S-a spus că ziua aceea este ziua care va schimba lumea. Și habar n-au avut ce adevăr rosteau.
Toți atentatorii din 9/11 erau perfect integrați. Cu studii superioare, oameni liniștiți, colegi de treabă, vecini politicoși, nimeni n-ar fi crezut vreodată că pot fi în stare. Și totuși, s-a întîmplat. Nu au trecut decît 15 ani de atunci. Ștergerea memoriei recente și nu a celei reziduale este semn de îmbătrînire (prematură sau biologic firească).
Ca să nu îmbătrînească populația și să aibă cine ne plăti pensiile, Europa a adus, în anul care a trecut, peste 1 milion de migranți. I-a adus, i-a chemat, i-a așteptat cu brațele deschise, ursuleți de pluș și pian.
Germania, de fapt. În ea, campioana toleranței care a dat sau favorizat trei totalitarisme într-o sută de ani, se declanșa un mecanism psihologic umanitarist care avea să schimbe politica europeană și lumea pentru nu știm cîtă vreme. Europa nu a avut un 9/11, doar Londra, Madrid, Munchen și alte incidente izolate. În timp, se obișnuiește cu noile tradiții aduse de migranți: taharrush gamea, cuțitarea oricui, aleatoriu sau cu cine știe ce motiv și, mai ales, cu noua modă, preluată deja de marile case de creație, burqa. Întoarcerea la tradiție. La tradițiile altora.
Tot tradițional, Germania cea înțeleaptă și brusc umană spune, dictează restului țărilor europene – rasiste, xenofobe, niște brute care ridică garduri, speriate de o invazie – ce au de făcut. Speră să le aducă la ordine cu orice preț. Inclusiv cu preț de sînge. Picurat deocamdată, pentru că noi nu am avut un 9/11.
Nu știu unde erau Merkel, Mogherini, Juncker și toată garnitura actuală de lideri europeni în ziua atacului de la WTC. Nu știu nici unde era Obama, cel care, odată instalat la Casa Albă, cu sloganul ”Yes, we can!”, a și arătat că poate. Numai că nu îl întrebase nimeni înainte: poți, dar ce? poți, dar cum?
În 15 ani care au trecut, lumea a suferit o adevărată mutație cognitiv-sentimentală. A ajuns să își întîmpine cu bucurie nedisimulată posibilii atacatori, a ajuns să le găsească scuze, adăpost și hrană, a ajuns să cenzureze știrile despre ei. Sînt depresivi, toți. Și au venit în acest uriaș sanatoriu numit Europa la tratament.
Dincolo de ocean, politica pașilor mărunți, dar veseli, a adus wc-ul pentru aberațiile cromozomiale. Așa am învățat eu la școală, că o jumătate de X și o jumătate de Y asta înseamnă. Teoretic, practic nici nu e posibil. Cea mai avansată tehnologic țară a lumii și-a atins gradul de incompetență. De la primul pas pe Lună, acum 37 de ani, la wc-ul pentru toată lumea. A adus BLM, ultima mișcare de anihilare a răului pe pămînt, rasa albă. Care, într-o simetrie dementă a faptelor, ar trebui să accepte sclavia.
Și a adus, recent, o campanie electorală în care se înfruntă, nepermis de incorect, o femeie bolnavă și un bărbat al cărui singur merit e că spune lucrurilor pe nume, scăpat de regulile, impunerile și cedarea establishmentului.
Nu știu dacă America comemorează astăzi 15 ani de la cel mai atroce act terorist, petrecut chiar pe pămîntul ei. Știu însă că din fundul oceanului, acolo unde s-a spus că zace, Bin Laden rîde în hohote. Noi mai rămînem pe aici, încercînd cu disperare să salvăm ce se mai poate salva. În 15 ani, fotografia omului care se aruncă din Turnul de Nord devine însăși fotografia lumii în care am ajuns să trăim.
God bless America! Și pe noi odată cu ea.
(Foto: youtube.com)
