La Manchester, seara trecută, au fost ucise 22 de persoane și rănite alte peste 59. Printre care și copii. Este un act de o sălbăticie incompatibilă cu societatea în care trăim, cu gradul de civilizație pe care l-am atins.
Este manifestarea ultimă, crima în masă, nu a unor fanatici religioși, ci ai exponenților unei religii (mai degrabă grupări) din a căror viață face parte, zi de zi și ceas de ceas, crima. Este manifestarea ultimă a urii cu care acești oameni trăiesc, la adresa lumii civilizate și, implicit, la adresa noastră, a celor care o populăm. Fanatismul presupune existența unor elemente distructive într-un întreg acceptabil. Dar ce poate fi fanatism în islam, cînd crima ca pedeapsă pentru ”necredincioși” este cea la care se recurge cel mai des?! Cînd exact asta scrie în Coran (cartea lor de căpătîi) că au de făcut?!? Cînd asta sînt îndemnați să facă?!?
Cînd a rostit ”multiculturalismul e mort”, Merkel a spus un adevăr. Nu poți multiculturaliza societăți aflate la milenii de dezvoltare distanță. Nu poți multiculturaliza religii care slăvesc viața cu cea care slăvește doar moartea. Nu poți multiculturaliza tehnologii de secol XXI cu obiceiuri și așa zise credințe de secol VII. Ei pot profita de ele, ceea ce și fac, dar nu și le vor însuși niciodată, nefiind conforme cu tradiția și obiceiurile.
Islamul nu este o religie, este o ideologie. O ideologie a morții. La fel ca toate stîngismele apărute mult mai tîrziu în istorie, islamul crede numai în moarte. Viața omenească nu valorează nimic ori, atunci cînd se folosesc de ea, este strict în scop de intimidare prin luarea de ostateci sau chiar vieți. Între islam și comunism, cea mai ucigașă ideologie, nu există decît deosebiri de formă, nu de fond.
Cînd i-a invitat, în ciuda tuturor evidențelor și a tuturor tratatelor, pe migranți în Europa, Merkel a comis o greșeală care nu se știe încă cum se va sfîrși. A ignorat complet toate pericolele pe care această invazie necontrolată le poate aduce și a instituit controlul asupra populației băștinașe. Cuvîntul ”naționalism”, atît de disprețuit după cel de al Doilea Război Mondial, trebuia infirmat cu toată suita de urmări pe care o presupune, și cu lipsa completă de adecvare la realitatea secolului XXI.
Libertatea, ceea ce am descoperit cu toții, mai greu sau mai ușor, cu tot ce presupune ea, este incompatibilă cu islamul. Islamul vrea să o suprime, asta este ținta lui. După care ar urma impunerea voinței unui scelerat din secolul VII, care a vrut religie proprie.
Ce a trezit Merkel & comp însă este greu de estimat acum. Alte forțe ale răului, extrema dreaptă. Exact ce, să presupunem, a vrut să evite. Dar cînd o întreagă clasă politică europeană se dovedește a nu avea cea mai mică idee cu ce se confruntă, urmările nu pot fi, pentru ea, decît imprevizibile.
Și ca lucrurile să meargă din răul pornit înspre și mai răul dezvoltat, s-a instituit controlul. Nu asupra posibilelor atacuri, nu asupra celor veniți aici, nu asupra celor despre care afirmase că nu au reușit să se integreze (”multiculturalismul e mort”), ci asupra exact aceleiași populații care încerca să atragă atenția asupra a ceea ce se petrece.
A căuta – și a găsi – vinovați acolo unde nu există, lucrurile fiind lămurite de mult, vedeți cruciade și cuceriri, nu poate duce la stîrpirea răului, ci numai la multiplicarea lui, sub diferite forme. Trăim într-o lume binară, cu dualitatea bine-rău prezentă permanent. Dacă și din binele știut facem noi rău, pentru că așa vrem sau așa considerăm că e cazul, ajungem la tragedii inimaginabile acum.
Lumea binară este sabotată din interior de două categorii de imbecili. Unii care nu vor să o recunoască, inventînd concepte care să o anuleze, chipurile, de parcă realitatea s-ar schimba la bunul plac al unora, și care vor spune, identificînd prost totul, de la context și pînă la urmări, că cei care au atenționat dintru început asupra pericolului islamist se bucură acum, cînd văd cadavre de copii, și ceilalți. De parcă nu ei, socialiștii, creează situații cu cadavre de copii, vedeți cazul copilului găsit înecat, bine aranjat, și al cărui tată îl luase din siguranță pentru a-și pune dantura în Europa, și cazul copilului din Salvare, cel bine fardat cu moloz și la care putea avea acces toată lumea, că doar așa se lasă ușile mașinilor de Salvare, larg deschise.
În categoria ”și ceilalți” intră exemplarul de mai jos. Despre care îți este și rușine de rușinea lui să vorbești, pînă în momentul în care îți dai seama că, din poziția de ”expert social media”, cum își spune, bagă în capul oamenilor tîmpeniile care nu-i dau pace lui. Dar asta e lumea liberă, în care și unul ca el are voie, spațiu și libertate să se exprime.
