Nimeresc din greșeală pe site-ul lui Teo Trandafir taman acum. Și ce-mi văd ochii? Ce vedeți și dumneavoastră în captura de mai jos:
Și ce mai scrie acolo?
„Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici“ este manifestul rostit apoi de cele 33 de personalitati. Autor al melodiilor si versurilor Taxi, Dan Teodorescu transmite un mesaj clar impotriva construrii Catedralei Mantuirii Neamului, alaturi de 33 de prieteni: Dan Bittman, Cornel Ilie, Monica Anghel, Virgil Iantu, Andi Vasluianu, Dorina Chiriac, Stefan Banica Jr., Robin Proca, Andi Moisescu, Dani Otil, Paula Chirila, Horia Moculescu, Toni Grecu, Irina-Margareta Nistor, Dan Byron, Teo Trandafir, Oreste Teodorescu, Pavel Bartos, Ada Milea, Calin Goia, Mircea Cartarescu, Horia Virlan, Guess Who, Laura Lavric, Andreea Esca, Razvan Simion, Alexandru Andries, Emilia Popescu, Grigore Lese, Mircea Baniciu, Alexandra Ungureanu, Oana Pellea si Victor Rebengiuc.
Piesa – să o numesc așa, că melodie nu-mi vine a zice – este, așadar, un manifest. Ce fel de manifest? – urmează să ne întrebăm. Păi să vedem la dicționar ce spune:
MANIFÉST, -Ă, manifești, -ste, s. n., adj. 1. S. n. Declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc.; text cu conținut politic, răspândit pentru a determina acțiuni imediate. 2. Adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. ♦ Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fățiș. – Din lat.manifestum, fr. manifeste.
Și acum:
1) O fi sau nu o fi manifest? O grupare, 33 de oameni, nici mai mulți, nici mai puțini, c-așa-i frumos, cu număr exact, găsesc cu cale să cînte – să zicem, că numai de cîntat nu poate fi vorba – despre smerenie, zic ei. Ca să ce? Ca să ce acum, cînd catedrala e în plină desfășurare a construcției, cînd mai sînt doi ani și jumătate pînă la inaugurare? Ca să-și mai facă puțin trafic, ca să mai revină în atenția publicului, ca să ce? Acțiuni imediate, scrie la dicționar. Deci asta să se fi vrut, oprirea lucrărilor la Catedrală? Posibil, altfel ce manifest?
Dar să trecem la 2). Vădit, clar, evident, indiscutabil? A fost sau nu? A fost, să conchidem, după zarva creată. Și în ciuda jurămintelor și a ”Doamne ajută-mi”, ”Așa să-mi ajute Dumnezeu” ale lui Dan Teodorescu, șeful trupei TAXI, tot a fost.
S-au scris tone de articole și postări pe Facebook pe temă. S-a încins internetul românesc aproape o săptămînă pe tema asta. O fi sau nu o fi ceva cu Catedrala? Iacătă răspunsul, și ca să vezi, era!
Sigur, nu chiar așa vădit, clar, evident, indiscutabil cum scrie la dicționar, dar a fost, și asta clar. De ce, de ne ce, de ce în postul Paștelui ortodox, cea mai mare sărbătoare religioasă a creștinătății, să ne răspundă autorii. Cînd va fi să revină piesa, adică după Paști.
Pentru că așa am un sentiment că dacă nu se retrăgea Grigore Leșe, cu un du-te vino de toată jena și de tot prost gustul neasumării gestului, piesa mergea înainte, nu ar fi fost retrasă. Acum se caută înlocuitor pentru Leșe, dar ”manifestul” va fi relansat după Paștile ortodox. Deci, o vom lua de la capăt. Dar măcar știm de unde.
Și încă ceva. Piesa – să zicem, cum am stabilit deja – a fost contestată a fi un manifest chiar de către cei care au apărut în videoclip. Mircea Cărtărescu, de exemplu, care a scris pe Facebook că:
Dragii mei, apelez din nou la ratiune, cu speranta ca totusi mai exista asa ceva la noi. Clipul formaţiei ”Taxi” nu e in realitate nici un manifest, nici un atac la Catedrala Mantuirii Neamului, nici o teza de doctorat. E doar o poezie cantată. Clipul nu cere oprirea lucrarilor la catedrala si nu jigneste credinta nimanui. Nu e o pozitionare atee, cei pe care-i cunosc dintre participanti sunt crestini ortodocsi, ca si mine. In clip e vorba de un om care-l cauta pe Dumnezeu. Nu-l gaseste in Catedrala din cauza spatiilor prea largi, dar il vede imediat intr-o biserica mica. E o metafora, nu o disputa ideologica si nici o lucrare de istoria religiilor sau de geo-politica gen Huntington. Lemnul si spatiile mici nu trebuie luate literal, ele sunt simbolul intimitatii actului de credinta. De fapt, toate acestea exista in textul cantecului, dar cei care s-au inflamat nu le-au observat. Dumnezeu exista si in catedrala, cum exista pretutindeni, spune cantecul in mod expres si literal. Pe scurt, eu am participat la un eveniment estetic, cu un mesaj poetic (ambiguu prin excelenta) si nu la unul taios ideologic. In ceea ce ma priveste, o alta perspectiva nu ma intereseaza. Razboiul iscat din senin si prosteste din neintelegerea unui poem cantat nu e razboiul meu. Eu nu urasc nimic altceva decat ura (cum canta Bob Dylan).
Ei bine, asta nu se potrivește deloc cu ce scrie Teo Trandafir. Care, dacă e s-o credem pe cuvînt – și o credem, ce motiv am avea să nu o credem? – mai scrie pe blog:
Nota bene: Oamenii care-au aparut in clip stiau ce spun, ca-s destepti si onesti. (teotrandafir.com)
Așa că zic și eu, pînă la reluarea piesei, să se pună de acord între ei, mai întîi, despre ce e piesa, că numai despre smerenie nu e!
Dovada? Ia uitați-o!
Bine, atunci. In nume propriu declar ca sunt onorata ca sunt injurata alaturi de Dan Teodorescu. De Mircea Cartarescu. De Razvan si Dani. De prieteni alaturi de care inca imi permit sa emit o parere. Va multumesc, dragii mei, ca ma balacariti langa oamenii langa care traiesc zilnic, aveti dreptate, sper. Suntem la fel. Sper, zic iar. Daaaa, avem vile si masini si juma’ de Australie, asa e. Doar ca noi altceva ziceam, stiti? Credeam doar (n-o postulam!) că Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici.
(Foto: teotrandafir.com)
