Anticorupția a murit. Și a murit urît, într-o schimonoseală horror:
„Kovesi incarneaza figura justitiarului in Romania. Totusi, cea care a rascolit lumea politica aruncand-ul in spatele gratiilor pe Adrian Nastase, alaturi de alti oameni politici si de afaceri, a devenit un personaj controversat”, se arata in articol, care mai scrie ca sefa DNA este fiica unui fost procuror, produsul fostului regim. – Hotnews
Cînd nesimțirea atinge asemenea culmi încît ajungi să-ți arogi meritele altui om, Daniel Morar, cel care ocupa funcția de șef DNA înaintea ta, pe vremea instrumentării dosarului Năstase, asta se întîmplă, omori anticorupția. Din interior, de la cel mai înalt nivel, nici nu mai ai nevoie de dușmani.
Cînd îți place să se facă filme din seria ”Mirela bugetara” despre tine, chiar și de către ambasade, așa se întîmplă.
Cînd îți place să fii asociată cu Serviciile, și apari în poze alături de șefii lor, așa se întîmplă.
Cînd apar în presă fragmente din stenograme, și tu nu știi că în SUA, de exemplu, așa ceva duce la eliminarea probei, așa se întîmplă.
Cînd te bucuri că te susțin ambasadele, și nu știi ori nici nu te interesează de ce, așa se întîmplă.
Cînd te faci că nu vezi Negulești, Portocali și alte lighioane din ogradă, de care te împiedici, așa se întîmplă.
Devii mama vitregă a Albei ca Zăpada. Lacomă și rea.
Pentru cine are impresia că toate țările UE și SUA știu tot ce mișcă în România și de aceea sprijină lupta anti-corupție, am o veste proastă. Ele știu ce le dăm noi. Dacă despre anticorupție și nimic altceva se vorbește de ani buni, dacă anticorupția și nimic altceva considerăm problema noastră națională, atunci ei vor spune că ne sprijină pe acest segment. Dacă spuneam pisci și acvacultură era la fel. Viermi de mătase și cultura dudului? La fel. Mori de vînt și panouri solare? La fel. Orice am considera noi că este problema numărul 1, cea care ne arde în România, va fi sprijinită în rezolvarea ei de căte occident.
Numai că omul este permanent supus greșelii, iar anticorupția, de aceea, va funcționa sau va intenționa să funcționeze permanent. Omul este supus greșelii nu de acum, nu de zece ani, nu după Revoluție. Omul este supus greșelii din facere, ceea ce a atras, de-a lungul vremii, mijloace de pedeapsă și soluții de îndreptare pe măsura vremurilor, de la codul lui Hammurabi (circa 1760 î.e.n, ”Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va fi omorât.”) și de la cele 10 legi transmise lui Moise (porunca a opta, ”Să nu furi”, și porunca a noua, ”Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău”) pînă la codurile concepute astăzi, și acestea concepute diferit de la țară la țară.
Anticorupția este, așadar, unul dintre mecanismele de păstrare a unei bune cuviințe, a unei bune purtări și bune practici în societate. A face din anticorupție o problemă care se poate termina azi, mîine sau peste 10 ani, după care să urmeze pace și înțelegere este nu numai copilăresc, este și contraproductiv. Anticorupția nu este nici confiscarea averilor de către comuniști și nici retrocedarea a ce a mai rămas, după 1989, ca să se poată da termene fixe de eradicare. Corupția și anticorupția țin de factorul uman și vor dăinui atîta timp cît va dăinui și omul. Iar în timp ce alte state au proiecte de țară cu termene precise, privind modernizarea și eficientizarea statului, noi rămînem cantonați în pretinsa rezolvare a unei probleme care ține de caracterul, educația și evoluția personală a omului. Prăpastie pe care ne-am creat-o singuri.
A spune că te ocupi de celelalte probleme ale societății după ce ai terminat cu anticorupția ar fi de o naivitate cruntă dacă nu ar fi periculos de-a dreptul. Asta însemnînd că ai trecut deja la omul nou, nesupus greșelii, la omul curat și bun, așa cum este desenat în viziunea comunistă. Cum experimentul a eșuat lamentabil și criminal în secolul trecut, fiind pus în practică de naziști și comuniști, de ce să mai încercăm o practică criminală și cu efecte dintre cele mai nenorocite pe termen scurt și lung?!
Ce semnale vin acum din partea DNA, cu ocazia anchetei interne care este în curs de desfășurare nu se constituie deloc în semne bune. E drept, vin pe surse uneori obscure, dar!
A o da afară sau supune testului poligraf pe procuror Moraru acum, cînd este vorba strict despre șefa DNA, în condițiile în care nu ai tras nici un semnal de atenționare cînd a fost vorba despre dosarul Microsoft, de exemplu, din care chirurgical, pentru noi, spectatorii, au fost extrași pesediștii și lăsați numai doi oameni din nenumărații cîți au fost anunțați inițial, nu e semn de profesionalism. Poate asta percepem noi, cei care nu știm ce se află în dosarul cu pricina, dar atunci cîneva ar trebui să ne explice de ce se iau anumiți oameni, iar alții sînt lăsați să trăiască iniștiți, chiar cu sumele de bani suspecte. Niște clarificări ar fi nu numai binevenite, dar și necesare, cel puțin atîta vreme cît sîntem făcuți părtași la actul de justiție, prin publicarea de stenograme. Stenograme care, altfel, nu sînt excluse ca probe, precum în sistemul american de justiție.
Procurorul Țuluș, perceput ca un apropiat al fostului președinte, are parte de cerere de revocare chiar acum, ”pentru existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea sa este afectată, având în vedere că a soluţionat dosare penale în care era implicată o persoană cu care avea raporturi civile”.
Acum. Repet, chiar acum.
Aceste acte trebuie, e imperios necesar să le interpretăm drept niște simple coincidențe. Simple, banale coincidențe. Și din ce va mai apărea, nimic nu trebuie crezut. Pentru că oamenii sînt oameni, cu bune și cu rele, cu păcate și cu fapte meritorii, numai pînă cînd devin sfinți.
Iar Sfînta Luluța nu poate face excepție.
PS: Urmează basmul numărul 2, Serviciile.
