Asadar. In ultimele zile de campanie electorala, o mare televiziune difuzeaza o mega-bomba. O preiau instantaneu si alte mari televiziuni. E vorba de dovada ca presedintele in functie, care candideaza la al doilea mandat, a comis, cu niste ani in urma, un gest scandalos. Dincolo de reprobabil, dincolo de incalificabil. Dovada este acolo, umple tot ecranul, urla de dincolo de sticla din toti rarunchii. Nu poate fi negata. Oricine o poate vedea cu ochii, se poate convinge. E clar, e incontestabil: presedintele in functie este un vierme.
Presedintele in functie – un politician de dreapta, dupa propria-i declaratie – cistigase primul mandat la limita, si la mare lupta. Se lasase cu tambalau, cu acuzatii de frauda si manipulare – scandal-monstru, ce mai. Invinsa dar nicidecum doborita, stinga a declansat imediat o campanie furibunda, prin care sa-si asigure revansa la urmatoarele alegeri.
Un intreg mandat, presedintele a fost bombardat cu acuzatii, fiecare gest i-a fost rastalmacit, fiecare initiativa i-a fost improscata cu noroi si cu tot ce s-a putut. Sigur, stinga putea sa strige, sa faca tumbe, acrobatii la trapez si dresura de ursi pe sirma –
n-ar fi interesat pe nimeni. Dar marile televiziuni, la pachet cu marile ziare, s-au transformat in goarna anti-prezidentiala. Sustinind ca sint independente si impartiale, dar facind, pe fata, jocul candidatului stingii. Normal, cu asa bombardament mediatic, presedintele a scazut in sondaje. Iar in ultimele zile de campanie, lovitura de gratie.
Dovada! Difuzata in bucla, pe toate canalele, ca sa nu mai incapa discutie. Jos cu Viermele!
Daca ati avut impresia ca pina acum, cititi despre presedintele Romaniei si despre Incidentul Ploiesti 2004, v-ati inselat. In rindurile de mai sus e vorba de campania din 2004 a presedintelui Americii, George Walker Bush.
Cu citeva zile inainte de alegeri, Bush a fost acuzat ca a dezertat din Garda Nationala, pe vremea cind isi facea stagiul militar ca pilot. Dan Rather, prezentatorul celei mai prestigioase emisiuni de stiri din America – e vorba de “CBS Evening News with Dan Rather” – a prezentat un document care arata ca Bush dezertase si, fiindca avea pile, scapase basma curata. Acuma, americanii nu glumesc cu chestiile astea. Dezertarea e unul din pacatele capitale la ei, acolo, pentru un flacau care ajunge Comandat Suprem, si mai vrea inca un mandat.
Emotie publica maxima. Negativa, evident.
Pe vremea aceea, Dan Rather era un fel de Zeu al Stirilor. O mega-personalitate media, cu un nivel de credibilitate stratosferic. Ghinion. Documentul cu care a umplut ecranul era … wait for it … not yet … not yet …. FALS!
Ha.
Da, FALS. Si nu asa, oricum, ci un fals idiot. Atit de idiot incit, in prima faza, explicatia nici n-a fost crezuta. “Nu se poate. Nimeni nu poate fi atit de bou. Iar aia, Rather si producatorii lui, nu pot fi niste imbecili. Imposibil. E CBS, ce Dumnezeu”.
Re-ha.
Pe vremea cind si-a facut Bush ala micu’ armata, nu existau printere, ci doar masini de scris. Incepeti sa banuiti, nu?
Exact. Faimosul “document oficial” care dovedea ca Bushulica dezertase nu era batut la masina. Ci scos la un printer, cu un font care nu fusese inventat decit hat, peste nu stiu citi ani.
Nu era nici o dovada, era o facatura. Zeul televiziunii americane pusese tara pe foc cu un FALS.
E? Meserie, nu?
Escrocheria a fost data in vileag pe internet, de un cetatean care a luat inregistrarea video cu relatarea lui Dan Rather, a analizat un pic documentul, si a recunoscut font-ul care nu avea cum sa existe pe vremea cind Bushneatza era la oaste.
Deci, adevarul s-a aflat pe internet. A fost descoperit de un neica-nimeni, nu de vreo mare televiziune dintre concurentii CBS, ori de expertii vreunui mare ziar.
Ei, na. Oricine poate gresi.
Cind il acuzi pe Seful Statului ca e dezertor, si stii ca prin dezvaluirea aceea poti schimba cursul istoriei, taman atunci te arunci ca disperatul fara sa verifici si sa ras-ras-ras-ras-verifici ?
Da, taman atunci.
Dan Rather n-a ascuns niciodata ca simpatiile lui politice sint de stinga. Adaugind imediat ca el, ca ziarist de elita, si-a pastrat intotdeauna impartialitatea. Una e meseria, si alta sint simpatiile politice.
Desigur.
Fapt e ca in America, 90 la suta din personalitatile din mass-media sint de stinga. Ha? Cum naiba? Televiziunile si ziarele alea sint de capul lor? N-au in spate corporatii – adica esenta capitalismului? Cum sa fie capitalistii de stinga?
Simplu. Marii jucatori ai capitalismului pot fi de stinga chiar si cind declara, sus si tare, ca sint de dreapta. Pentru ca sint si ei tot oameni: capitalismul e greu. Trebuie sa concurezi pe piata. Trebuie sa stai cu ochii pe ce fac ceilalti. Trebuie sa te bati, sa faci investitii, sa scoti produse mai bune, mai ieftine, mai performante. Si oricit de bun ai fi, tot risti sa pierzi. Vine altul mai istet si-ti sufla felia.
Corporatiile nu prea vor concurenta. Corporatiile nu prea vor risc. Corporatiile nu prea vor sa vina altul, de nicaieri, si sa le sufle piata.
Corporatiile vor liniste, stabilitate, armonie.
Exact ce le ofera Stinga. Piata impartita intre marii jucatori, contracte guvernamentale sigure. Armonie!
Deci, jos Dreapta! Prin orice mijloace.
In 2004, Dan Rather si-a concediat producatoarea, pentru incompetenta. N-a fost zburat de pe post, ci a plecat el peste citeva luni, cind a anuntat ca se pensioneaza. Si a fost sarbatorit ca unul din marii patriarhi ai televiziunii americane. Nimeni n-a ajuns in puscarie. Normal. Pentru ce sa ajunga? Fals, uz de fals, conspiratie menita sa falsifice rezultatul alegerilor? Hai bre, sint ziaristi, mai gresesc si ei …
In 2004, Bush a cistigat alegerile. Pentru ca a avut noroc. A dezmintit, a negat, dar ar fi pierdut, daca un particular nu venea cu explicatia, intr-o sclipire de geniu: e un fals, si uite de ce! Zile intregi, insa, falsul respectiv a fost luat de bun. Citi dintre noi putem spune din prima, privind pe stop-cadru o imagine de televiziune ca textul de pe ecran n-a fost batut la masina, ci a fost scos pe un printer? In 2004, dupa ce lucrurile s-au lamurit, unii analisti au zis, la spartul tirgului, ca, de fapt, era logic sa fie un fals. Daca era autentic, un document atit de important ar fi fost folosit de adversarii lui Bush inca de la prima candidatura, cea din 2000.
Deh. Ideile circula. Tehnologia avanseaza. Tehnologia falsificarii avanseaza chiar mai iute ca altele. Si oamenii circula. Experti, spin-doctors, consultanti electorali. Americani sau nu.
In 2004, Bush l-a batut pe Kerry, favoritul presei. In 2008, Obama, candidatul prefabricat de mass-media de peste ocean (care, repet, e de stinga), a cistigat, pentru stinga, Presedintia Statelor Unite ale Americii.
In 2004, Traian Basescu a fost la un miting electoral la Ploiesti.
In noiembrie 2009, cu citeva zile inainte de alegeri, apare un clip de la mitingul cu pricina. Traian Basescu neaga ca a lovit un copil cu pumnul in fatza. Citi dintre noi putem spune din prima, privind clipul cu pricina, daca e o facatura sau nu? Sigur, unii se pot intreba unde a stat inregistrarea timp de cinci ani. Sau, pot privi clipul cadru cu cadru.
Alexandru Hancu.
Test
Filumul de mai jos il prezinta pe François Bayrou, candidat pentru presedinitia Frantei, in timpul unui miting electoral din 2002.
Era cotat cu a treia sansa (ca si la alegerile urmatoare, din 2007)
http://www.youtube.com/watch?v=mvmIcCEFObQ
Doi candidati la presedintie, doua mitinguri diferite, doua tari diferite… si acelasi gest. Cam mare coincidenta.
Probabil acest scenariu a fost folosit la fabricarea falsului.
test
Frumoasa comparatia. Aici nu cred ca jurnalistii sunt de stanga, sunt de dobanda platitori.
@pataphyl, repetenţia e mama arivismului.
Aşa cum am spus şi în altă parte, nu-i poţi cere unui om să fie coerent la prima vizionare a unui material manipulator. Afectul este prea puternic. Sofismul “coerenţei”, pe care detractorii preşedintelui îl folosesc, era folosit de către organele de represiune din sistemele totalitare. Ele te speriau/manipulau cu ceva, apoi te puneau să dai o declaraţie sub imperiul afectului. La procesul în instanţă, dacă schimbai declaraţia şi o aduceai pe tărîmul raţiunii, ţi se opunea declaraţia anterioară. Cea dată la cald. Iar din punctul ăsta de vedere, mass-media sunt extrem de inumane. Cine neagă existenţa afectului, şi capacitatea lui de a perverti realitatea subiectivă, mai ales cînd obiectul manipulării este chiar subiectul de drept, neagă practic validitatea tuturor sistemelor judiciare ce permit schimbarea declaraţiilor. Cu alte cuvinte, pledează pentru barbaria excesului de drept din sistemele totalitare.
pataphyl says:
28/11/2009 at 12:59 am (Edit)
Nefiind putință de comentat articolul lui Ducu Hâncu pe blogary, îi adresez felicitări aici. Eram deja în America atunci cînd s-a întîmplat chestia asta și îmi aduc perfect de bine evenimentul Și atunci a existat o contrareacție destul de semnificativă care, corelată cu prestația stupidă a lui Kerry, acest Joiană Prostănac american, a dus la victoria suficient de clară a lui Dabăliu. Repetiția e mama studiului, așadar studiul e copilul repetiției, right?