Mihai şi Eminescu

Mihai m-a rugat într-o seară să-l ascult din Eminescu. Doamna de română le-a cerut să înveţe pe dinafară cinci poezii la alegere din marele poet, urmând să-i asculte prin sondaj. Lui Mihai i-a plăcut ‘Ce te legeni’ şi ni l-a zis fără să răsufle, plin de zâmbet şi de bucuria reuşitei sale. Apoi, s-a retras în cameră să înveţe alte patru. După fiecare poem, revenea şi mă ruga să-l ascult. Rostea cuvintele cu strădania de a nu greşi logica înlănţuirii lor şi de fiecare dată când confunda rândunelele cu păsărelele, zâmbea, ca să nu mă supăr. Dar nu asta mi-a fost surpriza, ci faptul că, în afara stilului eminescian şi a tematicii, nu recunoşteam nimic. Niciun vers. Ca să scape de temă, copilul alesese cele mai mici poezii eminesciene. Pe cât de mici, pe atât de nepopulare. Această alegere, în mod fals liberă, îmi traducea că Mihai nu înţelesese de ce e musai să ştie ceva Eminescu pe de rost.
Mai mult decât atât, mi-a arătat că nici profesoara nu reuşise să le explice elevilor de ce merită să cunoască ei Eminescu. Altfel spus, nu le dezvăluise frumuseţea versului, îi obligase în schimb să ştie pe de rost fix cinci poezii. Dar… la alegere. Adică, fix ca la piaţă. Iar Mihai, având la cei 12 ani ai săi vădite sensibilităţi artistice, se chinuia să reţină poezile, aflându-le, nu frumuseţea, ci… logica matematică.

Episodul acesta mi-a revenit citind editorialul lui Horia Roman Patapievici din Evenimentul Zilei de astăzi. La coadă la supermarket, Horia a fost vituperat cu încrâncenare de un cetăţean, revoltat de faptul că într-o scriere mai veche, acesta l-ar fi renegat pe Eminescu spunând despre el că e ‘cadavrul din dulap’. Cu multă răbdare, Horia explică încă o dată că această metaforă a îmbrăcat felul în care se raportau la acea vreme criticile la adresa poeziei eminesciene, nu părerea sa. Un curent, nu o opinie. Dar pentru cetăţeanul sever chiar şi la coadă la supermarket, argumentul autorului incriminat nu făcea doi bani. Continua, deci, să-i ceară socoteală. Horia explică în editorial şi cine a promovat acest fals şi care a fost mecanismul prin care el a ajuns scandal mediatic. Şi pentru că motivul real nu are legătură cu aprecierea lirismului eminescian, ci cu poziţionarea politică a lui Horia Roman Patapievici,
contestarea la adresa lui a devenit de o mie de de ori mai virulentă decât ar fi putut fi critica eminesciană a preşedintelui ICR. Un om cu adevărat sensibil la poezia lui Eminescu, nelimitat de vocaţia recordurilor recitative şi de obesiile naţionaliste, ar fi avut sensibilitate şi faţă de argument, şi faţă de omul de cultură Patapievici.

Trist este că în capcana acestei mentalităţi sunt prinşi încă dascălii care predau copiilor pe care vrem să-i apropiem de cultura autentică, formându-le nişte valori. Lor nu li se cultivă un gust pentru poezie, pentru lectură în general. Elevul e obligat să ştie lucruri. Iar tablele legii încep cu ‘Eminescu e cel mai mare’, iar ca să facă demonstraţia acestei teze trebuie să fie apt să reproducă versuri la comandă. Dacă nu ştii nimic pe de rost, eşti sigur pe dinafară! Pe dinafara culturii, mai tărziu a societăţii, a naţiunii chiar!

De aceea, lui Mihai îi place mai puţin Eminescu. Lui îi place rock-ul pentru că, atunci când ascultă, nu-l obligă nimeni, şi dacă reţine versuri, o face de drag. De la generaţia care îl critică pe Horia nu mai am mari speranţe, dar îmi doresc din tot sufletul ca Mihai să fie într-o lume mai bună. Ca a lui… care, atunci când dă peste reperele noastre strâmbe, are curajul de-a zâmbi.

Facebook Comments

62 de comentarii

  1. @Leon

    Am văzut-o pe Blaga, Berceanu etc. Mulţumesc. Acu trebuie să înveţe nedo s-o cînte, că-l trimit sub balcon în Pantelimon.

    @nedo

    Baţi cu vocea pînă la trei?

  2. @Bleen,

    n-ai vazut Elegia lui Eminescu tradusa in spaniola? E postata pe "In atentia comitetului de canonizare…". Daca n-ai zis nimic, inseamna ca n-ai vazut-o.

  3. eu aş mai nişte întrebări: care este poetul naţional şi universal al bulgariei? dar al danemarcei? dar al slovaciei? al marocului? sau al elveţiei, pă partea dă germană?

  4. Universalul lui Cervantes nu s-a pierdut prin traducere. Universalele lui Puşky, Dosto, Tolsto şi Turghe nu s-au pierdut prin traducere. Numai universalele noastre se pierd prin traducere. Românul s-a născut poet da văr-su e traducător prost.

  5. "Ftimabile domn Eminefcu, mi-a vif Bufcu că efti fărit de pe ficf. Fi n-ai nici afifări fufisiente. Pana mea, efti prost? N-ai foft în ftare pînă acum fă înveţi cum fe dă un refresh?"

  6. pă partea dă politică, eminescu, săracu', era bun ca jurnalist, cam cum era buşcu prin anii '90 cînd îl făcea pe ilici în toate felurile. e mare păcat că n-a fost contemporan cu ilici.

  7. Fără să vrea a ajuns scutul frustraţilor pă partea dă naţional şi propagandistul-şef al poporaniştilor, naţionaliştilor, protocroniştilor, comuniştilor şi peremiştilor. Am reuşit extraordinara performanţă să transformăm un poet într-un gardian.

  8. @Florin, 🙂 Dar eu nu discutam despre voi, pentru ca eu nu va critic pe voi. Nici nu va cunosc, de altfel. Eu cred ca intrasem intr-o polemica de idei. E drept ca mi-am permis sa fiu si ironic, dar cred ca m-am pastrat intr-o limita a decentei. Sper.

    @parafaragaramus, n-am dorit sa dau o lista completa a galeriei din care face parte si Eminescu.

    In fapt, daca prin analogie Enescu ar fi fost declarat compozitorul nostru national, ei bine, cred ca si Enescu ar fi suferit acelasi tratament precum sufera Eminescu. Pentru ca nu personalitatea marilor oameni de cultura deranjeaza, desigur, deranjeaza "nationalul" din coada. Eu ma impac bine cu el, chiar imi place, pentru ca nu am nimic cu faptul ca Natiunea Romana isi capata identitatea prin proprii sai fii.

  9. @zexe

    Palady, Luchian, da; Grigorescu nu.

    Enescu, Brancusi, da.

    Sunt nemuritori pentru ceea ce au facut, nu pentru ca asta este opinia unei mari majoritati.

    Nu cred ca bleen se referea la adevaratul Eminescu, ci la statuia lui, cladita de manuale si de majoritate.

  10. @Bleen, daca pe Liana o inteleg, pentru ca e mama si trebuie sa motiveze, cumva, lipsa de apetit pentru studiu a copilului, pe trine nu te inteleg. Esti mama si tu?

    L-am invatat si eu pe Eminescu, de mic, si mi-a placut si rock-ul, si sportul, si fetele. Tin minte ca manualul de limba si literatura romana era o colectie frumoasa de texte din marii nostrii oameni de cultura. Mi-a placut sa invat poezii, chiar daca acum nu mai tin minte decat cateva.

    Bleen, pe Eminescu nu l-a ucis nimeni, nici manualele si nici trecerea timpului. Eminescu, Enescu, Brancusi, Grigorescu sunt si vor fi nemuritori pentru ca in opinia unei mari majoritati sunt simboluri nationale ale culturii romanesti. Ca sa intelegi cum vine asta, este ca si cum ai vorbi despre Nadia, Hagi, Ilie Nastase, Pataichin, pentru ca nici pe acestia nu ii vor putea ucide, nici manualele si nici timpul, ei devenind simboluri nationale ale sportului romanesc. Oricat ai dori sa ii ucizi, daca nu i-ai ucis de mici, acum este imposibil.

    1. @zexe: Augustule, tu esti o exceptie. Noi, ceilalti, muritorii, sintem mai rudimentari. Fii si tu mai ingaduitor, nu ne mai critica tot timpul. E gresit pedagogic. Daca vrei sa ne indrepti, mai zi si de bine. (Nici eu nu sint mama, in caz ca te preocupa)

      UPDATE: asta cu nemurirea, ce sa zic… Ca unul ce se plimba printre aștri, ce intelegi tu prin nemurire?

  11. Dragi cititori, Eminescu e un excelent reper, va spune un absolvent de filologie. La fel si muzica rock. Strambe sunt doar acele repere care presupun obligatia, inaintea bucuriei descoperirii, penalizarea inaintea intelegerii. Aceasta abordare reiese si din unele reactii de pe blog. Se insinueaza lucruri gratuit si demonstrativ, desi unii citesc poate pentru prima data. In meseria mea, am invatat ca daca nu am argument, nu critic, chiar daca as fi indreptatita sa o fac. Nu spun despre un invitat ca e nu a votat o lege buna, daca el nu e nici macar in Parlament. Eminescu are nevoie sa fie citit mai intai, nu invatat pe dinafara. Daca ne intoarcem cu o lectura catre el, eu zic ca am fi mai castigati decat facand propaganda fara sa stim ce promovam.

  12. Pe Eminescu l-au ucis manualele şi trecerea timpului. Pentru un puşti de 7, 12 sau 20 de ani Eminescu e irelevant. Şi asta e normal. Drumul spre Eminescu trece prin Capra cu trei iezi, Albă ca Zăpada, Karl May, Jules Verne, hip hop, rock şi alte asemenea. Nu citeşti în ordine cronologică şi nici în ordinea genialităţii. Platon e ultimul la care ajungi, după ce ai trecut prin MTV şi toate celelalte. Mulţi nu ajung deloc nici la Eminescu, nici la Platon. Şi nu e nicio nenorocire. Eminescu e un poet mare şi atît. Chestia cu poet naţional e o porcărie sinistră (de canonizare nici nu mai vorbesc).

  13. pe principiul " fara o demachiere corecta nu exista ten perfect" as fi curios sa schimb cu tine impresii despre retetele folosite de tine

  14. @nedo, nu ma pot pronunta in aceasta privinta. Ma depaseste total 🙂 In schimb, pot spune ca ador sa consum sana si kefir, dar numai inainte de demachiere, desigur.

  15. @Imperialistu', textul Lianei este induiosator, este textul unei mame care incearca sa ne spuna ca Eminescu este un reper stramb pentru copilul sau, caruia ii place muzica rock, un reper drept in opinia copilului. Tot e bine ca nu ii plac manelele, slava Domnului. Liana, fara sa realizeze, de emotie probabil, a incurcat planurile naratiei. Pentru ca nu poti schimba un reper din planul literar decat cu un altul din acelasi plan. E ca si cum ai spune, Eminescu nu e tot atat de bun precum este Hagi, asa precum nici Albert Einstein nu este mai bun decat Freddie Mercury. Tot asa si Liana, vorbeste de reperul literar Eminescu , stramb, desigur, in comparatie cu idolul muzical al fiului sau, un reper drept, cu siguranta. Cu alte cuvinte, romanul nu s-a nascut poet, romanul s-a nascut rocker 🙂

  16. Fain text, Liana !

    Mie mi se pare mai percutantă ideea ce se termină înante de ultimile două paragrafe.

    Şi şcoala românească are probleme, dar aspectul ilustrat de "cetăţeanul sever" a cărui atitudine este dovada "lipsei de Eminescu" dar prezenţei generoase a propagandei politice made-in-media este cu totul altceva.

    Cele două subiecte, ambele reale, se "pupă" cam forţat din punctul meu de vedere.

    Privind şcoala rămân la părerea că dascălul cu adevărat profesionist poate face un proces de învăţământ eficient.

    Copilul/elevul nu se diferenţiază de adult decât printr-o mai mare disponibilitate, capacitate, deschidere … către lume. Nu e mutant, e tot om, dar în alt stadiu ce-i permite să perceapă mult mai intens semnalele exterioare şi să trăiască emoţiile mult mai puternic.

    Ce emoţii ?

    Alea la care are acces.

    Dacă dascălul nu are nici în clin nici în mânecă cu ele, atunci CounterStrike, …Spawn.., hip-hop cu "dubluPac"…techno,….. în cazuri mai fericite, rock.

    Dacă cel ce predă este cu adevărat implicat, atunci el transmite o stare de spirit. Nu cunoştinţe, nu informaţii, ci o anume bucurie de a afla, de a descoperi ceva minunat.

    Un profesor care dă temă obligatorie de memorat 5 poezele e un idiot.

    Starea de spirit ce o trezeşte elevului este antiEminescu, antişcoală, antiinstruire.

    Andra,

    Bună.

    Mă bucur că te revăd.

    Scuze, dar vezi că ce vedeam azi şi nu mai era, era tocmai … la steaua.

    Fifi-naripatu' erea ăla care trecea mii de ani în tot atâtea clipe.

  17. Trebuia sa fi stat un pic mai mult la aceste comentarii, imi cer scuze pentru postarea a atatea mesaje intr-un timp atat de scurt, dar chiar trebuie sa mai fac o precizare: asa-zisa dreapta romaneasca, doar e in stadiul de proiect.

  18. Oare dreapta romaneasca il simte pe Eminescu intocmai in stilul candva denuntat de Patapievici ?

    „Într-o epocă în care viziunile mai sunt licite doar la cinema ş…ţ, Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit. Or, se ştie, supremul argument împotriva cuiva, azi, este sentinţa «eşti învechit ». Iar cultura română din ultimii ani, în lupta pentru integrare euro-atlantică, nu doreşte decât să scape de tot ce este «învechit» – adică să fie progresistă. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeşte a nu fi decât o cultură de sincronizare. Ea încă nu îşi permite să nu fie în pas cu módele.” („Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, Flacăra, nr. 1-2, 2002, p. 86)

    1. @Imperialistu: Nu are nici o relevanta cum simte dreapta romaneasca (presupunind ca ea exista) pe Eminescu. Eminescu e poet, un artist de geniu, nu ideolog. Un artist iti place ori nu-ti place. Apoi, personificarile astea sint periculoase, dreapta nu "simte" in nici un fel, ca nu e om. Ea ajunge sa simta si sa creada doar cind se identifica cu o persoana. Iar atunci e deja altceva. E la fel de ridicol sa crezi ca poporul roman ar simti sau ar crede ceva. Aici sint teribile reminescente ale discursului nationalist comunist, unul care pina la urma ne impiedica sa regasim patriotismul sanatos si increderea in noi insine. Ducem mare lipsa de respect pentru noi insine insa nu cu poeti nationali si isterii patriotarde cistigam ceva.

  19. Fain text, Liana !

    Mie mi se pare mai percutantă ideea ce se termină înante de ultimile două paragrafe.

    Şi şcoala românească are probleme, dar aspectul ilustrat de „cetăţeanul sever” a cărui atitudine este dovada „lipsei de Eminescu” dar prezenţei generoase a propagandei politice made-in-media este cu totul altceva.

    Cele două subiecte, ambele reale, se „pupă” cam forţat din punctul meu de vedere.

    Privind şcoala rămân la părerea că dascălul cu adevărat profesionist poate face un proces de învăţământ eficient.
    Copilul/elevul nu se diferenţiază de adult decât printr-o mai mare disponibilitate, capacitate, deschidere … către lume. Nu e mutant, e tot om, dar în alt stadiu ce-i permite să perceapă mult mai intens semnalele exterioare şi să trăiască emoţiile mult mai puternic.
    Ce emoţii ?
    Alea la care are acces.
    Dacă dascălul nu are nici în clin nici în mânecă cu ele, atunci CounterStrike, …Spawn.., hip-hop cu „dubluPac”…techno,….. în cazuri mai fericite, rock.

    Dacă cel ce predă este cu adevărat implicat, atunci el transmite o stare de spirit. Nu cunoştinţe, nu informaţii, ci o anume bucurie de a afla, de a descoperi ceva minunat.

    Un profesor care dă temă obligatorie de memorat 5 poezele e un idiot.
    Starea de spirit ce o trezeşte elevului este antiEminescu, antişcoală, antiinstruire.

    Andra,
    Bună.
    Mă bucur că te revăd.
    Scuze, dar vezi că ce vedeam azi şi nu mai era, era tocmai … la steaua.
    Fifi-naripatu’ erea ăla care trecea mii de ani în tot atâtea clipe.

  20. @

    Am incercat sa ma pun in pielea lui Patapievici, atacat de stafia lui Eminescu.

    N-am reusit, dar Pata a descris scena ca-ntr-un thriller facut de un regizor cu mare experienta.

  21. Sunt convins ca, daca sarmanul copil ar fi fost pus sa invete poeziile lui Marin Sorescu, sau ale lui Nichita Stanescu, sau ale oricui s-ar fi intamplat sa fie in locul lui Eminescu, lui tot rockul i-ar fi placut mai mult. Problema nu este la Eminescu, nici la Sorescu, si nici la Stanescu (ce de 'escu). Problema este, in opinia mea, una de abordare. "Elevul e obligat să ştie lucruri", este o propozitie falsa. In fapt, copiii sunt presati atat de profesori cat si de parinti sa invete lucruri care nu ii plac, dar care ii sunt utile mai tarziu. Istoria, spre exemplu, va fi presat sa o invete, sa retina date si evenimente istorice, desi lui tot rockul ii va placea mai mult. Paradoxal, nu va da rockul nici pe lectiile de muzica. E copilul de vina? Eminescu? Sorescu? In cazul lui Patapievieci, cliseul este clasic. De altfel, daca Patapievici nu ar fi scris despre Eminescu, domnul cu pricina nu l-ar fi recunoscut, sau, chiar daca l-ar fi recunoscut, nu l-ar fi deranjat nici macar pentru un autograf. E de vina Eminescu? Patapievici? Amandoi? 🙂 cetateanul vituperant?

    Paradoxal, cetateanul si Patapievici s-au gasit in acelasi raport in care s-a situat si Patapievici cu Eminescu. Daca Patapievici nu ar fi scris despre Eminescu, eu nu as fi aflat despre cetateanul cu pricina, 🙂 si tare imi doresc sa aflu cine este.

  22. Asa este, recunosc, nu mi-a placut Eminescu niciodata, pentru ca era (aproape) ca propaganda de partid: erai obligat sa-ti placa.

    Doar ca odata, absolut intamplator, am dat peste Luceafarul pe calculator; ne-am apucat amandoi, eu si sotul meu, sa citim cu voce tare versurile (vroiam sa-nteleg ceva de fizica, despre “era pe cand nu s-a vazut, azi o vedem – si nu e…”). Si nu stiu de ce, brusc, ne-au dat la amandoi lacrimile. La amandoi.

    Doar cand iti auzi vocea spunand cuvintele acelea, simti ca esti singur cu el si-l poti intelege

    ma bucur cat nu se poate spune sa va aflu aici

    e ca un fel de dreptate divina; nu stiu de ce, dar dupa 2004 eu imi imaginam ca oameni ca dvs., si ca multi altii (oameni de valoare mai ales din jurnalism), vor ajunge in sfarsit in prim plan, asa cum meritau;

    in realitate s-a intamplat exact invers, un adevarat macel

    ma bucur mult ca dvs. sunteti prima prezenta feminina de prestigiu pe MB

  23. Scoala romana are probleme, unii romani nu citesc ce scrie Patapievici si ii asculta doar pe criticii lui ignoranti si rauvoitori, deci e normal ca lui Mihai sa ii placa rockul si nu Eminescu. A-ha. Bravo, blogary, ziarul dreptei.

    Semnat, un rocker.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *