Libertarienii și conservatorii* au două zone majore de conflict: Căsătoria între cupluri de același sex și avortul. Prima temă admite mai multă dezbatere sau flecăreală (după caz) pentru că oricare ar fi situația, după cum zice românul, „n-a murit nimeni”. În cazul avortului însă chiar moare cineva. Și tocmai despre „cineva” e vorba când unii libertarieni acuză conservatorii de „statism” pentru că susțin interzicerea prin lege a avortului cu foarte puține excepții.
Atât libertarienii cât și conservatorii susțin drepturile negative enumerate în liberalismul clasic: Viață. libertate și proprietate în varianta Locke sau viață, libertate și căutarea fericirii în varianta Jefferson. Atât libertarienii cât și conservatorii înțeleg că statul, într-o manifestare minimală, trebuie să protejeze prin puterea legii aceste drepturi. Nici unii nici ceilalți nu suferă de statism. Cu toții acceptă că viața persoanei trebuie protejată prin lege. Diferența e dată de felul în care libertarienii și conservatorii definesc viața și persoana. Indiferent de înclinațiile politice (sau lipsa lor) felul în care sunt definite și acceptate viața și persoana variază de la individ la individ și de la țară la țară, și indiferent de insistențele unora, „the debate” is not over.
Așadar, atâta timp cât susțin cele trei drepturi negative, acuzațiile de „statism” pe care o parte a libertarienilor le aduc conservatorilor sunt nefondate.
