7-8 octombrie 2017

Raportul Inspecției Judiciare, un copil?

Și-a făcut public raportul întocmit în urma controlului efectuat la DNA. Și vai, ce minune, toate sînt ca de poveste. Cum raportul integral nu e de găsit nicăieri, ne mulțumim, pentru imparțialitate, cu ce au publicat și unii, și alții.

Unii:

„În ceea ce privește comunicarea cu procurorul-șef direcție, Laura Codruța Kovesi, care nu a fost analizată prin prisma atribuțiilor în cadrul echipei de control, ci doar prin prisma constatărilor directe ale echipei de inspectori, s-a constatat o comunicare defectuoasă a acesteia, comunicare caracterizată prin tendința de a-și menține propria părere și a se impune în adoptarea deciziilor, precum și prin aceea că se caută explicații exterioare persoanei sale, în cazul în care nu obține rezultatele urmărite. În acest mod se evită recunoașterea propriei responsabilități în situații de eșec și se reduc șansele conducătorului de a-și forma o imagine realistă despre evenimente și de a identifica măsurile de corecție reclamate de situațiile anterioare”, se arată în document. – antena3.ro

Alții, pe toți pereții anticorupților de Facebook:

“Calitatea actului de condudere adoptat de procurorul sef directie Laura Codruta Kovesi a determinat imaginea conducatorului in interiorul parchetului, dar si in afara acestuia, promovand un management impartial, bazat pe principii sanatoase si pe valori.

Procurorul sef directie Laura Codruta Kovesi a construit, astfel, sentimentul de credibilitate si de respect al legii, dand, in final, Directiei Nationale Anticoruptie prestigiu si putere. In raport de cele prezentate, apreciem ca procurorul sef directie Laura Codruta Kovesi poseda calitatile necesare pentru exercitarea in continuare a functiei de conducere.” – Ionel Stoica, jurnalist imparțial

Ce mai rămîne de făcut? Doar nu ce voia și-o blondă de cam aceeași vîrstă, ar fi culmea.

Legea antilegionară pentru tîmpiți

Acum doi ani, mă certam crunt (și nu numai eu) cu oameni pe care îi consideram destupați cel puțin la cap, pe legea antilegionară, 217/2015. Și mă certam nu pentru că nu aș fi fost de acord cu ea, ci pentru că este incompletă fără o lege simultană anticomunistă.

Ce anticipam încă de atunci, s-a întîmplat. Era inevitabil. Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății în guvernul Cioloș, a scris pe pagina sa de Facebook cîteva amintiri din liceu, cu lecturi din Țuțea. Și imediat s-au abătut asupra bietului om canaliile marxiste corect politice, deși Țuțea nu a omorît pe nimeni, ba a mai făcut și 13 ani de pușcărie cruntă, sub comuniști, și deși acum nu mai tîrziu de o săptămînă era elogiat, amintit duios și lins bine la televiziuni un criminal al fostei Securități ca Iulian Vlad.

Asta se întîmplă cînd dai lege numai împotriva unui rău al omenirii, ori numai al nostru. Și spun asta nu pentru că ar fi fost numai răul nostru, dar la noi a avut o particularitate. Sînt considerați sfinți ai închisorilor cei care au suferit incredibil, pentru mintea umană de acum, în perioada comunistă. Cu ăștia ce facem, brusc îi declarăm la fel de răi ca și pe ceilalți? Sau, în ”spiritul dreptății”, îi scoatem de pe unde i-a mai plasat istoria postdecembristă, de pe socluri de statui și din mințile oamenilor?

Pentru că dacă tot ce ai de făcut ca să te asiguri că nu vei avea probleme cu legea antilegionară este să nu spui nimic din ceea ce crezi despre oamenii care au contat atunci, este o înfiorătoare reducere a dreptului la exprimare la cîteva cuvinte goale.