Am avut, mai întîi, săptămîna trecută, trei zile de block pe Facebook. Ieri, duminică, m-au anunțat că am șapte. Vor urma, probabil, 30, urmate de ștergerea definitivă a contului meu. Rețeta patentată deja de eliminare a incomozilor.
Pentru că s-au săturat de voci critice la adresa lor și de ceea ce promovează sau critică aceste voci. S-au săturat să fie contraziși cu idei de bun simț elementar. S-au săturat pur și simplu să se mai lovească de noi, cei care nu spunem ca ei. Și trebuie, după mintea lor redusă, să ne elimine. Deocamdată, din spațiul public virtual.
Sînt de o ticăloșie inimaginabilă. Sînt mizerabili. Sînt infecți. Sînt produsele lumii noi care ne așteaptă dacă lăsăm jos garda.
Nu numai că nu pot sta la masă cu un om care nu intră în (i)logica lor bolnavă, dar nu suportă nici să-l știe în același local. În același cvartal. Cartier. Oraș? Țară?
Ce vor să obțină, pînă unde vor să meargă? De unde ne mai vor afară? Din rețeaua așa zis socială Facebook le merge, cu complicitatea, mai mult ca sigur, a celor de foarte sus. Dar mai departe?
Nu poți să nu te întrebi. Nu poți, atîta vreme cît, inițial, posibil un bot tîmpit și indolent a fost călcat pe coada cu care butonează de binevoitorii noii ere strălucitoare care ne așteaptă și în care nu ai voie să spui ”bozgor”, dar poți spune liniștit p@lă, pi$dă, f#t. Mai mult decît atît, nu poți glumi cu un ETNIC MAGHIAR pe tema asta. Nu poți nici să ai ghilimele, semn de citare, ori le ai degeaba. Ai cuvîntul, ai block. Trei zile. Așa era la rînd la mine, după ce fusesem deja blocată 24 de ore, așa cum v-am povestit.
Duminică, la nici 24 de ore după deblocare, block din nou. Pentru 7 zile. De ce? Încălcat standardele comunității. Scurt, fără alte explicații.
Lămuriți? Care anume standarde ale comunității? Ce prevăd ele? Ce contează? Mai contează? Mai îmi trebuie explicații? Mai am tupeul să cer explicații?
Nu. Nu am cum. Nu am cui. Iar în instanță nu am ajuns. Încă.
Ce urmăresc ei, de fapt.
În afara suspendării dreptului la liberă exprimare, conform algoritmului Facebook, dacă în bula ta, mai multe zile nu văd oamenii ce scrii, apoi nu te mai văd deloc. Interacțiunea este bazată pe contact permanent, like, share, comment. Așa că nu mai bagi prostii în cap oamenilor, nu-i mai stimulezi să gîndească, nu mai primesc nici o idee din partea ta, idee neconformă lumii noi și negre. Poate așa au ei mai mult succes.
Dar se înșală. Nu pot ei bloca cît putem noi rezista. Wall-ul meu de Facebook, de exemplu, va fi alimentat de cîte ori scriu aici, cu articolul respectiv, de către prietenii mei. Prieteni reali, oameni pe care îi știu în realitate, oameni care mă cunosc și pe care pot conta în momente dificile. Oameni care gîndesc la fel ca mine. Lor ce le vor face? Nu încalcă nici un standard dacă îmi postează pe perete articolul scris de mine, ori articolul apărut sub altă semnătură pe Blogary. În lipsa mea, ei preiau problema share-ului pe platformă. Pagina Facebook a Blogary este, de asemenea, asigurată, adică sînt oameni care se ocupă de ea. Nu că eu aș ști ce standard aș fi încălcat. Am vorbit de rău UE, asta da. UE este un conglomerat de stînga, în care, de Anul Nou 2016, ARD, televiziunea de stat germană, a ”uitat” să spună, la indicații politice de la cel mai înalt nivel, despre gravele și numeroasele orori de la Koln și nu numai, acolo unde musafirii doamnei Merkel au jucat taharrush gamea cu nemțoaicele care sărbătoreau, după obicei, venirea noului an. Fără să le întrebe dacă sînt dispuse, dacă știu despre ce e vorba în joc. Adică asalturi sexuale în masă.
Așa că ar fi absurd să mă plîng eu. Nici nu o fac, scriu aceste lucruri ca să se știe cum acționează, printre altele, corectitudinea politică a lumii noi impuse nouă cu forța.
Și spun asta pentru că eu nu pot să cred că aceste atacuri concentrate pe anumiți oameni, cei de dreapta, vin din partea PSD. PSD nu a făcut absolut nimic, nici cea mai firavă mișcare de intimidare nici măcar în 2012, în timpul loviturii de stat, cînd eram puțini, foarte vocali și ușor identificabili. PSD ori e prea prost pentru așa ceva, ori nu crede că online-ul are vreo influență.
Aceste atacuri vin din partea lumii pretinse noi, de fapt veche de un secol, care a mai produs orori în masă de atunci. Sigur că nu-și recunoaște tata și tatăl, e caracteristic stîngii bolșevice. Iar cînd le spui cine le sînt înaintașii, rezultatul este acesta. Clasic, mizerabil, comunist.
Am mai trecut prin așa ceva, înainte de 1989. Nu mi-am închipuit nici atunci, nici de atunci încoace, că voi mai trăi vremuri de cenzură. Și totuși, ele au venit. Culmea, din partea așa zis democratică a lumii, vestul european. Vestul la care visam cu toții s-a transformat din vis în coșmar, într-o generație, sociologic vorbind.
În 30 de ani, ne-am întors din nou la cenzură.
Alte știri.
Așa cum pe mine nu m-au interesat protestele din motive mai grave, aș zice, ca cenzura pe Facebook, așa au avut și alții problemele lor, mai importante sau mai puțin, și nu s-au prezentat la protestele anunțate în presă și social media cu spaima venirii apocalipsei în gît. Dar despre proteste și multe altele, în articolele următoare.
PS: Am auzit diverse încercări lamentabile de scuză, cum că ar fi vorba de erori de sistem, de exemplu. Și că anumite persoane pot comenta, și blocate fiind. Persoanele care scriu asta ar face mai bine să explice celor care susțin aberațiile acestea că nu este vorba despre nici o eroare, dar cum să o facă, dacă tocmai ei sînt de partea ”luminoasă” a forței?! Dovada: un om blocat nu poate comenta, nu poate da like, nu poate da share, nu poate face nimic. Se uită și atît. Privește cu uimire, pot spune, foiala fără rost a majorității online de pe Facebook.
