Elogiu mamei

Cel mai important lucru pe care-l poate face omul pe pământul ăsta este să dea viață. De departe, nu există nimic mai important, mai mare, mai unic. Femeia face chestia asta. Cred că femeile nici nu se mai grăbesc să facă altceva dacă fac copii. E așa o bucurie.  Să fii mamă e o chestie enormă. Din păcate, lucrurile au fost luate în răspăr în ultimii ani și femeile ajung să se vexeze pentru faptul că sunt reduse la statutul de mamă. Dacă tu reușești să treci peste preconcepțiile momentului și să te bucuri de statutul de mamă, să îl trăiești plenar, nu cred că îți mai vine în cap să faci tablouri. Multe femei care reușesc în carieră nu au copii sau sunt niște mame lamentabile. Omul se tot străduiește să inventeze lucruri noi și noutatea este, probabil, cea mai serioasă dintre ispitele cu care eu m-am întâlnit. Și cumva frontierele astea ale căutării noutății cu orice preț se extind și mătură viața privată. Dintr-o dată și acolo vrei să fie totul nou. Eu nu înțeleg, nu știu cum e mai bine sau mai rău. Probabil că retrogradul sunt eu, dar sunt foarte multe lucruri pe care nu le înțeleg. Nu doar legat de familie, ci și de cinema, de politică.

De la fragmentul de mai sus, din interviul acordat de regizorul Cristi Puiu platformei scena9.ro, a luat foc Facebook-ul.

Eu nu știu sau nu-mi amintesc să fi citit ceva mai frumos, mai cinstit și mai clar spus despre femeie. Mamă ori ești, ori nu. Nu merge cu jumătate de normă. Nu merge cu fracții de măsură. E însăși creația, în fiecare ființă nou născută. E total.

Și atunci de unde scandalul, de unde rățoiala, de unde vehemența că le trimite cineva pe femei la făcut copii și la cratiță?! De parcă cratița ar fi ceva înjositor, de parcă nu ai face, în zilele noastre, mîncare de plăcere, și nu de nevoie. De parcă bărbații nu știu să facă de mîncare! Și dacă ar fi așa, cineva tot ar trebui să-i hrănească, așa că tot femeia ar face asta, în putința ei și neputința lor, a bărbaților. Sau de parcă nu s-ar găsi de mîncare la fiecare colț de stradă, de unde să poată să-și cumpere.

Ce nu poate fi cumpărat – încă, din fericire – este maternitatea. Și aici e problema feministelor. Nu poți cumpăra creația. E a ta și numai a ta, e rostul tău pe lumea asta, dincolo și mai presus de orice altceva. E rostul primordial, e datul, e bucuria și e menirea primă. Nu te duci la mall și ceri un copil cu ochi albaștri și păr bălai, atunci cînd vrei, cînd te hotărăști să fii și tu mamă. Cînd ai timp, cînd ai chef, cînd ai starea potrivită pentru a fi ”mamă”. Între două experimente artistice, de exemplu.

A fi mamă te acaparează total. Asta însemnînd că orice ai face – și femeile fac multe lucruri, și foarte importante – ești, înainte de orice, mamă. O parte din tine, din simțămintele și gîndurile tale sînt acolo, cu el, oriunde ai fi, pentru orice perioadă de timp ai fi. Și orice ai face, mai devreme sau mai tîrziu vrei să fii lîngă el, pentru el, cu el.

Cred că feministele pur sînge sînt femei care nu înțeleg asta. Sau care nu vor să înțeleagă. Sau nu pot. Cred că, în ultimă instanță, nu sînt femei pe deplin. Pentru toate celelalte, e o problemă de opțiuni și de șansă. Niciuna condamnabilă.

Cred că asta a spus omul și, din nou, nu înțeleg de unde furia dezlănțuită asupra sa. Pentru că a rostit un adevăr?!

(Foto: csjcanada.org)