Cîmpul tactic din jurul președintelui

Am avut proteste de stradă, am avut președintele țării la proteste de stradă, am avut și încă mai avem un referendum pe tema anticorupției, avem în continuare probleme legate de ordonanțele de guvern privind grațierea și modificare codurilor penal și de procedură penală.

Avem, mai nou, posibilitatea asumării răspunderii guvernului pentru cele două ordonanțe. Avem și comunicatele DNA, DIICOT și CSM, care nu sînt de acord cu cele două ordonanțe. Avem discuții, așadar. La Ministerul de Justiție.

Nu asta voiam la început, discuții? Nu asta a fost revendicarea numărul 1, atunci cînd s-a aflat despre cele două ordonanțe? Bun, acum le avem.

Dar tot nu e bine.

Și nu e bine din cauză că lupta aceasta este inegală. Pe de o parte avem PSD și puterea cu care a fost învestit la alegeri, pe cealaltă parte ce avem? Și nu e bine pentru că nu ne concentrăm și pe alte probleme, la fel de importante.

Hotnews a întocmit lista celor de această parte a baricadei. Toate instituțiile implicate în justiție sînt contra adoptării. Toate partidele să zicem de opoziție. Dar nici unul suficient de puternic încît să reprezinte o amenințare pentru PSD. Și toate ong-urile. Ambasade, lideri occidentali, direct sau prin proxy de neam prost.

Asta are președintele de partea lui. Și strada, mai ales strada. Nici un partid de forță, care să mobilizeze electoratul. Nimic. O opoziție șubredă, atît. Cît de democratic funcționăm?!

Și în timp ce strada este maniheistă, acolo nu există decît ei și noi – jos ei, firește – noi, aici, trebuie să ne mai gîndim și la altceva. La cîmpul tactic din jurul președintelui. La stradă, deci. La strada care vrea, cel puțin prin cei de pe Facebook, să închidă două televiziuni, adică două entități PRIVATE. La strada care nu iese pentru aducerea lui Ghiță de unde o fi, dar freamătă nervos la ideea că ar putea ieși sau nu ar mai intra din/în închisoare anumite alte nume. Strada pentru care e un coșmar cîștigarea alegerilor de către pesediști, dar care nu învață niciodată cum să procedeze pentru a cîștiga și ea alegerile, prin reprezentanți. Sau învață, dar prost.

Aceeași stradă care nu se gîndește să spună oamenilor simpli pe care, în mod normal, ar trebui să și-i facă aliați, să-i capaciteze întru cauză, cine ar mai ieși din închisoare odată cu celebrele nume. Violatori, criminali și pedofili. Care pot atenta la siguranța lor personală, în primul și cel mai important rînd.

Se vorbește despre universul paralel al votanților PSD, unul cu desăvîrșire străin minților care pretind că sînt lucide și aplecate spre binele comun, spre statul de drept. Nu se vorbește despre nimic din ce nu a făcut bine sau a făcut numai pentru PR alt guvern, cel tehnocrat. Binele nostru e al nostru, binele lor e al lor. Iar  binele nostru e întotdeauna mai bun decît binele lor.

Nu contează nici că acum se respectă procedurile necesare adoptării ordonanțelor, ori legiferării lor. Noi nu vrem să scape ”penalii”. Nu contează nici Ghiță, nici 4% plagiat, nici Coldea, nici cîmpul tactic, nu contează nimic decît asta, să nu scape cumva ”penalii”. Ce dacă printre ei s-ar afla și cîteva cazuri care chiar merită grațiate?! Pot fi grațiate individual. Puteau fi, președintele poate face asta, de cînd s-a pus problema ordonanțelor. Și rămîneau fără obiect.

În tot acest timp, cîmpul tactic fiind chiar bine acoperit, nici nu mai contează altceva. Că trebuie guvernare și opoziție asigurate de partide. Sau, de exemplu, cine decide cine are acces la resurse? Sau, și mai la ordinea zilei, cît sînt infiltrate serviciile în societatea românească?

Nu spun sub nici o formă că nu ar trebui ieșit în stradă. Nu spun că aceasta nu e o cauză. Dar nu e nici un atac la statul de drept. Iar cei care ies trebuie să știe ce este și de ce o fac. Așa cum trebuie să știe că printre entitățile media care nu au voie să participe luni la discuții se află și cele două pe care ei le vor închise. Și, eventual, să se hotărască: ori nu mai avem presă, ori plîngem lipsa ei de la un eveniment oficial.

Problema noastră, a celor de pe lîngă, care nu vrem să fim eroi, e că o parte nu știe ce este acela un stat de drept și nici nu o interesează, o alta știe prea bine. Și se cutremură.

(Foto: cronicaromana.ro)