Povestea începe în 24 iulie 1897, odată cu nașterea Ameliei în familia unui avocat american de origine germană, Samuel Stanton Earhart.
Al doilea copil al avocatului și soției sale, Amelia ”Amy” Earhart, fetița cu caracter de fier, ajunsă de mică la controlul tuturor aventurilor copilăriei, ”șefa” surorii sale, Grace Muriel, va fi crescută, ca și sora sa, într-un mediu și cu un stil cu totul neconvenționale pentru vremurile acelea. Astfel, încă din copilărie, pe lîngă vînătoarea șobolanilor cu pușca și cățăratul în copaci, copila manifestă o atracție specială pentru aparatele de zbor.
La vîrsta de 10 ani vede primul avion la un tîrg în Iowa, dar nu este impresionată. ”O adunătură de sîrmă și lemne”.
Ceea ce avea să-i marcheze cariera și viața va fi primul zbor, la 23 de ani, ca pasageră. Zece minute cu Frank Hawks pilot o vor face să mărturisească mai tîrziu: ”Când am ajuns la 300 de picioare deasupra solului, am ştiut că trebuie să zbor”.
Ce a urmat a fost o viață dedicată zborului.
Timp de un an a avut mai bine de 20 de slujbe, din care să poată economisi bani pentru școala de pilotaj. Fotografia, stenografia și șofatul unui tir, pe lîngă altele, o ajută să strîngă cei 1000 de dolari necesari. Călătorește cu autobuzul și încă 6 kilometri pe jos, își cumpără o jachetă o jachetă de piele, asemenea aviatorilor, se tunde scurt și reușește să-și cumpere, la mîna a doua, Canarul. Primul ei avion, un biplan.
În 22 octombrie 1922 Amelia Earhart zboară la o altitudine de 4300 de metri, iar în 15 mai 1923 devine a 16-a femeie care obține licența de pilot de la Federaţia Aeronautică Internaţională.
Anii următori nu sînt ușori, deși adună peste 500 de ore de zbor. Mama divorțează de un soț alcoolic și abuziv, ea suferă o operație la sinusuri, face investiții proaste, se retrage de la universitate, dar nu renunță la aviație. Devine membră a Societăţii Americane Aeronautice din Boston şi scrie în ziarul local din Boston despre, evident, aviaţie.
În iunie 1928, Amelia Earhart împreună cu pilotul Wilmer Stultz şi copilotul Louis Gordon pleacă din Newfoundland, iar după 20 de ore şi 40 de minute aterizează în Ţara Galilor, marcînd prima traversare în zbor a Atlanticului de către o femeie. Performanța avea să îi aducă o paradă de întîmpinare la New York și o recepție la Casa Albă, oferită de președintele Calvin Coolidge.
Faima nu o dezumanizează, dimpotrivă. La primul concurs aviatic la care participă, se clasează pe locul 3 numai pentru că oprește avionul pentru a vedea ce s-a întîmplat cu o prietenă, al cărei aparat de zbor lovise un tractor, și nu pleacă pînă nu se asigură că aceasta este bine și se află în deplină siguranță.
Urmează cîțiva ani de recorduri mondiale și zboruri curajoase. În 1931, Amelia Earhart a stabilit un nou record mondial: a zburat la altitufinea de 5.613 metri. În mai 1934, cursa de reconstituire a zborului lui Lindbergh se termină cu un muzeu, deschis în Irlanda, acolo unde a aterizat forțată de starea vremii și probleme tehnice. Era singură în avion de această dată și voia să ajungă la Paris. Zborul deasupra Atlanticului avea să-i aducă medalii şi decoraţii oferite de către Congresul SUA şi de către Guvernul Franţei. În 1935, devenea primul om care zbura singur de la Honolulu la Oakland, și apoi de la Los Angeles la Mexico City, apoi de la Mexico City la New York, fără oprire.
Între 1930 și 1935, a stabilit şapte recorduri de viteză şi distanţă pentru femeile pilot.
Din păcate, următoarea dorință a Ameliei Earhart avea să fie ultima.
Ocolul Pămîntului, pe la Ecuator, cu un avion special coonstruit la indicațiile Ameliei, de către compania Lockheed, s-a terminat atît cu dispariția ei, a navigatorului Fred Noonan, care o însoțea, cît și a aparatului de zbor. Teorii recente se adaugă celor vechi, privind supraviețuirea celor doi, dar oficial, în 5 ianuarie 1939 Amelia Earhart a fost declarată moartă.
Dacă își imaginează cineva că doar asta a făcut Amelia Earhart, se înșală amarnic. A fost soție, a scris cărți, a ținut conferințe, a lansat linii de fabricație haine pentru femei și genți de voiaj, a investit timp și bani într-o linie aeriană New York – Washington. A fost încurajată, ajutată, susținută, aclamată.
Amelia Earhart a fost o femeie care și-a urmat pasiunea într-un timp în care acest lucru nu era un imperativ scris pe toți pereții, și într-un domeniu rămas și astăzi cu precădere destinat bărbaților. Nu au oprit-o nici oamenii, nici greutățile întîmpinate. Ba mai mult, a fost ajutată de către cei care credeau și cred în libertatea omului de a alege singur calea pe care vrea să pășească.
Mai avem așadar, astăzi, nevoie de feminism în lumea liberă? Și de ce?
