Așa mă simt acum, între partid și Securitate. De asta nu pot lua nici o parte.
Pentru că orice parte aș lua, cred sincer că rezultatul ar fi același. Pentru că aceasta este o falsă alegere. O amăgire.
Conflicte juridice de natură constituțională între instituții ale statului, găsite sau negăsite de către CCR. Jos CCR!
Jos CCR? Ce înseamnă ”depolitizarea” CCR? CCR poate da decizii politice? Poate exista politizare în ce privește Constituția? Și de ce am stat pînă acum așa, permițînd legal și legislativ să se întîmple asta?
Mulți, speculînd trendul negativ al lumii occidentale și de la noi, de a-l considera pe Trump o lepră, îl aseamănă cu Dragnea. Pentru că da, mișcarea de a plăti pentru a se afla în preajma lui, la inaugurare, oricît photoshopată și ironizată de către dreapta, le-a ieșit și dă rezultate. Și nu pe cele scontate de partea bună a societății.
Numai că Trump este la ani-lumină de Dragnea. Altă poveste.
O judecătoare are o casă în nefericitul Teleorman, e ”clar că-i de-a lor”, un deputat USR a mîncat – la propriu! – din gunoaie, la Ploiești – abia acum, coincidență sau nu? după ieșirea din magistratură a lui Negulescu-Portocală – sînt puși sub control judiciar acoliții lui Ghiță, protocoalele SRI sînt denunțate de către șeful instituției, Hellvig.
Televiziunile sînt atît de părtinitoare încît ar trebui, ca să-ți faci o idee măcar, să le urmărești, seara, pe toate în același timp. Concursul cel mai bun președinte TVR vs justiția e a noastră continuă, cu spor și cu înflăcărare, cu nebunie aproape.
Mulți spun că sîntem în aceeași situație ca cea din anii ’40-50. Mai puțin faptul că, de data asta, nu avem ruși în țară și alegerile au fost corect cîștigate de ei. Eu spun că sîntem, dintr-un anumit punct de vedere, mai rău. Avem de ales, în timp ce lumea e în toiul celei mai mari reconfigurări de paradigmă și geopolitice de după cel de-al Doilea Război Mondial, între partid și Securitate. O alegere pe care nu am să o pot face niciodată.
Încrengătura antidemocratică, penală sau hipsterească, este mult prea fin țesută ca să pot lua partea cuiva. Împotriva CCR și pentru o structură (posibil abuzivă) a Ministerului Public nu voi striga niciodată.
Între cinste și responsabilitate și ”să-mi dea statul” aleg fără discuție prima variantă. Dar acum e mai complicat. Acum avem de construit, cu cinste și responsabil, ce vrem să ne reprezinte de acum încolo. Și trebuie să o facem tot mai mulți, astfel ca la alegeri ei să nu mai cîștige. Pentru cine vrea să rămînă în țară și să ajute, sînt soluții. Pentru cine nu vrea spectacol, dar vrea rezultate. S-a mai făcut, dar cu jumătăți sau orice alte fracții de măsură ajungem invariabil în situația actuală.
Și deși oameni mult mai deștepți decît mine spun că acesta este momentul în care să te poziționezi, eu tot nu pot să o fac. Orice aș alege, îmi dă același lucru. Rău. Răul.
PS: De urmărit neapărat!
Rise Project: Undeva, pe o plajă din Brazilia, niște localnici au învățat câteva cuvinte românești: „Bună dimineața, Liviu!”
Dragnea – fortăreața din Brazilia.
Azi, pe www.riseproject.ro
