Nici unul din atacurile – mai insidioase ori mai la vedere – la adresa Justiţiei, care au loc în momentul de faţă, nu este mai periculos decît cel al preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.
Preşedintele Senatului nu este un cetăţean oarecare, un nea Gică de pe stradă ori de prin vreun atelier obscur de reparat diverse, este numărul doi în statul român, chiar dacă semnează scrisoarea prin care îi solicită preşedintului Iohannis să le demită pe Livia Stanciu şi Laura Kovesi numai în calitate de senator. Şi aşa ar fi grav, dar numărul doi în stat deja presupune un grad sporit de periculozitate a demersului. Să nu cunoască un om aflat într-o asemenea poziţie şi aşa funcţie legile ţării? Să nu ştie că preşedintelui nu-i este permisă acţiunea solicitată? Lui, care ar putea deveni preşedintele interimar al ţării, conform Constituţiei, în cazul suspendării sau imposibilităţii temporare de exercitare a mandatului de către preşedintele în funcţie?
Imposibil de crezut, chiar dacă luăm în considerare acţiunile trecute şi actuale ale lui Tăriceanu.
Dragă Klaus i-a răspuns că nu are posibilitatea. Şi i-a explicat, conform legii, de competenţa cui aparţine această solicitare. Atît! Şi fiind numai atît, impresia creată poate fi şi de sfat cum să procedeze, aşa, ca de primul la al doilea om în stat. Dragă Klaus nu s-a sesizat în privinţa inadmisibilului amestec al politicului în Justiţie, pentru că numai senatorul Tăriceanu dacă ar fi fost, nu şi Tăriceanu, preşedintele Senatului, tot asta înseamnă. Şi asta e fapta de gravitate maximă. Pe care preşedintele nu o sancţionează! Mai grav decît fapta în sine, chiar, avînd în vedere declaraţia-i din noiembrie 2014, dintre cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale, „Voi garanta independenţa Justiţiei.”
Da, ştim deja de la influensării cu care a fost umplut hăul de potenţial că preşedintele „altfel” nu este un om al scandalului, ca predecesorul. Numai că această oricum lamentabilă scuză nu se susţine. Pentru că, aşa cum Coco Chanel spunea că opusul luxului nu este sărăcia, ci lipsa de bun gust, aşa şi opusul scandalului nu este tăcerea, ci lipsa de fermitate.
PS: Ludovic Orban, prim-vicepreşedinte PNL, susţinea şi el, joi, 28 mai, că Livia Stanciu şi Laura Codruţa Kovesi ar trebui să demisioneze în urma scandalului Rarinca. Nu am auzit pînă acum ca cineva din conducerea PNL să-i fi sancţionat intervenţia. Alina Gorghiu a precizat doar că punctul de vedere al partidului este altul.
(Foto: ziarobiectiv.ro)
