Homeschoolingul este, simplu, o problemă de alegere. Să ai, să existe posibilitatea alegerii, este absolut obligatoriu într-o democrație liberală.
Restul, ce țoape inculte sînt mamele și ce snobi umflați tații care vor alege această formă de învățămînt, cum vor mai socializa copiii, ce vor învăța și așa mai departe sînt amănunte de reglementat prin lege. Importantă este posibilitatea alegerii și atît.
Și foarte mare atenție acum: dacă veți considera în continuare că poporul e prost și nu are cum să își vadă de propriii copii – la homeschooling mă refer acum – țineți cont ca ACELAȘI popor voteaza accordingly. Deci, ministrul Educației va fi produsul votului, adică tot acolo ajungem, la prost. Numai că pentru toata lumea, fără să ai posibilitatea să alegi.
Cum indiferent de situație – cel puțin cum văd că decurg discuțiile acum – se ajunge la acelasi rezultat, e bine ca fiecare să simtă și să invețe individual ce înseamnă o alegere, indiferent în ce domeniu e făcută ea.
S-a inflamat tot internetul românesc din cauza sau datorită, depinde cum o priviți, opțiunii familiei Nălbaru – Bucur de a-și retrage copilul din învățămîntul de stat și a-l instrui acasă. Nu știe nimeni dacă fiica cuplului intră sau nu în actualele prevederi legale, dar toată lumea critică decizia. Deși copilul este unul fericit acum.
Avem o responsabilitate față de copii. Față de cine, de copiii altuia? Și dacă da, cum v-o exercitați acum? De cîte ori ați intervenit în problemele de familie ale unui copil, coleg cu copiii dumneavoastră? Cîți copii în situații dramatice ați salvat pînă acum, de brusc grija copiilor în general vă copleșește?
Și dacă există, teoretic, copii în situații speciale, ce facem acum, ne cantonăm în excepții, ignorînd majoritatea? Sigur, nu sîntem adepții controlului, dar cînd e vorba de copii, brusc devenim sensibili. Chiar așa nu se poate!
Ce și cum nu se poate? Să decidă fiecare adult, cu responsabilitatea pe care o are, asupra a ce e mai bine pentru propriul copil? Mama scrie incorect, e o agramată, iar tatăl bețiv? Ce facem cu acești copii?! Ce am făcut și pînă acum, adică nimic. Îi lăsăm tot în grija lor și a școlii, cu amendamentul că acum, dacă vor beneficia de homeschooling, chiar au șanse să nu fie agramați ca mama și bețivi ca tata.
Grija față de copiii altora și de copii, în general, a devenit subit preocuparea majoră a nației. Dincolo de ea se ascunde, mai bine sau mai puțin bine, spaima de nou, incapacitatea părinților de a face față unei provocări care nici măcar nu este acum a lor, dar ar putea deveni.
Dacă profesorii angajați în regimul de homeschooling vor costa la fel sau mai puțin decît școala particulară, uneori poate chiar decît cea de stat, ce facem? Dacă nu mai avem de ce să ne văităm, ședințe, bani de strîns pentru diverse, pretențiile fiecărui profesor și alte motive de nervi pe care le produc în momentul de față studiile copiillor, ce facem?
Hai să inventăm probleme, cînd ele nici nu ne privesc, nici n-am putut dormi nopțile din cauza lor. E mult mai greu să ne punem mintea la contribuție și să cerem partidelor acum, înainte de alegeri, un proiect coerent pentru homeschooling.
Follow the money, banii urmăresc copilul, asta este ideea homeschoolingului. Nu va mai da, cine nu va dori, o căruță de bani pe pretențiile absurde ale învățătorilor și ale profesorilor, ci strict pe ce va fi necesar copilului. Nu va mai avea de-a face cu tot felul de ”mămicuțe”, care cu idei din cele mai vesele, își va organiza fiecare viața școlară așa cum va crede de cuviință și corespunzător nivelului financiar de care dispune. Că se vor curăța școlile, că vor opta ceilalți pentru homeschooling, asta nu are importanță.
Sigur, cine va dispune de bani pentru profesori acasă? Nu tot ăștia care știm deja ce fac, de unde au, cum au și așa mai departe? Pentru că oricum, fiță fiind, după părerea unora, altcineva nu are cum. Posibil, dar dacă avem încredere în justiție, care ar fi problema?!
PS: Mai sînt multe lucruri de spus, dar îl am pe tata în spital și nu le pot acoperi. Cine are cont de Facebook, îl poate urmări pe al meu și discuțiile de acolo, la statusurile-idei pe care le-am scris.
PPS: Aici este cea mai interesantă discuție.
(Foto: babygizmo.com)
