Cu ceva ani in urma am fost chemat sa fac evaluarea lui Soare. Soare era un adolescent de 17 ani, institutionalizat, de etnie roma. Soare avea intelect de limita, dar era puternic ca un taur, bine cladit, proportional, o mandrete de baiat, pe deasupra si virgin. And on top of that, era filozof. Copilul avea un farmec iesit din comun.
In centrul de plasament respectiv, apare la un moment dat o fetiscana de vreo 16 ani, frumusica, obraznicuta, neconsolata cu statutul de institutionalizata. Intr-o zi, il seduce pe Soare. Ce stia Soare? Nu stia nimic in afara de filozofie. Cand sa purceada si el la treaba, ce sa vezi? Fata se opreste si da un bip. Dupa bip, intra in camera, peste ei, un reporter de la OTV! Fata se intelesese cu el sa-l frame-uiasca pe Soare! Va dati seama ce-a urmat: stiri, of-uri, scandal in toata presa, cum ca la centrul respectiv Soare a violat o minora, lumea si-a dat ochii peste cap, l-au facut bruta si cate si mai cate. Cine sa fi crezut ca matahala aia a fost pacalita?
Care era de fapt esenta? Fata voia afara din Centru, OTV-ul si lumea in general vor niste stiri fierbinti.
Credeti-ma pe cuvant, ASTA este esenta raportului dintre media si Protectia Copilului, in special centrele de plasament. Unii se asteapta ca acolo sa fie balamuc – ba mai mult, vaneaza asta si speculeaza asta in toate felurile si la toate nivelele -, iar copiii institutionalizati speculeaza acest potential cu o dexteritate si o maiestrie luciferica.
E adevarat ca acelor copii li se administreaza medicamente mai mult decat ar fi cazul, acest exces de tratament medicamentos e unul din punctele de divergenta intre psihologi si sefii de centre.
As zice ca exista doua motive pt care se practica chestia asta intr-un oarecare exces: 1. disponibilitatea maxima a medicilor de a trata imediat orice cu un medicament (pe acelasi principiu pe care pediatrul roman recomanda imediat antibiotic, desi nu stie daca e altceva decat o simpla viroza + ca e obligat sa recomande anumite marci mai degraba decat altele, sunt la mijloc contracte si interese complicate de care s-a mai vorbit; nu insist). 2. Al doilea este unul inca si mai trist: lipsa dramatica de personal in centrele de plasament. Sunt zile in care exista o singura educatoare responsabila de tot Centrul. Or aici vorbim de adolescenti cu probleme, delicventi, la unele Centre sunt drogati sau in perioade de dezintoxicare. Cum te descurci cand ai o adolescenta iesita pe geam, la etajul 2, care vrea sa ajunga jos la „iubitul” ei care o asteapta la colt (si care de fapt e peste)? Cum te descurci cu doua fete care se paruiesc pe hol fiindca a disparut un ruj si cu o alta care a iesit dezbracata complet sa vada scandalul, desi pe hol sunt niste muncitori care repara o conducta? Asta in conditiile in care nu ai NICIUN instrument de constrangere sau de sanctiune, pentru ca iti sunt interzise prin lege. Am uitat sa spun ca salariul unei educatoare nu depaseste 800, poate 1000 RON, cu sporuri si ore suplimentare. Nu e greu, e aproape imposibil.
Stiati ca un psiholog de Centru are un salariu de 1000 RON? Si asta acum, “mai nou”, cu ceva vreme in urma nu depasea 800 RON.
ONG-urile alea care se bat pentru copiii din Centre, nu au vazut in viata lor la fata un astfel de copil. Habar nu au care e dinamica acolo. Nu stiu absolut nimic. Fac seminare si focus grupuri ca sa-ti livreze niste generalitati. Pe unii ii cunosc bine si nu exagerez deloc. Ei se ocupa cu livratul vrajelii catre presa. La asta se pricep, intr-adevar.
Ma intreb de ce oare nu cauta presa acele fundatii care CHIAR fac ceva pentru copii care trimit efectiv oameni in Centre sa se ocupe de copii, sa stea de vorba cu ei, sa-i inteleaga, sa priceapa ce se intampla acolo.
Daca presa chiar vrea sa faca un bine acestor institutii, trebuie sa se ocupe de ABSOLUT toate fatetele problemei, sa inteleaga EXACT dinamica. Pur si simplu nu cred ca in cazul asta presa e bine intentionata. Nu cred si pace. Vrea rating, vrea scandal, vrea lacrimi, in realitate nimeni nu da doi bani pe copiii astia.
