Ați aflat pînă acum, de aici, ce crede Paul Dragoș Aligică. I beg to differ.
Am scris de alaltăieri, pe Facebook: LCK are un singur lucru de făcut, și cît mai repede cu putință: de pus teza de doctorat pe masa CNATDCU, cu solicitarea de a fi analizată cu celeritate. Punct. Și aici se închid (s-ar închide) toate discuțiile. Dacă nu, nu.
Între timp, am aflat că nu, ea nu poate solicita așa ceva, nu permit reglementările în vigoare. Dar o prietenă tot trebuie să aibă, nu?
Sigur, avînd în vedere vechimea – patru ani – problemei în discuție, se putea acționa între timp. Putea să-i dea în judecată pe cei care susțin că a plagiat, de exemplu. Dar nu.
Acum, sigur că șefa DNA nu trebuie să răspundă oricărei acuzații, prostii, manipulări lansate în spațiul public, cu atît mai mult de către un anchetat în patru, dacă nu mă înșel, dosare penale, Ghiță. Dar tocmai acest lucru capătă greutate, sau ar fi căpătat, în eventualitatea unui verdict fără probleme, la ce mizerii se pretează un anchetat de talia lui Ghiță! Totuși, nu e un oricine, are dosare grele în lucru – și tocmai ele îi dau greutate – iar atacul la șefa instituției care îl anchetează devenea o probă de disperare, o încercare de discreditare, de abatere a atenției publice către o falsă problemă, care s-ar fi întors împotriva lui. Prietenia strînsă care îl leagă de LCK, nedezmințită de aceasta, era iarăși un motiv serios de revizuire a tezei de doctorat, pentru că, se știe, ferește-mă, Doamne de prieteni, că de dușmani pot și singură.
Dar nu.
În situația în care ceva nu ar fi fost în ordine, singurul lucru care ar fi contat era ca intituția să reziste. Singura problemă acum, de fapt, e dacă rezistă instituția. Nu persoana, persoana nu contează, e numită pe un termen limitat la conducerea ei, și nu e formată numai dintr-o persoană, fie ea și șef. Repet, ce contează e instituția. Reputația, credibilitatea, consecvența. Pentru că dacă asociem, așa cum trebuie, plagiatul furtului intelectual, este absolut necesar ca asupra omului numit la conducerea instituției să nu planeze nici o urmă de îndoială.
Un stat de drept rezistă prin instituții, nu prin persoane. Oricît de mult urîți lucrul ăsta, așa este. O dovedesc democrațiile vechi, consolidate, cu instituții a căror activitate și continuitate se întinde pe sute de ani.
Independența justiției se poate face praf acum, sub ochii noștri, în lipsa tuturor clarificărilor care se impun sau poate, dincolo de atacuri, anihilînd atacurile, să reziste în continuare.
Așa că dacă un om poate face cît de cît lumină, ar trebui să o facă acum. Simplu, fără scandal, cu dovezi. Sigur că cei care acuză sînt grupul lui Ciuvică, pe lîngă care a mai fost și Miliția Spirituală (Bumbeș, Burcea, USB, Demos) care a acuzat-o pe LCK de plagiat, dar așa cum la toate minciunile și mistificările din presă se spune că singura soluție este judecata, exact în aceeași situație ne aflăm și acum. Cea mai bună armă împotriva celor care te denigrează este adevărul.
De altfel, Emilia Șercan, jurnalista care a descoperit și făcut publice plagiate devenite de acum celebre, a scris acum două zile următoarele:
[mfb_pe url=”https://www.facebook.com/emilia.sercan/posts/1610763112283285″ mbottom=”50″]
Numai că în loc să se lămurească odată pentru totdeauna această problemă, cu largul și vocalul concurs al fostului președinte, subiectul Ghiță – Kovesi s-a mutat brusc pe Băsescu – Udrea. Mutare extrem de interesantă, și sînt curioasă dacă sînteți conștienți a cui parte luați făcînd asta.
Știu ca nu sint bani, aproape deloc în presă, dar nu putem să transformăm albul în negru și negrul în alb cum ne convine. În cazul de acum, există proba, teza de doctorat în sine. Știu, există și decizia de neplagiat, numai că dată de aceeași comisie, în aceleași vremuri tulburi, din 2012, în care și Ponta, dovedit de curînd plagiator, primea exact aceeași decizie. Între timp s-au schimbat comisii, proceduri, miniștri și în sfîrșit, ceea ce era evident, plagiatul lui Ponta, a fost dovedit.
Este cazul ca și lucrarea LCK să urmeze același traseu. Pentru că numai cu adevărul poți lovi eficient în corupție. Altfel, toată lupta anticorupție, dincolo de toate laudele și toate premiile, este, așa cum sînt multe altele, o banală bătălie între găști, care în nici un caz nu servește cauza publică.
PS: Mi se spune, pe Facebook, că și dacă verdictul ar fi favorabil, pentru gașca cercetată penal ar fi același lucru, că oricum ar întoarce-o în favoarea ei. Păi pentru ei vrem noi să știm dacă a plagiat sau nu, ori pentru noi?! Cum despărțim apele, cum știm ce e bine și ce e rău?!
Asta-i culmea! Hai să nu îi mai chestionăm pe ai noștri, că sînt buni și frumoși by default, nu le trebuie, domnule, nici o confirmare!
(Foto: romania-insider.com)
