De 25 de ani pretind a fi exact ce nu sînt. Rasaţi, intelectuali, lume bună, distinsă, nobleţe, moştenitoarea înaltei societăţi ante-comuniste. De 25 de ani pretind a fi elită politică. Odată cu căderea lui Chiliman, însă, considerat pînă la scoaterea din mînecă a rezervei bune pentru orice funcţie, chiar posibil prezidenţiabil al dreptei, se spulberă minciuna.
Cu alte personaje, dar sîntem (cam) la fel ca în 2009. Cînd lumea aşa-zis fină, rafinată, în snobismul ei, admira bunul simţ antonescian, în lipsa vreunei calităţi concrete a secăturii, şi era scîrbită de marinarul beţiv, curvar şi fără maniere. Acum. ploconirea dezgustătoare şi admiraţia tîmpă la adresa cuplului prezidenţial încearcă să compenseze lipsa oricărei urme de substanţă politică în persoana ocupantului funcţiei prezidenţiale. Iar beţivul şi curvarul a primit şi titlul de Capul Mafiei, obligatoriu pentru contrastul cu noul ales. Dacă unul nu are nimic bun, musai celălalt să aibă ceva rău, aşa scrie la capitolul manipulare ieftină. Că nici banii unui Vântu, Patriciu sau Voiculescu nu mai sînt, şi nici cu ei măcar nu s-a putut face mare lucru.
Noua „lume bună”, de la înălţimea rafinamentului care o caracterizează, fără discuţie, critică kitsch-ul din curtea lui Băsescu şi apreciază frumuseţea primului domn şi-a primei doamne. Nu mai are mult pînă să-l reevalueze şi pe Mihai, fostul rege, conform preferinţelor şi afinităţilor prezidenţiale. Cazul Chiliman nu există, nici stegarul dac n-are vreo legătură cu PNL-ul, deşi e membru al partidului, şi-a mai şi fost premiat la o gală a TNL, în 2013. Asta e, ce să faci cînd pariezi pe cai morţi în funcţie?! Vezi calu’ din curtea altuia.
Nu e absolut nici o bucurie că PNL-ul se dovedeşte a avea corupţii lui, oameni consideraţi cu ştaif, dar nici nu e o surpriză. Poate doar pentru cei care şi-au închipuit că acum e numai rîndul „celorlalţi”. C-aşa-i cu independenţa Justiţiei, după cine şi cît de bine pică.
PS: Chiliman, interviu RTV, ianuarie 2013:
Pe Tăriceanu îl cunosc din 1989, suntem într-o relație de prietenie, lucru care nu e întotdeauna normal, dacă vreți, într-un partid în care nu trebuie să fii prieten chiar cu toată lumea. Rolul lui Călin Tăriceanu este de președinte al Partidului Național-Liberal, este un om care ar reda imaginea de partid prooccidental a PNL, imagine terfelită complet în 2012 de acțiunile și diversele declarații făcute de Crin Antonescu. Percepția de partid antioccidental pornește de la perceperea lui Crin Antonescu ca cel mai antioccidental lider de partid din România.* Astea nu sunt vorbele mele. Dacă vă duceți și vedeți ce și cum vorbesc cei de afară o să vă lămuriți că am dreptate. Problema este că PNL capătă aceeași etichetă dacă își asumă toate aceste acțiuni ale lui Antonescu și ar fi păcat. Tăriceanu a dovedit prin comportamentul și acțiunile lui că a fost un lider foarte occidental al politicii românești și ar face mult bine PNL dacă s-ar întoarce în funcția de președinte.
PS2: Asta-i mai mult o notă, o ciornă, decît un articol. Se poate dezvolta, se poate completa, inclusiv cu eşecul noii generaţii de politicieni, pînă acum Ponta şi Udrea, posibil şi Gorghiu. Aşa că voi reveni.
*Occidentalul Tăriceanu perfectează acum alianţa cu PC-ul (Voiculescu-Constantin).
(Foto: b365.ro)
