Vedeți în imaginea de mai jos cum se fac lucrurile în mod profesionist? Cum se întoarce totul în favoarea candidatei? Cum prăbușirea petrecută sub ochii tuturor, dincolo de dramatismul și problematica ei în sine, devine avantaj? Cum se răstălmăcește o situație cu totul specială și nu singulară – foarte important – cum se încearcă inducerea ideii că o îngrijorare sinceră și extrem de serioasă nu numai pentru SUA este, de fapt, ”aducerea” republicanilor pe drumul cel bun și luminos al grijii față de sănătatea femeii?
Vă dați seama că de acum încolo orice i s-ar întîmpla doamnei Clinton ar fi pus pe seama ”sexismului”? Că în această cursă electorală nu se poate juca cinstit, și nu se poate tocmai din cauza celor care au probleme și care ar trebui să le explice, nu să îi învinovățească, direct sau indirect, pe alții pentru ele?
Realizați că începînd din această noapte, odată cu prima confruntare directă Trump – Clinton, orice s-ar întîmpla nu ar fi din cauza candidatei? Că poate – Doamne ferește! – să aibă un acces de tuse, să cadă, să leșine, să nu se prezinte, o parte a americanilor ar vota-o oricum? Că poate fi sanctificată chiar de pe acum, ca victimă căzută în lupta cruntă și nedreaptă cu opresorul masculin? Că nici nu mai contează numele contracandidatului, atîta vreme cît ea se sacrifică pentru drepturile femeilor? Care drepturi? Nu știu, nu mă întrebați pe mine, nu știu ca cineva să se fi folosit vreodată, la acest nivel sau apropiat, de starea propriei sănătăți pentru a dovedi că opozanții sînt neoameni și nu le-a păsat niciodată pînă acum de aspectul acesta. Nu știu ca americanii să facă vreo diferență între starea de sănătate a femeilor și cea a bărbaților, nu vorbim despre femeile din lumea musulmană, acolo unde cu adevărat sînt considerate anexe dispensabile ale bărbaților, vorbim totuși despre cea mai mare și mai civilizată țară a lumii.
Sper ca doamna Clinton să fie într-o formă excelentă nu numai astăzi, ci începînd de astăzi. Pentru că aceasta este, pînă acum, cea mai urîtă campanie electorală pentru alegerile prezidențiale americane la care asist. Pentru că dincolo de inadmisibilitatea anumitor întîmplări și încercarea de a le transforma în avantaje, este prima campanie în care un competitor a plecat din start cu avantajul sexului. Acolo, la sexism, s-a ajuns explicit abia acum, dar orice ar fi venit și ar veni din partea staffului Clinton este luat drept bun, frumos și adevărat, pe cînd din partea cealaltă și adevărul este considerat atac.
Iar adevărul nu poate fi niciodată atac. Maturitatea se atinge atunci cînd un om poate discerne binele de rău, adevărul de minciună. Cînd are, așadar, discernămînt. Să sperăm că ambii competitori vor da dovada existenței lui începînd cu această noapte. Și electorii, apoi, la urne.
PS: Atît de departe au ajuns ei. Departe în cel mai puțin sens dorit vreodată. Comparați acum cu zgomotul asurzitor de la noi, de la televiziuni la oameni simpli, și aveți dimensiunea distanței ce ne separă.
(Foto. Huffington Post/Facebook)
