Povestea asta cu spălatul rufelor în familie e o aiureală: Ce familie, domnule?
Un partid nu e o familie iar președintele nu e capul ei, oricît ar încerca Blaga să ne explice asta. Familiile presupun legături de sînge, moștenitori nemerituoși, uri mistuitoare și iubiri interzise de verișoare. Un partid e o organizație care promovează pe agenda publică și în programul de guvernare un anumit set de principii și valori.Că PDL-ului nu-i e prea clar care ar fi principiile astea, e exact ce spune Preda.
Apoi, capul de familie conduce autocrat pe principiile masculului alfa. Pe cînd șeful unui partid e ales democratic pe baza calităților lui și în urma prezentării publice a programului personal. Că după Boc pîndesc de prin ciupercăriile întunecate ale partidului viitoare cadre ale căror calități sînt un mister perpetuu și al căror program politic nu-l cunoaste nimeni, asta spune și Macovei.
Nu în ultimul rînd, e greu de înțeles ce anume ar fi „murdar” în demersul lui Preda. Care-s rufele murdare la care fac trimitere cu atîta insistență seniorii? Și, mai nou, Sever Voinescu? Preda și cu Macovei au pus public problema principiilor de promovare internă, n-au fluturat la balconul din Modrogan ciorapii lui Berceanu.
În fond „politica ușilor deschise” riscă să detroneze „flacăra violet” la secțiunea bancuri politice: cum anume poți aduce oameni noi în partid dacă orice dezbatere publică serioasă despre partid e sugrumată pe motiv de „familie”? Vorba lui Bleen, au deschis ușile ca să aibă pe unde să iasă reformatorii. Sau, cum zicea Ivanciuc, s-a cam făcut curent.
E dubios cum au reacționat ceilalți doi „lupi tineri”, TRU și cu Voinescu. Pentru cel dintîi deviza blogului personal „Totul în scris!” s-a întors pe dos și a devenit „Nimic în scris!”. Tăcerea lui Traian Ungureanu în legătură cu subiectele lansate de Preda e asurzitoare. Sper să aibă un plan. Sever Voinescu, în schimb, se exprimă din ce în ce mai împăciuitorist și vag și are toate șansele să ajungă în rolul de rabin al PDL-ului împărțind cești cu ceai la toată lumea. În ultima lui postare, Sever Cel Blînd, concluzionează așa: „E greu de găsit echilibrul între discreție și publicitate în politică…” Așa-i! Iubirea-i lucru mare!
Cît despre Valeriu Stoica, e de înțeles, cum spuneam aici, că vrea și trebuie să calmeze jocul. Meseriaș Bătrîn a mai făcut o observație interesantă, după el Stoica dă mesaje de avertizare celor ce vor să scoată liberalismul, cu tot cu liberali, din programul partidului. Așa o fi. Pe mine mă irită însă că în interviul din Hotnews ne pune și el placa discuțiilor în intern și-l trage de urechi pe Preda pe motivul ieșirilor în public.
Așadar concluzia mea e simplă: Dacă PDL chiar vrea să atragă oameni de calitate, va trebui să discute public principiile, doctrina, criterile de promovare, programul de guvernare. Tăcerile cu iz mafiot pe temele de mai sus nu fac decît să mascheze incompetența și vidul de idei, generînd o atmosferă prielnică pentru impostorii care au doar obiective economice personale. Secretomania în materie de principii de organizare și promovare internă e un principiu care va atrage alți impostori, nu oameni serioși, impostori care vor crește în partid predicînd, evident, regula „spălatului rufelor în familie”. Un cerc vicios perfect pentru politica de cadre, același cu cel care a pus PSD-ul la pămînt în numai cîțiva ani: În loc de pepinieră, ciupercărie de cadre.
Cristian Preda, pe blog, azi:
"10 principii pentru modernizarea PDL"
"În ședința comisiei de statut a PDL, care va avea loc astăzi de la 16h, voi prezenta un document realizat împreună cu Monica Macovei și intitulat 10 principii pentru modernizarea PDL. Îl vom face cunoscut presei doar după ce îl vom prezenta în această instanță."
Reforma se va vedea mai ales după iniţiativele legislative care vor pleca dinspre PDL (guvern + parlamentari).
@Riddick: vorbim de reforma PDL, nu de cea a sistemului legislativ. Un partid care merge intr-o directie gresita (transformarea in al doilea PSD) poate da si legi bune. Asta nu-l va scuti de probleme in 2012 si nu scuteste echipa BVB de contestari… (Cred ca ne-ntelegem, nu totul e putred in PDL dupa cum nu totul e grozav in PDL)
Si de fapt, asa sper ! 🙂
"Tac si fac"
N-am vrut s-o spun eu prima , pentru ca deformatia profesionala a unora ar concluziona ca as sti eu ceva.
Eu nu stiu nimic , dar asa intuiesc 🙂
Despina
Poate nu au nimic de spus.
Poate au o altă strategie: să facă fără să spună.
Doua fixatii:
1.De ce tace Basescu ?
2.De ce tace TRU ?
Merechene
ăla-i!
🙂
Leon
TRU şi cînd tace tace cu stil.
Cand capul de familie conduce autocrat pe principiile masculului alfa, tacerea lui TRU devine asurzitoare. Am facut o fixatie cu TRU, stiu, dar nu e nimic grav. Mai grava e tacerea lui.
gabhry_el,
mie mi se pare marca geoana-tantalaul aia cu oamenii valorosi 🙂
Optimistă (apropo de aparenţele de după Poiana Braşov):
🙂
http://www.youtube.com/watch?v=YqlQS5CCmwI&fe…
Florin
nuuu….
🙂
Meseriaş Batrân,
Multumesc. Evident, nu a mai ramas prea mult de zis. Am sa incerc sa va raspund intr-o postare viitoare. Raspunsul meu va fi mult mai putin consistent decit "comentariul" dvs. Ce este de facut cind nu mai e nimic de facut ? – asta e intrebarea.
Cele bune.
"Toţi cei care vor să conducă partidul sunt oameni valoroşi, bărbaţi şi femei în felul lor".
Guess who?
@gabhryel: Nastase? lol
Deoarece cred că are oarece legătură cu articolul prezent, îi răspund aci lui Farfuridi, care, constatând că (în România) doctrinele politice nu prea contează, se întreba dacă Mioriţa n-ar trebui să mai treacă pe la bibliotecă.
Nu cred că practicarea doctrinele politice ţine de gradul de cultură. Doctrinele exprimă într-o formă teoretică şi etic acceptabilă interese colective. Fără forţa motrice a unor interese colective concrete, doctrina politică este literă moartă. Simplificat, liberalismul clasic exprimă interesele liber-profesioniştilor şi ale întreprinzătorilor mici şi mijlocii, neo-liberalismul, interesele marilor corporaţii, social-democraţia, pe cele ale salariaţilor dintr-un sistem de piaţă liberă, etc.
Neaderenţa partidelor româneşti la doctrine se explică prin faptul că ele nu reprezintă interesele coerente ale unor categorii social-economice, ci doar pe cele punctuale, ale membrilor de partid. Deocamdată, oferta de pe piaţa politică este un simulacru: partide care doar mimează diversitatea doctrinară, de fapt toate nefiind decât descendente ale establishmentului comunist, în care posturile-cheie sunt şi acum ocupate de persoane controlate de Securitate.
Explicaţia acestei stări este, cred, dublă: acapararea pieţei politice exclusiv de tributari ai vechiului regim (indiferente de vârsta biologică) pe fondul unei structuri slabe, în care diversele categorii socio-economice nu posedă ponderea şi coerenţa ce le-ar permite trimiterea în politică a unor puternice partide specifice, apte să rupă monopolul partidelor impostoare.
Dacă ar exista o doctrină politică ce ar teoretiza şi legitima economia clientelară bazată pe statul oligarhic, aceasta ar fi doctrina îmbrăţişată sincer şi profesată de toate partidele româneşti. Cum, din raţiuni de convenabilitate morală, o asemenea ideologie nu poate exista, partidele sunt silite să mestece mai departe creta unor doctrine care nu le reprezintă. (Pentru anecdotică, singurul care a încercat un discurs public în favoarea unui sistem oligarhic cu elemente extremist-neoliberale a fost… Patriciu, desigur, la nivelul său, submodest…)
Ultimul paragraf al acestui articol, exprimă tocmai senzaţia de neputinţă şi cerc vicios cauzată de o practică politică ce-şi alege doctrinele doar ca pretext. (“Politica uşilor deschise” în condiţiile unei omertà cât mai etanşe, este în acest sens, antologică).
Pe acest fundal, desigur că singurele evenimente notabile vor ţine de furnicăreala internă de partid: provocări publice ale unor intelectuali fără greutate politică (însoţite de inevitabilul voyeurism), lupte interne pentru putere, eventuale regrupări, tăcerile unora, semnalele publice ale altora, precum şi tot felul de alte frivolităţi.
Nu cred că sunt original când prevăd o evoluţie a PDL către ce a devenit PSD în 2000-2004: monstru hipertrofiat simbiotic cu statul, poate chiar cu tendinţe închegate de feudalizare teritorială. Este practica politică de instrumentalizare şi parazitare a statului care duce către o asemnea evoluţie, indiferent de calitatea cadrelor sau de nişte doctrine, oricum, literă moartă.
http://www.youtube.com/watch?v=xhIu7qp5vo8
Proiectilul politic Băsescu şi băiatul tîmpit din energie.
Intrebare la Radio Erevan:
– Ne va impiedica, cumva, scutul anti-racheta sa calatorim in scopuri turistice, de afaceri, sau pur si simplu de relaxare, spa, etc, la Moscova?
Raspuns:
– Nu, domnule Geoana
:))))))))))))))))))))
Geoană: "PDL este discreditat, Băsescu un proiect politic ce nu mai inspiră energie"
Vad ca TRU vorbeste tot despre bun simt in politica :
Cît bun simţ, atîta politică
" Politica nu e neapărat arta imposibilului. Uneori este, pur şi simplu, practica bunului simţ."
http://www.europalibera.org/content/blog/1946739….
zexe
esti incredibil, sunt plina de admiratie
te bucuri ca PDL s-a rupt de sustinatorii lui, interpretezi tot ce spun eu
ce sa spun, esti deja un politician, adica ai inteles tot dar te prefaci ca nu
revin pe seara
@Florin, nici Preda nu a ajuns europarlamentar peste noapte. PDL-ul, cu ceva timp in urma, a inceput o politica de promovare a tinerilor politicieni. Preda a fost si el strecurat pe lista de europarlamentari conform aceleiasi politici de promovare, tot asemenea precum si Roberta Anastase a fost promovata. In PDL vei gasi cu siguranta mai multe exemple de acest fel.
Despre Comisia de Statut, pentru ca despre ea ar fi trebuit sa vorbesti si tu, dar mai ales Preda, comisie care este cadrul democratic unde se stabilesc "relatiile de iubire" in partid si nu blogurile personale ale celor dornici de reforma, nu am citi mai nimic. Astfel, atat Preda cat si Macovei, sunt chemati, alaturi de ceilalti, sa contibuie in mod real si nu numai mediatic la modernizarea partidului. Partidul chiar este o familie, iar Preda si Macovei ar fi trebuit sa se comporte ca atare, adica precum membri ai familiei in care singuri si neconstransi de nimic au ales sa intre. Este nu numai un semn al civilizatiei politice, dar chiar unul de bun simt.
Hai sa-i lasam, cum mai stabilisem deja, sa isi dea masura capacitatii lor politice si reformatoare intr-un cadru special creat si destinat unei asemenea preocupari.
@Andra, cred ca ai dreptate. Publicul nu este pretentios cand este vorba de politica, tot asemenea precum manelele sunt freferate de o larga majoritate bastinasa. Acesta este blestemul PDL-ului, sa-i aiba ca sustinatori, in marea lor majoritate, pe cei cu o cultura peste medie si pe cei care au cunoscut civilizatia la ea acasa, adica pe cei din diaspora. Tot ce-i bun e prea putin, intotdeauna. Nu cred ca sustinatorilor PDL le este frica de manelisti, cred ca mai degraba nu sunt interesati de spectacole ieftine.
@Florin, faptul ca insisti pe forma si ignori fondul problemei, face ca acest subiect, de altfel unul cat se poate de serios, sa alunece in sfera ludicului. Astfel, Preda se comporta ca o sotie neglijata de virilitatea capului de familie si iese in strada cerandu-i acestuia,"in gura mare", sa i-o puna in mod transparent, exact pe bordura lui Videanu, ca sa vada toata lumea cat de neputincios este sotul si cat de nefericita este ea in dragoste. Nu mai spun ca va fi clar pentru toata lumea ca bordurile lui Videanu sunt foarte incomode. Sotul ii spune acesteia sa intre in casa, si, ca un compromis facut transparentei, ii promite sa lase usa de la intrare deschisa. In acest moment intervii tu, vecinul de peste drum, sau trecatorul atras de harmalaie, si ceri ca actul sa aiba loc unde a cerut femeia isterica. Ivanciuc, doar stim cu totii cat de curios din fire este si el , sutine acelasi lucru, motivand ca daca i-o pune pe gresia de la intrare, pe nefericita o poate trage, odata cu sotul, si curentul. Bleen, constata in mod inteligent ca usa deschisa poate naste o mare dilema. Daca sotul i-o trage intr-un mod umilitor, nesatisfacuta poate fugi pe usa, ceea ce poate naste frustrarea publicului dornic de actiune, iar daca usa va fi inchisa nu va mai putea vedea nimic. Corul de voyeuristi, si ei, se alatura protestelor si cer ca actul de iubire sa se consume in mod democratic, adica in strada. Daca tot insistati sa fiti specatori, sa faceti galerie de pe margine, usa deschisa va permite sa intrati si sa luati notite despre acest act, acolo unde orice om normal isi reguleaza femeia, adica la el in casa. Plus de asta, fara sa va rupa cineva bilete la intrare, usa lasata deschisa va permite sa parasiti spectacolul daca prestatia va dezamageste.
@zexe: nu am deloc impresia ca insist pe forma. Transparenta discutiei in probleme de interes public e fondul, nu forma. Iti scapa principalul argument: Cum anume vor fi atrasi oameni de valoare in PDL daca nu le va fi clar care sint principiile si valorile in care PDL crede? Se creeaza un sistem inchis in care cei puternici se promoveaza intre ei. Cazul EBA n-ar fi existat sau n-ar fi luat directia pe care a luat-o daca discutiile despre principii, valori si promovare ar fi fost publice.
Cit despre analogia cu voyerismul, e frumoasa dar complet pe linga obiect: Nu scandalul e mobilul! E ca si cum Guvernul ar ascunde bugetul pe motiv ca ultima oara cind a furat bani un ministru ca sa-si finanteze amanta a iesit un scandal indecent.Cred chiar ca e o diversiune involuntara, sper.
Pun pariu cu tine ca n-ai nici o idee de ce anume a ajuns Roberta Anastase presedinta la Deputati! Pe baza caror calitati? Ce experienta si expertiza o recomanda pentru asta? Eu nu stiu. Aproape nimeni nu stie. Si daca vrem sa stim e firesc, nu inseamna ca scormonim in trusoul de familie. Aici e problema.
Bun, dl. Preda ii atrage pe elefanti in magazinul cu portelanuri. Problem is, ca nici dl. Preda nu evolueaza mai voios decat ei pe acest teren de joaca. Sau probabil, nu vrea, deocamdata, sa-si creeze un avantaj prea mare fata de ei: ii asteapta pe ei sa se ridice pana la el, sau … (sau – habar n-am, “sau” o fi ipoteza corecta…. ).
Cert e ca PDL a ramas cam fara “public", pe online, cel putin. Echipele de guerrilla PSD si PNL si-au adjudecat demult teritoriul – si inca, fara niciun fel de lupta. Mai exista cativa sustinatori rataciti ai PDL, dar s-au enclavizat, nu mai au nici ei curajul sa scoata nasul in lume.
Frica PDL de a iesi in public e asadar oarecum indreptatita : cum sa iesi in fata publicului altora ?
Sa-si faca blog ca Udrea, sa-si puna injuratori platiti ca sa para victime, pt. ca nu cumva sa-i intrebe lumea ceva …. cu adevarat important? Nu…., si asta-i o chestie fumata, lumea s-a prins deja, iar in PSD si PNL s-a trecut demult la next level. Pai si atunci, cum sa faca… ?