Demisia lui Ponta, o necesitate minimala a democratiei si statului de drept

Dincolo de motivații și mișcări de culise, declarațiile lui Ponta la adresa procurorilor Papici și Alexandru și referirile sale la ”dosarul referendumului” sînt inacceptabile din partea unui politician cu funcție într-un stat al Uniunii Europene. Nu e vreun consilier de la Homocea Ploscuțeni sau Palilula, nu e vreun parlamentar plecat cu sorcova de la vreun partid extremist. Este președintele celui mai mare partid parlamentar, este prim ministru și lider al alianței de guvernare. Este unul dintre cei mai puternici și influenți politicieni români. Dacă vreun premier al unui guvern occidental făcea o asemenea declarație ieșea un scandal monstru iar premierul ieșea din politică pe ușa din dos.

Ponta se comportă ca un mafiot sau un moștenitor al tarlalei de familie. România nu e un teren viran moștenit de Ponta de la Năstase, Iliescu, Băsescu sau Sîrbu, nu e o afacere personală. Statul român, cu justiția, instituțiile și regulile sale nu sînt proprietatea lui Victor Ponta. Nu sîntem monarhie absolută, trib germanic din antichitate sau mafie siciliană. România cu instituțiile sale nu sînt la dispoziția arbitrară a vreunui puțoi care are impresia că le-a moștenit și poate face orice cu ele.

Scriam acum cîteva zile că pe un podium al iresponsabilității Tăriceanu e lider, urmat de Antonescu și Ponta. Ponta a ținut cu tot dinadinsul să mă contrazică și să-și ajungă din urmă rivalii. Dacă Ponta, Antonescu și Tăriceanu sînt variantele prezidențiabile ale românilor în 2014 mai bine desființăm președinția și România și ne cărăm care pe unde vede cu ochii.

Nu discut aici despre ce s-a întîmplat în cazul Nițu-Papici, am scris deja într-un alt articol. Indiferent de ce s-a întîmplat în cazul respectiv declarațiile lui Ponta la adresa procurorilor și dosarului referendumului sînt inacceptabile într-un stat de drept, într-un stat din Uniunea Europeană și sînt motive clare și incontestabile de demisie.