1. Ieri am aflat cea mai bună veste a ultimelor luni, familiei Bodnariu i s-au dat copiii înapoi. Toți cinci sînt acasă acum. Comunicatul sună sec, dar indiscutabil se poate citi bucuria printre rînduri.
The Naustdal Municipality of Norway has come to terms with Marius & Ruth Bodnariu for the return home of all of their five (5) children.
We thank you all for your love, support, prayers, and active participation in the reunification of this family. May God richly bless you and repay you for all you have done to bring this family back together.
It is very important for all of us to respect the privacy and uninterrupted intimacy of this family in the following period as the children resettle and reintegrate themselves in their natural family home and environment.
We appreciate your understanding and collaboration on these points. – bodnariufamily.org.
Ce urme a lăsat această acțiune a Barnevernet, care sînt implicațiile psihologice ale cazului, pentru copii și părinți deopotrivă, unde și cum au stat, ce au făcut în această perioadă de șase luni cei mici, rămîne de văzut. Ce e clar acum este că nimeni din cei care susțineau că bine le-a făcut cînd le-au luat copiii, că nu așa se cresc copiii, experții baby sittingului corect politic, cei care știu, înainte de orice, ce s-a întîmplat la mii de kilometri distanță, cum au fost bătuți și îndoctrinați religios – oroare! – cei cinci copii, nu scot o vorbă. Sau dacă, în cel mai fericit caz, o fac totuși, este în orice caz o manevră, ceva dubios, frica de ceva ori cineva, nici vorbă de o hotărîre a unei instanțe de judecată, nici vorbă de toate eforturile depuse pentru a contracara acțiunile acelei instituții, Barnevernet, nici vorbă de o mobilizare exemplară a societății civile de aici și nu numai, nici vorbă de eforturile autorităților române. Unii nu vor să creadă, pur și simplu – e sinistru cît de eficientă a devenit această spălare pe creieri – că totul s-a desfășurat legal, că acolo, la autoritățile statului norvegian sînt probleme, nu în mijlocul familiei, atunci cînd îți aștepți copiii de la școală și, în locul lor, vin două mașini și o femeie necunoscută îți spune că trebuie să te prezinți la poliție, pentru declarații. După care – și după cîte eforturi – abia reușești să îi mai vezi, pentru foarte scurt timp, timp de jumătate de an.
2. A doua știre vine tot din perioada copilăriei, cea a gimnastelor românce, mai precis Maria Olaru, fosta campioană din anii 2000, își lansează mîine o carte. ”Prețul aurului. Sinceritate incomodă” se numește, și în ea sînt povestite, printre altele, tratamentele inumane – palme, bătăi, jigniri – pe care le-a suportat de la cuplul de antrenori Bellu – Bitang, pe vremea cînd a fost antrenată de aceștia. Lansarea are loc la Bookfest, de ziua de naștere a autoarei, dar ca să vedeți coincidență, și cu o zi înaintea desfășurării alegerilor locale, la care soțul Mariei Olaru, deputat și președintele Partidului România Unită, candidează pentru funcția de primar general. Sigur că în economia cifrelor această carte nu va schimba nimic pentru soț, dar este o problemă de morală, cel puțin, lansarea tocmai acum. How convenient! Aproape nimeni de pe Facebook, din lista mea, nu știa că ea și candidatul sînt, de anul trecut, soț și soție.
Nu sînt un susținător al cuplului de antrenori, dimpotrivă aș zice, nu-mi trezesc simpatia. Dar în situația aceasta nu pot să nu apreciez ce a declarat Octavian Bellu:
Mă întristează ceea ce aud. Am văzut că Maria şi-a ţinut un jurnal în care şi-a notat anumite lucruri. Ştiam că există în obiceiul gimnastelor să ţină un astfel de jurnal, dar chiar după atâtea vreme, un jurnal scris de un copil la 12 ani reprezintă viziunea pe care o avea despre viaţă de gimnastă la vârstă respectivă. Eu nu o să întru în polemică cu Maria Olaru. Am muncit împreună şi rezultatele s-au văzut. Şi eu şi Maria suntem produsul unui sistem cu lumini şi umbre. Eu nu-mi aduc aminte în 1994 să fi avut o ieşire violenţă. Un om de 95 de kilograme să lovească un copil e total deplasat. Amintirile sunt ale ei. Dacă a rămas doar cu atât din ce s-a întâmplat în perioada respectivă este problema Mariei. Pe mine mă doare. Noi pentru aceşti copii am fost şi mamă şi tată şi maseur de multe ori. Simt o anumită tristeţe pe care nu pot să mi-o reprim. Eu am vrut să pregătesc aceşti copii că pe nişte oameni care să reziste la orice. – click.ro
Cum nu intenționez să citesc cartea, nu voi ști nici dacă Maria ar fi preferat să rămînă acasă, în loc să fie adusă la lotul de gimnastică, nici dacă a fost luată cu forța, nici ce a îndurat pentru performanță. Nici dacă o deranjează cumva pensia viageră – de aproape 8000 de lei pe lună -, nici dacă le e măcar puțin recunoscătoare antrenorilor pentru că a ajuns la un standard de viață pe care, altminteri, nu l-ar fi avut. Nu voi ști decît că așa ceva nu se face, și mă refer la lansarea cărții cu o zi înaintea alegerilor la care soțul este candidat, nu voi ști decît că pentru performanță, în alte țări se plătesc bani grei la săli de gimnastică particulare, după care urmează selecția, nu voi ști decît că anul acesta nu avem lot reprezentativ la Jocurile Olimpice de la Rio – și poate e mai bine așa, de ce să fie torturați fizic și psihic copiii pentru o medalie și o pensie viageră?! – nu voi ști ce a fost între ea și antrenori, pentru că, la urma urmei, e cuvîntul ei împotriva cuvîntului lor. Și consider că, pentru acum, e suficient ceea ce știu. Pentru altele, am să pot citi ce scrie Cătălin Tolontan, cel care a și scris prefața cărții, pe blogul personal.
Dar vă dați seama ce-ar fi însemnat să avem Barnevernet în România? Cîte medalii și cîte titluri olimpice, mondiale și europene am fi luat?
UPDATE: click.ro scrie: ”Maria Olaru, părăsită de fostele colege”
Dacă la lansările altor cărţi scrise de sportivi am văzut o mulţime de oameni din sport sau de foşti colegi ai autorului, de data aceasta lucrurile au stat altfel. Rememorarea şi recunoaşterea durităţii vieţii de sportiv şi felul în care aceasta a fost evocată în carte le-a făcut pe fostele colege să nu participe la lansarea volumului, chiar dacă majoritatea erau în ţară. Singura care a absentat motivat este Andreea Răducan, cea care în aceste zile conduce delegaţia României la Campionatele Europene de la Berna (Elveţia). A fost prezentă în public, însă, Silvana Peng, sportiva înlăturată de antrenorii Bellu şi Bitang de la lot, a cărei mamă a declanşat o adevărată furtună în lumea sportului. Cele două gimnaste au şi discutat câteva minute la masa de autografe.
(Foto: lifesitenews.com)
