Guvernul Grindeanu. De ce?

Șoc și groază, ieri, la anunțarea numelor miniștrilor din guvernul Grindeanu-Dragnea. Sau Dragnea-Grindeanu, mai degrabă. Deși, ciudat, Abramburica nu a mai prins minister, de data asta. Dar a prins Comisie, șefia Comisiei de Învățămînt și Tineret din Senat.

Șoc și groază în felia mea de Facebook, acolo unde au început să curgă văicărelile, să fim considerați pierduți, popor pentru care nu merită să faci nimic (deși mulți habar n-am ce fac pentru popor, dar asta nu mai contează), au și aulăeu pe toți pereții rețelei.

De parcă, normal, firesc, lumea se aștepta la altceva de la un guvern făcut de Dragnea. De parcă, de la alegeri și pînă acum, nu s-au obișnuit cu ideea că alegerile au fos cîștigate de PSD. De parcă în țara asta nu ar exista altceva decît oameni buni și frumoși, ca și ei, iar guvernul ar fi un blestem venit de undeva, nimeni nu știe de unde. O calamitate naturală care apare din cînd în cînd, ca să ne tulbure nouă fericirea guvernelor pe care le dorim. Și care, orice ar face, nu trebuie criticate cumva.

Guvernul Grindeanu este al oamenilor, rezultat al voturilor oamenilor. Oameni, greu de crezut, știu, ca mine și ca tine. Pentru care, din varii motive, o cană cu lapte sau o felie de pîine în plus poate însemna mult. Pentru care, indiferent de gradul de educație, mai există speranță că pot obține ceva mai mult.

Au fost cele mai corecte alegeri de după revoluție, probabil. Și totuși, în condițiile în care nimeni și nimic nu a împiedicat actuala opoziție să ajungă putere, rezultatul a fost dezastruos. Pentru noi, nu și pentru ei.

Așa că, înainte de a începe să criticăm punctual guvernul Grindeanu, ar trebui, mai degrabă, să criticăm opoziția. Să înțelegem ce nu a funcționat, de ce, și abia apoi să mergem mai departe. Dacă nu vrem să ajungem ca deplorabilii din SUA, care sînt în stare să dea vina pe oricine, pe ruși, pe planetă, pe Univers, că Hillary a pierdut alegerile. Nicăieri – pînă la americani, acum – în condițiile unor alegeri libere și corecte, nu a fost dată vina pe cîștigător, ci s-au căutat cauzele pentru care celălalt a pierdut.

Guvernul Grindeanu este ca și cum ar fi ales oameni care nu mai au ce pierde și sînt la mîna șefului. De unde și impresia de slugărnicie a componenților. Un Meleșcanu la Externe, care invita românii din diaspora să voteze, în turul II al alegerilor prezidențiale, într-o localitate aflată la 385 de km, numai, și ar fi suficient. Ca bătaie de joc la adresa diasporei, veșnica lor ”sulă în coastele” prezidențialelor. Olguța Vasilescu, încă nu știm dacă ”penală” sau nu. Pavel Năstase, descoperi deja ca plagiator. Florian Bodog, descoperit deja cu probleme academice și de plagiat. Și lista poate continua.

De ce s-a întîmplat asta? De ce acești oameni, care ne fac să ne dăm cu capul de pereții Facebook-ului și să acuzăm o întreagă parte din societate că e proastă, iar pe cealaltă că e nesimțită și nu merge la vot? Unde, fără îndoială, ar trebui să voteze cum îi spunem noi.

De ce am pierdut, așadar:

1. lipsa bazinului de cadre din care să se poată selecta oameni noi, curați și credibili; cu un Florin Cîțu, extrem de bine pregăit, aplicat și corect, și cu un Profesor Dănăilă de pus în vitrină nu se face primăvară, după cum s-a văzut; soluția de încropire a unor liste de candidați nu dă niciodată rezultatele la care unii visează;

2. cedarea tuturor temelor dreptei către stînga, în bulibășeala ideologică a partidelor ”noastre”;

3. preluarea tuturor temelor stîngii, cu mult mai puțin aplomb decît stînga înseși;

4. din 2. și 3. rezultă o cruntă confuzie, o degringoladă ideologică în care se află PNL, care numai a partid de dreapta nu mai seamănă. și mă refer la partid, nu la cîțiva oameni.

5. cantonarea în mituri salvatoare, de data asta Cioloș; un Cioloș bun ca premier – bun și atît, să ne înțelegem – dar cu carisma la spălat în momente decisive; un Cioloș atît de nepriceput politic încît nu și-a închipuit că marele eșec al transformării, fără acte, al guvernului României în piață de obiecte de artă poate fi folosit electoral; cînd organizezi colectă publică, oamenii donează, dar nu suficient, iar la sfîrșitul campaniei mai și spui că nu ți-ai imaginat că va fi speculată electoral, ca model de ”așa nu, niciodată!”, cînd scapi de sub control, prin ministrul de resort, situația uneia din cele mai importante instituții de cultură, Opera Română, unde cei doi balerini străini plecați au rămas. și cîte și mai cîte, acestea fiind cele mai mediatizate;

6. cantonarea permanentă în soluții umane de avarie, apărute cu cel mult două luni înainte de alegeri; oameni nou descoperiți, deși sînt aici de 10, 15, 20 de ani.

7. adoptarea unui discurs fără priză la mase, cum ar fi anticorupția. singura, de altfel, temă de campanie a PNL. ori cum anticorupția, nesusținută de explicații, nu poate aduce un nivel de trai mai ridicat populației, rezultatul nu poate fi decît cel obținut.

Așadar, atunci cînd, după consumarea defulării, sper, în glume răsuflate și văicăreli, încercați să vedeți clar cum nu putea cîștiga PNL aceste alegeri. Deși campanii bune pentru unii candidați au fost, deși punctual s-au susținut niște idei de dreapta.

Ce avem de făcut:

De monitorizat cu maximă atenție guvernul. De semnalat orice abatere de la – atenție! – programul LOR de guvernare. De făcut gălăgie inclusiv în exterior, cine are posibilitatea și cînd situația o impune. Dar pe teme clare, pe încălcări clare ale programului și legislației. De anticipat mișcări pe care le pot face. Și, mai ales, de ieșit rapid din starea de nevroză, de depresie colectivă generată de faptul că nu au cîștigat ”ai noștri”. Nu avea cine să cîștige. Așa că, mai ales, nu mai puneți la zid acea parte din populație care nu a votat. Nu ei sînt de vină că au fost mai cu capul pe umeri și mai puțin visători decît voi. Nu ei sînt de vină pentru că le cereați, disperați, să voteze. Nu așa se face politică. De electorat ai nevoie permanent, asta nu uitați. Nu vă comportați ca deplorabilii americani, care nu mai știu cum să întoarcă regulile de joc, după joc, numai ca să iasă cîștigător cine vor ei. problema de rezolvat este la noi, în curtea noastră, nu la ei. Ei au cîștigat, noi măcar să știm să pierdem demn.

PS: Nu mai avem presă, doar cîțiva oameni de presă, puțini, din ce în ce mai puțini. Nu contați, după părerea mea, nici pe useriștii proaspăt intrați în Parlament. Ei se califică la anti-sistem numai prin faptul că sînt, organizatoric, anti a ce știam și ce știe literatura politică de pînă acum. Altfel, sînt un grup gălăgios care își caută disperat uniforma ca să ajungă la școală.

(Foto: Vadim Chirda/Associated Press)