Basescu si Macovei au luptat impreuna si au cedat in acelasi timp

Macovei, un ”miracol” premeditat de Băsescu

Băsescu a fost decisiv pentru cariera publică a Monicăi Macovei, dar a contat foarte mult și materialul clientului. Aud că toată cariera prezidențială a lui Băsescu i se datorează Monicăi Macovei, ca și independența justiției. Eu cred că mai degrabă Macovei se datorează ideii nebunești a lui Băsescu despre independența justiției. Nu e ca și cum Băsescu ar fi vrut corupție și status quo în continuare și Macovei i-a stricat planul. Băsescu a sunat-o pe Macovei în timp ce spăla vasele (ea, nu el) fiindcă voia independența justiției și luptă împotriva corupției. Ceea ce s-a întîmplat cu Macovei ministru al justiției n-a fost un miracol. Sau a fost un miracol premeditat. Sau, și mai bine zis, miracolul s-a întîmplat în 12 decembrie 2004, cînd Traian Băsescu a cîștigat alegerile prezidențiale în fața lui Năstase. Monica Macovei ministru, europarlamentar și politician este o consecință a voinței lui Băsescu. Lupta pentru independența justiției și lupta anticorupție sînt ideile politice ale lui Băsescu. E drept că Monica Macovei a fost un ajutor bun, un instrument extrem de util. Și, evident, Băsescu nu i-a făcut un favor lui Macovei alegînd-o. Nu de dragul ei a ales-o. A ales-o fiindcă era, cel puțin în viziunea lui, cel mai potrivit instrument pentru scopurile sale. Iar scopurile sale erau independența justiției și lupta împotriva corupției.

”Mă numesc Monica Macovei, domnule Băsescu, domnule Tăriceanu, domnule Stolojan, domnule Boc, domnule Antonescu, doamnă Nicolai, vreau să fiu ministrul justiției!”

Haideți să ne imaginăm că în decembrie 2004 Monica Macovei ar fi avut o iluminare, ar fi lăsat vasele în chiuvetă, ar fi pus mîna pe telefon și ar fi sunat la Băsescu, Stolojan, Tăriceanu, Boc, Blaga, Antonescu, Norica Nicolai și ceilalți lideri ai Alianței Dreptate și Adevăr și le-ar fi spus că vrea să fie ministru al justiției, să reformeze justiția, să-i aducă independența și să îi dea libertatea să lupte, pentru prima oară după Revoluție, împotriva corupției. Ar fi ajuns ministru al justiției? Ce răspunsuri ar fi primit?

Să presupunem că a doua zi după ce Monica Macovei a fost validată ministru, Băsescu s-ar fi dezis de ea. Nu i-ar mai fi răspuns la telefoane, n-ar mai fi sunat-o, nu s-ar mai fi văzut cu ea, le-ar fi zis celorlalți lideri ai Alianței Dreptate și Adevăr: ”Frate, mie nu-mi place femeia asta. Mă calcă pe nervi. Faceți ce vreți cu ea, aveți mînă liberă. Pam pam.” Ce s-ar fi întîmplat cu Macovei, DNA, ANI, Morar, Kovesi, Papici și alți eroi nemuritori? Ar fi murit înainte de a se naște. Cîți alți lideri PD și PNL ar fi fost dispuși să susțină independența justiției și lupta anticorupție și ar fi avut forța, autoritatea și popularitatea să o facă? Cîți ani ar fi rezistat Monica Macovei în fruntea ministerului de justiție și cîte dintre deciziile sale ar fi fost validate politic la nivelul guvernului, al președinției, al Alianței DA, al coaliției de guvernare, al majorității parlamentare?

O Renate Weber ceva mai obscură

Fără Traian Băsescu, Monica Macovei ar fi fost astăzi o Renate Weber ceva mai obscură, în condițiile în care fără Traian Băsescu și Renate Weber ar fi fost mult mai obscură decît e astăzi. Poate că Monica Macovei era în continuare o luptătoare a societății civile împotriva corupției, poate că era o avocată de succes sau chiar un funcționar pe la Uniunea Europeană. Sau, cine știe, poate o chema Vasile Blaga să lupte împotriva corupției și poate că Adriean Videanu ar fi validat decizia lui Blaga.

Decembrie 2004. Vasile o propune pe Monica

De fapt, Băsescu a fost prost în ziua cînd Monica Macovei spăla vase și a sunat-o s-o pună ministru al justiției. Băsescu ar fi trebuit să-i sune atunci pe Blaga și Videanu. Bine, hai să nu fiu răutăcios, doar pe Blaga. ”Vasile, uite, am o nehotărîre care-mi macină sufletul politic. Nu știu pe cine să pun ministru al justiției. După cum știi, ministerul justiției e la noi, la PD. Te știu luptător pentru bine și justiție, te știu soldat vizionar și purtător de baston de mareșal. Luminează-mă! Zi-mi un nume! Dă-mi un semn divin de caporal! Pe cine să punem noi ministru al justiției? Am o idee țăcănită sub șuvițe: vreau independența justiției și răzbel cu corupția. Parol, să înnebunesc! Deci, Vasile? Care ți-e vrerea? Fac ce zici tu. E suficient să rostești un nume și purtătorul său e ca și ministru al justiției, mă jur pe blonda de la juridic din Primărie, n-o știi tu, n-ai treabă!” Zicea Vasile ”Monica Macovei”? Nu cred. Doar dacă Monica Macovei era vreun brand de țuică de pufoaică.

Politic, independența justiției și lupta împotriva corupției o preced pe Monica Macovei

Justiția independentă și lupta împotriva corupției sînt două pariuri politice băsesciene anterioare existenței Monicăi Macovei în politică. O preced ca obiective politice. Da, Monica Macovei a avut o contribuție decisivă la reforma justiției, în lupta pentru independența justiției și împotriva corupției, deși a fost ministru doar doi ani și trei luni (spre deosebire de Cătălin Predoiu, care a fost ministru al justiției patru ani și trei luni). Însă Monica Macovei a intrat într-o luptă cu obiective deja stabilite.

Dealtfel, nici contribuția lui Predoiu nu e de neglijat, deși mitul său e mult mai mititel. La urma urmei, este ministrul justiției cel mai longegiv din perioada post-Năstase, adică a marilor realizări justițiare și anticorupție. Însă are un alt stil, vine din alt mediu și are alți prieteni și de aici și absența sa de pe harta marilor eroi naționali ai societății civile și presei. Poate nu a fost un luptător, ca Macovei, dar a fost maleabil în mîna lui Băsescu și a continuat lupta pentru independența justiției și împotriva corupției, în termenii lui Băsescu. Lupta a continuat și fără Macovei la Ministerul Justiției, dar cu Băsescu la Cotroceni. Va continua fără Băsescu la Cotroceni?

Renate Weber? Alina Mungiu-Pippidi?  Budușan? Dobocan? Daniel Morar? Laura Kovesi?

Cum ar fi arătat astăzi justiția dacă n-ar fi existat Monica Macovei? Dacă în decembrie 2004 Băsescu decidea să susțină pe altcineva la Ministerul Justiție? Poate pe Renate Weber, pe Alina Mungiu-Pippidi, poate pe Budușan sau Dobocan, poate chiar pe Daniel Morar. Sau poate un om de partid, pe Emil Boc sau pe Norica Nicolai sau pe Tudor Chiuariu. Nu știm cum ar fi arătat justiția astăzi. Poate ar fi arătat mai rău, poate ar fi arătat mai bine. Însă decisivă a fost voința lui Băsescu de a schimba justiția. De aici a pornit totul, nu de la Macovei.

Duceau toate drumurile la Macovei? A fost numirea lui Macovei singura consecință posibilă a voinței lui Băsescu a de schimba justiția în bine? Avea de ales Băsescu? Sau era Monica Macovei singurul om capabil să pună în practică ideea nebunească a lui Băsescu? Poate că Macovei a fost cea mai bună soluție, sigur a fost printre cele mai bune soluții. Însă nu era singura soluție.

Macovei, o promisiune care a confirmat

Să nu uităm că în decembrie 2004 Macovei era necunoscută publicului larg și nu era un mit, ca astăzi. Băsescu, atunci cînd a trebuit să decidă pe mîna cui merge la conducerea Ministerului Justiției, nu avea la dispoziție mitul Macovei pe care astăzi Blaga îl stoarce pentru a obține pactul de neagresiune cu ”justițiarii” din presă și oengime. În decembrie 2004 Macovei era o promisiune care ar fi putut confirma sau nu. Băsescu nu avea atunci la dispoziție datele necesare pentru a fi sigur  de alegerea sa. Macovei ar fi putut fi slabă, poate n-ar fi rezistat provocării, poate ar fi cedat amenințărilor sau corupției sau pur și simplu ar fi fost incapabilă să ia decizii sau nu s-ar fi priceput la oameni. Nu a fost slabă și nu a cedat. Pînă de curînd.

Ar fi existat independența justiției și luptă împotriva corupției sub domnul președinte Stolojan? Sau Năstase? Sau Geoană?

Nu știm ce ar fi fost independența justiției și lupta anticorupție fără Macovei, însă știm sigur că fără Băsescu nu ar fi fost deloc. Care erau alternativele la Băsescu în 2004? Stolojan și Năstase. Cum ar fi arătat justiția sub Stolojan sau Năstase? Bine, sub Năstase chiar nu mai e nevoie de un exercițiu de imaginație, am trăit în 2000-2004 și am văzut filme proaste cu dezastre (Armaggedon, Deep Impact, 2012). Erau pentru Stolojan independența justiției și lupta împotriva corupției două obiective obsedante pînă la maniacal? Și dacă ar fi fost, avea Stolojan forța, inspirația și capacitatea de a lupta pentru ele și de a le impune? Ar fi sunat-o Stolojan pe Macovei în decembrie 2004 s-o cheme la conducerea Ministerului de Justiție? Ar fi susținut-o în continuare? Fără Băsescu am fi avut un mit Macovei? Poate printre prietenii ei din societatea civilă, acolo unde probabil și-ar fi continuat lupta pentru justiție. Categoric Macovei era una dintre cele mai bune soluții pentru justiție, poate chiar cea mai bună, însă ar fi fost o soluție chiar și în condițiile în care președinte era Năstase sau Stolojan?

Exerciții de imaginație. Justiția fără Băsescu și justiția fără Macovei.

Faceți, vă rog, cele două exerciții de imaginație: justiția în ultimii nouă ani fără Băsescu și justiția în ultimii nouă ani fără Macovei. Al doilea exercițiu îl puteți face mai ușor, Macovei a plecat din fruntea Ministerului de Justiție din aprilie 2007 și nu a mai avut funcții în conducerea justiției din România în ultimii șase ani, iar singura sa luptă în acești din urmă ani a fost reformarea PDL, acolo unde a reușit așa cum s-a văzut – de fapt, a reușit, dacă ne gîndim bine –  astăzi PDL e frecventabil și curat dacă îi citești și îi asculți pe ”justițiarii” din gruparea Macovei și pe Macovei însăși – e suficient să tăcem despre un rău și el va dispărea – sînt convins că în condițiile în care Năstase cîștiga prezidențialele în 2004 și 2009 azi nu aveam nicio corupție în articole și declarații. Speram ca Macovei să albească PDL-ul, dar nu așa.

Și ce s-ar fi întîmplat după aprilie 2007 cu ceea ce a realizat Macovei în justiție dacă nu ar fi fost Băsescu la Cotroceni? Să presupunem că Traian Băsescu ar fi pierdut referendumul de suspendare din mai 2007 și ar fi fost demis, iar în două luni era ales un alt președinte. Să presupunem că Traian Băsescu nu ar mai fi avut dreptul să candideze (de fapt, PSD și PNL pregăteau o lege prin care președinții demiși nu ar mai fi avut dreptul să candideze). Și oricum, dacă nu ar fi avut popularitatea necesară să cîștige referendumul de demitere nu ar fi avut-o nici să cîștige anticipatele prezidențiale. PSD și PNL ar fi susținut un candidat comun și ar fi cîștigat prezidențialele. Ce s-ar fi ales de opera lui Macovei în justiție? Unde eram acum?

Băsescu, singurul politician decisiv și indispensabil pentru independența justiției și lupta împotriva corupției

Ne place sau nu, Băsescu a fost, în acești ani, singurul politician decisiv și indispensabil pentru independența justiției și lupta împotriva corupției. Fără el, fără victoriile sale în 2004, 2007, 2009 și 2012 (ultima, prin neprezentare), unde ar fi fost astăzi marea operă justițiară a Monicăi Macovei? Cîți fani au independența justiției și lupta împotriva corupției printre politicienii români care contează, printre liderii populari, influenți și puternici? Cei mai influenți politicieni ai zilei, exceptîndu-l pe Băsescu, nu sînt deloc fani ai independenței justiției și luptei împotriva corupției. Niciunul dintre liderii celor trei mari partide, incluzîndu-i aici alături de președinții de partid și pe miniștri și liderii grupurilor parlamentare, nu s-a dovedit a fi susținător al independenței justiției și luptei împotriva corupției. S-a văzut zilnic în ultimii ani și s-a văzut ultima oară în ”marțea neagră”, cînd liderii de partide și de grupuri parlamentare au aranjat transformarea politicienilor din servanți publici în mafioți cu scutire de penal.

Mulți vor spune că decisive și indispensabile sînt cancelariile occidentale și Uniunea Europeană, Eu le zic să aștepte 2015 și să vadă atunci cum vor decurge negocierile între cancelariile occidentale și domnul președinte Victor Ponta sau domnul președinte Crin Antonescu. ”Justițiarii” au avut ocazia să vadă în primăvară, cînd cu scandalul coabitării, cît de decisive sînt cancelariile occidentale.

Elena Udrea, sau cum Pygmalion o mai dă și el în bară

Elena Udrea se vrea altă mare creație politică femeiască a lui Băsescu. O fi fost Băsescu inspirat și decisiv în cazul lui Macovei, dar uite că în celelalte cazuri nu i-a mers. Contează enorm și materialul clientului. Macovei l-a avut din plin, Udrea nu-l are deloc. Nici Lavinia Șandru nu l-a avut. Nici Anca Boagiu nu-l are. Despre Raluca Turcan și Andreea Paul nu vorbim, că-s creațiile lui Stolojan. Dar nici ele n-au materialul, dacă tot am adus vorba. Bine, nici Stolojan n-are pygmalionitul în sînge. Și nici sînge în instalație.

Revenind la Elena Udrea, trebuie să spunem că e o cauză pierdută. Dar în ultima perioadă se pare că atît Băsescu cît și Macovei se ocupă de cauze pierdute, cedări și ieșitul pe ușa din dos de pe prima scenă politică.

Elena Udrea, o cauză pierdută

Băsescu nu poate alege pe oricine și nu poate face din oricine un mit politic. Monica Macovei avea substanță, avea o cauză pentru care lupta, avea o țăcăneală de dus la capăt. Avea toate datele personale pentru a deveni mit. Avea potențial. Cu condiția să o aleagă cineva, să o pună acolo unde îi e locul și să o susțină. Elena Udrea nu are datele personale pentru a lăsa dîre în politică, vorba lui Băsescu. E ambițioasă, poate pricepută în organizare, deși la capitolul organizare politică și-a arătat limitele, foarte joase, la București, Constanța și alte filiale pe care le-a organizat pînă n-a mai rămas nimic din ele. Elena Udrea nu crede în nimic, în afară de propria ambiție. Ieșirile sale politice, mai ales cele din ultimul timp, s-au dovedit penibile. Nu are viziune politică, nu crede în nimic, nu înțelege prea bine ce se întîmplă în jurul ei și nu-și cunoaște locul. Bine, mulți dintre noi nu-și cunosc locul și vor mai mult decît pot, e normal pînă la un anumit punct, însă în cazul Elenei Udrea e flagrant. În loc să intre în magazinul din colț să cumpere țigări trage de porțile palatului Buckingham, deși gardianul, încurcat, îi spune: Doamnă, nu ținem țigări. Nici măcar HB.”

Băsescu și Macovei s-au așezat pe făraș. Poporul nu e dator politicienilor.

Întîlnirea Băsescu-Macovei a lăsat ceva în urmă. Întîlnirile Băsescu-Udrea și Macovei-Blaga nu vor lăsa nimic în urmă, nici măcar pe Băsescu și Macovei. În ciuda a ceea ce cred și speră, nici Băsescu și nici Macovei nu mai au multe credite la răbdarea și susținerea poporului. Știu că pare ciudat, dar oamenii nu înghit prea multe. Nu mă refer la susținătorii fanatici din inner circle, mă refer la ceilalți. Băsescu și Macovei pot fi susținuți pentru ceea ce fac, pentru utilitatea lor în viața poporului, ca să zic așa, pentru un ce cîștig pentru cetățeanul simplu, țară și popor, nu de dragul persoanelor fizice ale celor doi. Nu e nimeni dator să-i susțină și să-i ajute să se rezolve pe partea personală, if you know what I mean. Dacă toți românii ar fi acum pe plajă în Bahamas, plimbîndu-se printre vilele, piscinele și ferrariurile proprietate personală atunci da, Băsescu și Macovei ar putea avea tupeul să vină în fața lor și să le zică: ”Frățică, am și o problemă personală de rezolvat, vreau să mă aranjez și eu pe un aspect specific al vieții, dacă mă înțelegi și nu pot fără ajutorul tău, dezinteresat. Fă-o pentru mine!” Împăcarea sufletească a lui Băsescu și carierele publice ale Elenei Udrea și Monicăi Macovei nu cad în sarcina poporului. Sînt irelevante pentru popor. Băsescu, Udrea și Macovei sînt relevanți doar în măsura în care sînt utili.

Cu tot respectul pentru istoria și carierele lui Băsescu și Macovei, nu-și pot permite orice. Știu că fanii lor necondiționați, belieberii, cred contrariul, însă țara nu e populată doar de belieberi, e populată și de oameni.