Sîntem primitivi, sîntem bătăuși, sîntem ultimii oameni de pe Pămînt! Să demisioneze Lipă și poate ne mai calmăm orgoliile pentru ceva timp, pînă apare următorul motiv de indignare publică.
De ce să demisioneze Lipă, ministrul Sporturilor, pentru declaratiile acestea?
Eu nu o vad pe Mariana spunand lucrurile astea. Nu-l vad nici pe Bellu lovind sportivii.
Si daca am fost lovita, n-o sa spun! Pentru ca de antrenorii mei, care m-au scos campioana olimpica, mondiala si europeana, si daca ma calcau in picioare, la intrebarea asta n-o sa raspund niciodata. O sa spun despre ei doar ca au tot respectul pentru ca m-au scos campioana.
Trebuia sa fie o carte care sa povesteasca altceva, sa fie lansata la un concurs national de gimnastica. In performanta e ca o casnicie. Rufele murdare nu se spala in public, ci in familie. – ziare.com
Recapitulare. Maria Olaru lansează astăzi, la Bookfest, o carte. Carte care, cum am mai spus și aici, lasă niște semne serioase de întrebare asupra momentului ales, cel puțin. Ministrul Sporturilor, Elisabeta Lipă, dă niște declarații săptămîna trecută, referitoare la anumite povești din carte. Maria Olaru mai spune că dacă ar fi să o ia de la capăt, ar face exact același lucru în viață. Concluzia fantei de lumină din mințile corecte politic? Să-și dea imediat demisia Lipă!
De ce? Ce s-ar rezolva cu asta? Să vină cineva care să-i ia la întrebări pe antrenori, să facă anchetă, să-i bată cu funia udă, să-i aresteze, să se sesizeze organele statului, dom’le, așa nu se mai poate!
Adică bunul simț al ministrului trebuie sancționat, nu lăsat să umble liber prin guvern, că poate contaminează și pe alții. Ce a spus Elisabeta Lipă, de fapt? Că le poartă respect pentru că a ajuns, datorită lor, a antrenorilor pe care i-a avut, campioană. Pentru că (și) datorită lor a ajuns unde a ajuns. Făcînd performanță în anii comunismului, în acei ani tulburi, cînd nici sportul nu era scutit de, să le spunem incidente. Că nu s-a întîmplat nici o oroare, din cîte știu.
Pentru cine a deschis blogul mai tîrziu, este de precizat că sport, atunci, nu făceau copii de profesori universitari, doctori, profesori sau alte categorii de intelectuali, ci copii ai oamenilor simpli, obișnuiți, mulți cu o situație grea acasă. Copii cu care, altfel, nimeni din imbecilitățile corect poliitc de azi nu ar fi făcut nimic, că nu te atingi de nimeni nici cu o floare, decît în limitele suprareglementate de stat. Și prin sport, acei copii au ajuns să fie cunoscuți peste tot în lume, să aibă pensii viagere, să ajungă chiar miniștri.
Repet, ce a făcut Elisabeta Lipă altceva decît să dea niște declarații de bun simț? Altceva decît să-și amintească cu respect de niște oameni care au ajutat-o să ajungă campioană? Nu-i așa că pentru acest bun simț trebuie să plece imediat din minister? Și să vină în locul ei cineva care să nu conceapă, să nu aibă habar, nici ca părere, nici ca experiență proprie, ce ar fi făcut în asemenea situație? Cineva care să strige isteric ”Miliția, miliția, aici s-a petrecut, acum țîșpe ani, un posibil caz de agresiune fizică! Veniți acum, veniți urgent de faceți anchetă”.
Și mai clar. Pentru ce să-și dea ministrul Lipă demisia, cînd Maria Olaru, autoarea cărții și cea supusă relelor tratamente, în același timp, după cum apare scris în volum, a declarat că dacă ar fi să o ia de la capăt ar face exact același lucru, adică gimnastică, cu pumnul, palma, bătaia, omorul sau ce-o fi fost acolo, de care vorbește în carte?
Cînd o experiență este traumatizantă fizic și psihic, nimeni, dar absolut nimeni nu mai vrea să treacă prin ea. Asta cred că se știe, chiar și numai din filme.
(Foto: forbes.ro)
