Dorelian Bellu, Mondorama și dexonline.ro:
Una este laşitatea sinonimă cu frica, pe care poţi s-o înţelegi, pe care o auzeam, de pildă în comunism: nu pot, mi-e teamă, am familie, copii, mai bine stau şi-mi văd de treabă. Este o laşitate pe care nu poţi s-o condamni pentru că presupune o lipsă – a curajului – pe care nu e normal să o impuţi altora; această laşitate este de multe ori recunoscută, încă un motiv pentru care e pasabilă.
Mai este însă o laşitate ticăloasă, de neiertat, în care victima nu doar că refuză să se revolte împotriva răului pe care-l ştie, dar, pretinzând că o face, generalizează inventând vinovaţi acolo unde nu sunt, doar pentru a mima ipocrit curajul. Este o tehnică meschină, de a-i scoate pe toţi vinovaţi atunci când ţi-e frică să indici precis sursa răului. Ce au făcut cei de la Charlie Hebdo cu caricatura de copertă din acest număr comemorativ ţine de această din urmă formă de laşitate, care nu doar că nu este recunoscută umil, ci e negată ţanţoş.
Concret, resturile de oameni de la săptămânalul francez i-au reîncadrat pe asasini, care nu mai sunt adepţii islamismului, ci fanaticii religioşi în general. Pe copertă scrie „Criminalul continuă să umble liber”, dar criminalul din poză nu este Mohamed, în numele căruia s-a comis crima, ci un dumnezeu universal înarmat, de parcă auzi zilnic ştiri cu atrocităţi comise în numele tuturor religiilor.
Gândeşte-te la unul care vede că primarul îi fură oraşul, dar de frică să-l arate pe primar cu degetul, strigă că toţi politicienii fură. Cui foloseşte actul ăsta de curaj închipuit? De ce s-ar sinchisi primarul respectiv când e lăsat să se piardă într-o mulţime care nu poate fi trasă la răspundere? Sau e ca şi cum ai fi bătut de fanii unei echipe, iar reacţia ta e să spui că fotbalul e un sport al huliganilor, refuzând să identifici răul şi diluându-l în grupuri cu vinovaţi şi nevinovaţi la grămadă. Nu faci decât să-i serveşti cauzei lui şi să-l ajuţi să facă şi alte victime.
Asta au făcut acum cei de la Charlie Hebdo: ei nu doar că, paralizaţi de frică, au încetat să-l mai deseneze pe Mohamed – ăsta ar fi primul nivel al laşităţii, pe care puteai să-l înţelegi – dar au născocit şi alţi vinovaţi, ca să arate că nu curajul le lipseşte. Și pentru că nicio culme a ridicolului nu le e inaccesibilă, l-au prezentat fugind, cu panică pe chip, pe asasinul închipuit de mintea lor; tocmai ei care se ascund şi lansează de sub birouri fâsuri de caricaturi cu pretenţie de salve de tun.
(Foto: europe1.fr)
