Ticăloșia, ca și caracterul, sînt autentice sau nu. Imitațiile, majoritatea – dar nu neapărat – de cea mai joasă extracție socio-culturală, își dau, mai devreme sau mai tîrziu, arama pe față. Nu poți mima prea multă vreme nici caracterul, nici lipsa lui.
Privită din această perspectivă, istoria comunismului și post-comunismului românesc este extrem de ușor de explicat. Niște lichele autentice, deloc multe ca număr, au investit un codru de pîine albă și un acoperiș deasupra capului în niște exemplare umane aflate în nevoie și capabile de mimetism intelectual și comportamental. Cu cît copiile au fost mai reușite, cu atît mai mulți oameni au reușit să fascineze. Care, odată prinși în capcana imposturii, au refuzat de cele mai multe ori să vadă adevărul chiar și după căderea măștilor. Pentru că răul, dacă nu te afectează personal, poate fi ușor confundat cu dreptatea, de exemplu. Iar confuziile apar și sînt întreținute la nivelul celor care au propriile lor probleme, indiferent de natura lor. Dar care autonom nu pot funcționa, au permanentă nevoie de grup și de prezența și validarea cuiva pe care ei, uneori numai ei, îl recunosc superior. Nici măcar nu e necesară prezența fricii, a posibilelor consecințe nefaste, e nevoie doar de oameni slabi sau/și cu slăbiciuni, fermecați de manechine colorate.
Am auzit deseori exprimată mirarea că nici o mie de comuniști au smintit un popor. Nu vorbesc de tancurile sovietice, ci de mutilarea minților. Una din explicații este, pe foarte-foarte scurt, cea de mai sus. Iar ce s-a întîmplat după 1989 nu e deloc diferit în esență, ci numai în maniera de manifestare. Capacitatea de adaptare a lichelelor este atît de mare, de unde și producția record de giruete pe metru pătrat politic.
Atenție la mîna întinsă care vrea să dea. Mai ales idei. E mult mai periculoasă uneori decît cea care cere.
(Foto: blogevent.ro)
Articolele de pe acest site, dar in special articolul de fata, parca ar fi scrise pentru un cerc restrans de prieteni. Vorbim despre ceva si din cand in cand unul posteaza idei din discutie pe blog si ne da linkul.
Insinuarea isi are rolul sau stilistic la nivel de fraza. La nivel de articol, produce un text neinteligibil pentru cei din afara cercului.
Aici, „mana intinsa care da” o fi vorba de ceva din politica actuala? Sau e vorba de profesoara de chimie a fiului unuia dintre noi, care cere o spaga? Poate e vorba de varu’ de la tara care ne-a chemat sa culegem via si planuieste sa ne traga in piept cand va face vinul?
în cazul în care nu sînteți familiazat/ă cu subiectele discutate aici și nici cu actualitatea socio-politică, e posibil să vi se pară mai multe articole de neînțeles.
în privința celui la care comentați, vă poate fi util în evaluarea unor situații și a unor oameni, dacă încercați să-l înțelegeți așa cum este scris, la modul general.
Doamna Florina Neghina, eu personal trebuie sa-i dau oarecare dreptate lui „Pe dinafara”, in sensul ca deseori articolele Dvs sunt realmente dificil de lecturat si uneori nu poti desprinde cu usurinta o anumita idee din textul respectiv. Nu e neaparat vina cititorului; poate ca uneori exagerati si Dvs cu ermetismul exagerat ce caracterizeaza deseori asertiunile Dvs.
De aceea aroganta cu care ii raspundeti lui „Pe dinafara” mi se pare nejustificata. Cu riscul de a va supara, va reamintesc ca abilitatea unui om de a se face usor si corect inteles in scris sau vorbit este un talent destul de rar intilnit…
Nu ma suparati, ma nedumeriti. Daca vi se pare ca intilniti aici des ‘ermetism exagerat’, de ce nu cititi autori care vi se par mai usor de inteles?
Dintr-un motiv foarte simplu: credeam ca scrieti pentru a va face cunoscute opiniile, pentru a face un schimb de idei cu cititorii Dvs si eventual pentru a polemiza cordial cu cei care nu va impartasesc ideile.
Nu m-am gandit ca va poate irita o opinie contrara sau o critica formulata decent si politicos.
Iar formularea Dvs: „de ce nu cititi autori care vi se par mai usor de inteles?”, mi se pare a fi o aroganta totala.
Scriu pentru cine intelege, nu ca sa chinui oameni sa inteleaga.
Cit despre aroganta, nu v-am spus ‘sa-mi numarati articolele’.
D-na Florina Neghina ar trebui sa stie cateva lucruri:
1. Liderii Pactului de la Warsovia, intuind ca dictaturile comuniste din estul Europei vor cadea, au instruit in Vest mii de securisti si activisti de partid in problemele economiei capitaliste pentru ca la momentul caderii comunismului, acestia sa se infiltreze in noile partide post-comuniste si sa preia conducerea politica si economica in tarile est-europene. Astfel se explica de ce la noi, imediat dupa 1989, in jurul lui Iliescu (aparatnik comunist tipic), s-au adunat o multime de tineri intelectuali scoliti in Occident pe vremea comunistilor ( dl. Roman et co ); tot la fel actualul conducator al BOR zburda si se scolea in Vestul Europei la o data cand nici musca nu pleca in Occident daca nu avea epoleti; in aceeasi situatie a fost si fostul presedinte Basescu, reprezentant economic al statului comunist la Anvers in anii ’80; astazi, dl. Basescu este „de dreapta’ si ne „invata” capitalismul;
2. Romanii au fost extrem de umili si servili fata de dictatura comunista; sa nu uitam ca inainte de 1989, jumatate din populatia activa a fost, din oportunism si lasitate, membra a PCR; iar procentul de informatori benevoli sau platiti ai Securitatii, prin marimea sa, a fost unic in tarile comuniste;
3. In Vestul Europei, a fi comunist e o chestiune de optiune personala iar partidele comuniste exista in mod legal, nimeni nu-i deranjeaza; in anii ’80, Franta a fost la un pas de a avea un Guvern comunist monocolor, iar numeroase alte natiuni vest-europene au fost conduse de coalitii care aveau si comunisti in componenta lor; daca insa te declari simpatizant al extremei drepte, risti sanctiuni penale in Occident;
4. Comunistii s-au infiltrat chiar si in conducerea UE: d-na Merkel, cancelar al Germaniei, este o fosta activista comunista de frunte in fosta Germanie de Est comunista; dl. Barosso, care ne da astazi lectii de capitalism, a fost membru fondator al Partidului Comunist Maoist (!) din Portugalia – prietenia d-nei Merkel si a d-lui Barosso cu Basescu este astfel perfect explicabila…