Ce alege românul din știrile despre: noul cod fiscal, țigănia de la căpătîiul fostului rege și norul radioactiv deasupra Europei, ce-l doare, ce este mai aproape de interesele lui?
Noul cod fiscal, ori revoluția noului cod fiscal este atît de stufoasă că toți știu că sînt împotriva ei, mult mai puțini de ce. Sau fiecare știe de ce este împotriva noului cod fiscal, dar mai puțin știe de ce sînt ceilalți.
Pînă la apariția salariilor modificate, în februarie anul viitor, nimeni nu știe nimic concret ce îl mulțumește sau nu la noul cod fiscal. Ce putem spune acum este că cele mai serioase acuzații pot fi de inducere în eroare a electoratului, presupunînd că PSD știe precis ce are de făcut, în condițiile în care PSD vine la putere și bălmăjește o așa zisă creștere de numai 2 (doi!) lei, conform ministrului de finanțe. 2 lei, pentru asta au fost votați!
Cea mai urîtă și periculoasă măsură este naționalizarea parțială a pilonului II de pensii. Cea mai perfidă este mutarea contribuțiilor la angajat, ceea ce presupune, aceste contribuții fiind procentuale, posibilitatea scăderii salariului la beneficiar. Altfel, făcută cu cap, măsura transferării contribuțiilor la salariat e de-a dreptul de dreapta.
PSD va rămîne, prin măsurile luate sau intenționate să fie luate, de la începutul mandatului, drept cea mai slabă guvernare de pînă acum din istoria postdecembristă. Figuri care nu au ce căuta nici într-o școală, la catedră, d’apăi în guvernul României, măsuri haotice, luate sub presiunea promisiunilor făcute, dar fără nici un cap care să le conceapă unitar, pentru o perioadă mai lungă de timp, și permanenta senzație că sînt acolo numai ca să se aranjeze, fiecare cu durerea lui, economică sau în justiție.
PSD seamănă din ce în ce mai mult cu un conglomerat de grupări care funcționează după regulile reglărilor de conturi prin DNA. PSD actual nu are nici forța și cu atît mai puțin priceperea să satisfacă nevoile a mase mari de oameni. PSD pare că mai crede doar în sloganul ”Îndrăznește să crezi că scapi”. De DNA, de justiție, de vremuri noi. PSD este, la fel ca și comunismul, la vremea lui, în Europa de Est, în descompunere.
Norul radioactiv cae a trecut pe desupra României a amintit de catastrofa de la Cernobîl numai cîtorva, care au dorit să știe mai mult decît un anunț sec și negarea evidentă a Rusiei că s-ar fi întîmplat ceva pe teritoriul ei, ca de obicei. Și ca și cum ne-am fi aflat în acele vremuri negre ale comunismului, trebuia să cauți să afli ceva, iar dacă găseai era mare lucru. Pentru cine este interesat, aici și aici.
Și cum dacă nu e în presă, nu există, dar și dacă e, tragem de el cît se poate, atenția românilor a fost canalizată pe bătălia dintre urmașii fostului rege Mihai. O bătaie cu nimic mai prejos decît cele din PSD, poate mai intensă, că nu prea mai e timp, și cu mult peste normele de conduită pe care le putea aștepta de la o fostă casă regală.
Singura deosebire dintre gașca penală a PSD și cea regală este că cei din urmă fură legal, fără a fi în pericol că vor fi prinși vreodată. Furtul legal înseamnă că primesc niște bani pe care nu îi merită, pentru care nu au făcut absolut nimic. Îi primesc pentru că cei lîngă care au stat de ani buni au nevoie de imagine, și ce poate fi mai bun pentru PSD decît imaginea asociată casei regale?!
Așa zisa casă regală este imaginea chipurile regală a PSD. Aceleași certuri, aceleași scandaluri, bani și femei. Numai că femeile nu mai sînt tinerele speranțe care se învîrteau pe lîngă Dragnea, ci vechile și credincioasele femei din urma lui Mihai, ”moștenitoarele” lui. Care caută același lucru, bani și un rost în viață.
Cum vă puteți explica altfel scrisoarea halucinantă a Elenei, mama principelui Nicolae, în care femeia pare că e pe de lături mult cu drumul?! Ce a făcut copilul ei ca să poată scrie așa ceva?! A vrut să-și vadă bunicul înainte de moartea acestuia. Nenorocire! A întinat nobilele idealuri ale casei așa zis regale, în care se știe că nu pătrund decît ființe alese. Alese de Secu.
