Hai şi cu Internaţionala verde românească, atunci. Din Trafalgar în Carpaţi, cu cianura încetaţi. Europa să-nverzească, mineritul să se-oprească. Din România, la tot continentul: opriţi industria extractivă! Şi, în general, opriţi industria, că omoară planeta. Era şi timpul, de altfel. Sutele de români veniţi în Trafalgar Square din Londra ca să anunţe că „Revoluţia verde în Europa începe la Roşia Montană” au aruncat un impecabil arc peste timp. Perfidul Albion a dezlănţuit peste Lume blestemul Revoluţiei Industriale. România i-a căzut, şi ea, victimă, deşi, intelectual, s-a opus cît a putut, prin paseism, idilism, semănătorism. Ajunge. Păşunile să fie iar verzi. Natura să nu mai fie siluită. În Trafalgar, neosemanatorismul, frate cu neobiciclismul dîmboviţean, a dat de ştire fiarei industriale, în chiar bîrlogul din care a plecat să pustiască Pămîntul, că totul are o limita. Gata. De-ajuns.
Pe maleaguri britanice, fraţii noştri n-au ajuns mergînd pe jos, cu bicicleta, calul sau carul cu boi. Au ajuns cu mijloacele de transport create de revoluţia industrială. Au plecat spre lumea creată de capitalism, prin industrializare, nu fiindcă acolo ar fi mai bine, nu fiindcă acolo ar avea mai multe şanse decît acasă, ci doar aşa, de chestie. Odată ajunşi, au îmbrăţişat, evident, ecologismul. Noua pălărie pe care şi-a pus-o stîngismul occidental spre a continua lupta de clasa la modul cool şi emo. Clasa hipsteri contra clasa capitalişti. Morile de vînt şi blajinele animale de tracţiune, care sînt tot un fel de oameni, doar că nu cuvîntă, să fie repuse în drepturil lor fireşti, în locul motoarelor cu carburanţi fosili, care au declanşat dezastrul. De pe malurile Tamisei, ei n-au uitat de ţara lor. Dimpotrivă, au hotărît să o salveze. De corporaţii, de procesele industriale criminale. În primul rînd, de crima prin cianură, în scopul extragerii aurului. Procedeu lansat în 1887 de scoţianul John Stewart MacArthur, finanţat de fraţii Robert şi William Forrest. Vedeţi cum se leagă toate? Cîtă dreptate au avut compatrioţii noştri să iasă în Trafalgar Square, ca să anunţe că Revoluţia verde, pentru Europa, începe de la Roşia Montană!
Semnalul pe care îl dă ecologismul românesc, militînd, prin neobicislism şi neosemănătorism, pentru o lume curată, fără industrie, nu doar pe teritoriul atît de greu încercatei noastrei patrii, ci chiar în inima întunecată a industrialismului capitalist, la Londra, la New York şi în alte vizuini similare, este unul glorios. După cianură, urmează, inevitabil, gazele de şist. Altă monstruoasă crimă împotriva naturii. Înapoi la pajişti, înapoi la codrul verde, înapoi la rîu, la ram, la muntele semeţ, la cîmpia neatinsă decît de plugul bravului plugar, în deplină comuniune cu boii tractanţi. Om şi natură, înfrăţiţi, culegînd laptopu’ din copacul cu laptoape, smartfonu’ din tufa cu smartfoane şi bicicleta de pe ogorul mănos, unde sămînţa bicicletei a rodit bogat, fără îngrăşăminte chimice, doar cu bălegar. În fond, ce-aţi fi vrut să-şi dorească fraţii noştri? Nu doar pentru ei, ci pentru noi toţi.
ADMIN: Din motive tehnice, Blogary a fost offline aproape 20 de ore. Toate abonamentele vor fi prelungite cu trei zile.
(Citisem articolul lui Ducu de cînd apăruse în KMKZ. Cam singurul citibil din tot numărul. S-a dus pulii de suflet și foaia asta. Am deja trei numere necitite, mă uit doar pe poze, ca maică-mea în Click.) Pe salvamiștii ăștia nu-i intrigă chiar deloc delicatețea cu care îi tratează puterea actuală? Nu le dă prin intelectualul lor simțitor că, atunci cînd s-o plictisi uslamul de ei și-o vrea să treacă la treabă, le trimite boborul contondent pe cap? Că nu-i mare șmecherie să iasă Ponta pe sticlă și să se vaite că nu poate da ajutoare de căldură/indexare pensii/vanghelioane etc., din cauza la lipsă de aur…