Președintele a respins numirea (Sevil Shhaideh) făcută de PSD pentru prim-ministru. Ce mai vaiet, ce mai zbucium!
Președintele a îndrăznit să-și manifeste prerogativele constituționale! Ooo, asta nu e de iertat! Și de aici, nebunia.
Amplificată de televiziuni, nebunia atinge cote paroxistice.
De fapt, nu s-a întîmplat nici o tragedie, nimic spectaculos, nimic neobișnuit chiar. Prevede Constituția mișcările de acum ale președintelui? Da. Are dreptul, așadar, Iohannis să refuze propunerea PSD? Da! Mai mult, are dreptul să refuze și următoarea propunere? Da! Și cîte propuneri poate refuza? Cîte vrea!
Așadar, ce s-a întîmplat nu e nimic neobișnuit, cum spuneam. E jocul democratic perfect constituțional. Că nu e bună Constituția, că nu se face, c-o fi și c-o păți, de ce să nu complicăm lucrurile atunci cînd sînt simple?!
Criză politică la București! Nu e nici o criză politică, sînt mai multe crize de isterie, din care unele în direct și în reluare. Mai mult, criză politică de proporții la București!
Problema e că nici politic nu stăm prea bine, dacă mă uit la oameni. Deloc chiar. Deci, nu sîntem în nici o criză politică, ci într-o criză permanentă de oameni politici. Ceea ce e cu totul altceva, și cu totul altfel de gestionat și rezolvat.
As usual, la A3 se scrie scenariul suspendării președintelui, ce e nou aici?! Asta în condițiile în care președintele nu sfidează nici un vot, ci a recunoscut majoritatea parlamentară. A cerut doar un alt nume. Îl dați și mai vedem după.
Cel mai probabil, s-a întîmplat cum spuneam în articolul precedent, partenerii noștri externi au avut suficient timp la dispoziție pentru a-și formula un punct de vedere. Pe care Iohannis nu este obligat să-l furnizeze public. Nu este obligat să-l furnizeze nimănui, de fapt. Cine nu crede să citească Constituția și să nu se mai comporte ca deplorabilii din SUA, care vor să schimbe sistemul de vot numai pentru că rezultatul obținut pe acest sistem nu le convine lor.
Între Iohannis, mai bine zis tăcerea lui Iohannis privind subiectul, pe de o parte, și PSD, pe de cealaltă, se duce o luptă la care pesediștii nu se așteptau. Lupta pentru dezasimilarea de partidele din coaliția cărora, la un moment dat, a făcut parte. O dovedesc figurile căzute, stupefacția, amenințările cu suspendarea ale acestora, acompaniate de televiziuni și idioți utili, indiferent de spațiul unde se desfășoară.
Pentru tot restul lumii românești, tocmai a trecut Crăciunul și se fac pregătiri pentru Anul Nou. Cum guvernul Cioloș își vede de treabă, cu mandatul redus, conform situației, nu este nici o urgență și nici un motiv de scandal respingerea președintelui. Ba poate chiar e mai bine, el știe de ce. Și repet, nimeni nu-l obligă să spună.
