Iohannis a declanșat procedurile necesare referendumului, în Parlament, ordonanțele nu sînt încă publicate în Monitorul Oficial. Și nici nu știm dacă vor fi. Ce mai e de făcut?
1. Alegerea unor juriști buni, la Palatul Cotroceni, pentru formularea simplă și pe înțeles a temelor supuse referendumului.
2. Mobilizarea electoratului.
Dacă în ce privește 1 putem doar să sperăm, altceva nu mai e de făcut, să vedem cum stăm la 2.
Fără nici un partid cu forță pe care să poată conta, cu șefi slabi și împotmoliți în propriile gînduri, fără un canal măcar de transmitere în masă a informației – citește televiziune – e greu de crezut că se va face masa necesară la urne pentru validare.
La ultimele alegeri, parlamentarele din decembrie, prezența a fost de 39 – 40%. Considerînd că s-ar prezenta tot atîția la vot, deși e greu de crezut, și ținînd cont de faptul că PSD a cîștigat alegerile, la aproape dublu față de competitorul principal, PNL, e greu de crezut că referendumul va trece.
Ce se va întîmpla în acel moment? Președintele ar fi mort politic. Nu vă luați după fierbințelile din capul celor care scriu pe Facebook (am să scriu și despre cum e acolo), care din momentul anunțării referendumului au jubilat instantaneu – moment istoric, avem președinte, a făcut istorie (o tîmpenie uriașă! istorie s-a făcut la intrarea în NATO și UE, nu acum). Deci, care ar fi cîștigul?
Să presupunem că, totuși, referendumul ar avea rezultatul scontat. Ce urmează? Ca Guvernul și Parlamentul să țină cont de rezultat. Ce garantează că asta se va întîmpla? Absolut nimic! Avem un referendum validat încă din 2009, ale cărui rezultate nu au fost luate în calcul. Un motiv în plus, pentru cine își aduce aminte, să nu se prezinte la vot.
Și atunci, ce strategie politică de mare respirație istorică este aceasta?!
Ce nu am auzit: punerea în discuție a unor negocieri președinte – PSD. Cele mai necesare măsuri, la rece, nu la chemarea străzii, nu s-au auzit, nu s-au făcut. Negocierea este prima de luat în calcul în asemenea situație, în care nici o cancelarie occidentală nu stă să ne mai pamperească, avînd în vedere mișcările geopolitice.
Și evitam toți să stăm cu sufletul la gură și ochii pe Monitorul Oficial. Și cu chemearea iminentă la protest în stradă în fiecare minut. Parcă sîntem în stare de război, nu într-o simplă criză de comunicare între puterile statului.
Președintele a preferat să joace totul pe o carte foarte riscantă, cu șanse infime de realizare. De ce? Ce fac strategii politici din preajma domniei ale? De ce nu a încercat măcar să negocieze cu PSD?
Și tot ce am spus mai sus în condițiile în care ordonanțele pot apărea oricînd în Monitorul Oficial, lăsîndu-l pe ”istoricul” Iohannis în cel mai mare offside din istoria post-decembristă.
Bonus: s-a deschis o discuție stupidă pe oportunitatea eliminării MCV. De ce stupidă? Iacătă, Ionuț Popescu, Facebook:
În atâția ani și ani de monitorizare, MCV-ul ăsta n-a aflat nimic despre câmpul tactic din justiție, despre echipele mixte, nu a auzit nimic despre așa ceva? Sau nu i s-au părut relevante pentru starea justiției?
PS: Profit de ocazie pentru a vă recomanda un interviu absolut excepțional acordat de Paul Dragoș Aligică României Libere. Îl puteți găsi aici și sfatul meu este să-l parcurgeți cu cea mai mare atenție.
