Liviu Pop (sau PLM, cum îi spune cu drag Magda Bistriceanu, purtător de cuvînt și vicepreședinte al PMP, pentru că îl cheamă și Marian) a fost, înainte de a fi om mare, ministru, nu o să ghiciți, blogger. A fost, carevasăzică, om ca noi. Cum s-a dezvoltat omul pînă la a ajunge ministru, ce modificări morfo-funcțional-financiare s-au produs, nu vom ști niciodată.
Ce știm este – sau era, mai precis – scris pe blogul dumnealui. De unde a fost, nu știm de ce, șters. Probabil pentru că, așa cum procedează spiritele înalte, evoluate, șterg urmele din vremurile cînd se considerau proști.
La secțiunea ”Competențe profesionale dobândite”, cel care a fost odată bloggerul Liviu Pop a scris:
Ghiozdanul cu suflete. Dorința profundă de legături cu sine, cu alții, cu natura (animale, plante, etc) sau cu divinitatea. Dorința de retragere în liniște și solititudine, ca tărâm al reflecției. Căutarea de scopuri și semnificații. Cine sunt eu? Are viața mea vreun sens? Cum îl pot afla? Bucuria și încântarea, pierderea de sine. Misterul creație, impulsul creator de idei, de opere artistice, etc.
Nu am adăugat nici măcar un semn, d’apă o literă, la asemenea dovadă de sensibilitate și dorință de a pătrunde în tainele filosofiei și ale Divinității. Nu mi-am permis să stric cumva această bijuterie de formare a tînărului Pop.
Cu această ocazie, am aflat și cu ce se ocupă, printre altele, F.S.L.I: România, Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ Mehedinți și Asociația Alternative Pedagogice, în cadrul Seminarului de formare/Formare profesională continuă.
Ce a produs declicul, revelația, ce l-a determinat pe fostul om, actual ministru, să renunțe tocmai el la manualele alternative, în condițiile în care a fost prezent la seminarul organizat și de o asociație cu competențe în alternative pedagogice, nu vom afla niciodată. Sau poate că da, în eventualitatea în care vreun jurnalist aflat prin preajmă îl întreabă. Pînă atunci, nu putem decît presupune că și-a dat seama de lipsa totală de interes și informație conținute în seminarul la care a participat. Nu sînt bune la nimic alternativele, nu ajută copilul în nici un fel, din moment ce nu au ajutat nici adultul. Unicitatea individului, alături de cea a partidului, sînt totul în viață.
De unde, totuși, omul sau ministrul, nu știm cînd s-a întîmplat fericitul eveniment al iluminării, a aflat cine este. Indubitabil, ministru. Și nu orice ministru, ci chiar Ministrul Educației Naționale.
Ne-a pus Dumnezeu mîna-n cap! Nu ne mai rămîne decît regretul că acest ministru, din cauze pasagere, trecătoare, lumești și impuse de lege, nu a putut performa la acest nivel în toate guvernele PSD, de la începuturi.
Cu stimă și respect adaug, în ”Ghiozdanul cu suflete” al oficialului, un gînd bun. De mamă, de tată, de Dumnezeu, Hristoși și ce ne mai învață pe noi strămoșeasca înțelepciune populară. Care, pentru asemenea capacitate intelectuală și spirituală, se vede treaba că nu este străină. Alături de întrebarea, dacă-mi este permis, ce păcate atît de grele avem ca să îl merităm?
