Proștii Europei

Am urmărit cu interes concertul extraordinar organizat la Ateneul Român în cinstea preluării de către România a președinției Consiliului European. Am urmărit cu interes crescut pe măsură ce pe Facebook apăreau păreri referitoare ba la invitați, ba la discursurile lor.

Tusk. Donald Tusk. Aflat la al doilea mandat de președinte al Consiliului European, polonezul Donald Tusk ne-a făcut onoarea de a ține un speech la Ateneu. Mai mult, a ținut un discurs care a stîrnit pasiuni în români. Un discurs în limba română, fără nici o greșeală, cu citate din mari scriitori români și cu o referință finală la Helmut Duckadam, ”eroul” de la Sevilla, 1987. A cita din Mircea Eliade și Nichita Stănescu și a da exemplul lui Duckadam este o performanță pentru România, ai căror politicieni aflați la putere sînt aproape analfabeți.

Și totuși, de unde atîta admirație, acceptare și sprijin pentru Tusk? Intelectualitatea românească în delir aproape, oameni obișnuiți scriind cele mai frumoase vorbe pentru un… aș fi zis numai polonez, dacă nu îmi aduceam brusc aminte ce se spune la noi despre Polonia. Dar nu, nu pentru orice polonez, ci pentru un socialist! Vă vine să credeți sau nu, Tusk este socialist. Cum poate toată lumea bună a politicii și intelectualității de la București să cadă în extaz în fața unui socialist?

Poate, după cum se vede. Poate pentru că nu mai face diferența stînga-dreapta, bun-rău. Și să nu uităm, stînga, socialismul, este ideologia pentru care au murit mai bine de o mie de oameni, în decembrie 1989, ca să scăpăm de ea.

Socialismul nu are cum să nu ducă la comunism. Iar a povesti românilor despre comunism deja este jignire. Sigur, intenția lui Tusk nu a fost sigur să ne jignească, dar nici să ne extazieze în asemenea hal. Cum intenția sigur nu a fost să cadă pe spate atîția alții, de admirație.

Intenția a fost, ca și anul trecut, la bulgari, unde Tusk a verificat eficacitatea unui asemenea discurs, anul ăsta reluîndu-l cu modificările de rigoare, să rostească un discurs bun, de președinte de Consiliu European. Și i-a ieșit! La noi, i-a ieșit mai mult decît se poate aștepta cineva.

Pentru că fiecare a citit ce-a vrut în discursul lui Tusk. Fiecare a găsit o soluție pentru situația în care se află. Socialist, Tusk împarte la toată lumea și nimănui în mod special. Tusk i-a făcut pe toți fericiți că au sprijinul UE, Tusk i-a făcut pe toți mari pentru că le-a dat prilejul să scrie două vorbe ”simțite” despre el și discursul lui. Cum să nu-l iubești pe TUsk??!!

Mai nou, am fost avertizată pe Facebook să nu fac confuzie între socialismul lui Tusk, european, firește, și acel socialism care ne-a omorît nouă viețile, pînă în 89. Pentru că unul este european, firește! De calitate superioară. Rugat să spună care este diferența dintre cele două, domnul cu comentariul nu a mai venit.

Și revin totuși la intelectualitatea românească. Oare nimănui nu i-au sunat cunoscute vorbele lui Tusk? Era o reluare a discursului rostit la Sofia, acum un an, în, culmea! -limba bulgară.

Nu, nimeni de la noi nu dă nici astăzi, la trei zile după eveniment, vreun semn că s-ar fi prins măcar. Tusk este în continuare venerat pentru modul în care s-a prezentat la Ateneu. Dacă mîine Tusk ar candida la prezidențiale, ar avea mandatul ca și cîștigat.

Pe un copy/paste nici măcar scris de el, se poate ușor bănui. Pe munca unui consultant isteț ori căruia a știut ce să-i ceară. Asta este intelectualitatea românească, cea care se plînge de alegerile pe care le face poporul ”prost”. Bine că este ea deșteaptă și ne-ar călăuzi spre aceleași orizonturi, numai că ne-ar transporta cu mașina poloneză, să nu ne doară  decît la final.

Intelectualitatea românească actuală nu este nici pe departe precum cei pe care i-a citat Tusk. Este superficială, îmbătată de ea însăși și are singurul merit că ne-ar da de gard mai repede decît am face-o singuri.