O să plece. Dați-i ceva timp să se obișnuiască cu ideea că TREBUIE să plece. Nici Ceaușescu nu a plecat imediat.
A făcut tot posibilul să rămînă. A mers la Washington, la inaugurarea președinției Trump, a alocat 2% din PIB pentru Armată, s-a aranjat, credea el, cu cei mai mari. Nu a fost să fie. În politică e bine să poți fi șmecher, dar șmecheria e departe cea mai importantă calitate. Unica, duce la ce vedem acum.
OLAF nu e DNA. OLAF e mai sus de DNA și mai presus de orice bănuială. Oficiul European de Luptă Antifraudă.
Mai greu decît Ponta, dar va pleca. Inconvenientul lăsării curățeniei în politică pe seama anticorupției este vizibil cu ochiul liber. Lideri de partide din ce în ce mai slabi, oameni din ce în ce mai puțin pregătiți să ne conducă, plagiatori, lipsiți de orice urmă de simț economic. De un minimum bun simț.
Mai mult decît orice, oameni șantajabili.
Niște catastrofe.
S-au terminat oamenii de valoare în România sau sistemul alege special asemenea exemplare?
Carevasăzică ne trebuie – și insist pe trebuie – un proiect politic viabil. Nu al serviciilor, nu al sistemului, ci al nostru. Cu oameni politici aleși de noi, nu de sistem. Cu oameni politici care să dea socoteală oamenilor care i-au ales, nu parchetului. Parchetul trebuie să fie excepția, nicidecum regula.
Luați o pauză de la euforia, pe alocuri bolnăvicioasă, care v-a cuprins, și lăsați-l să se gîndească. Va pleca. Nu are nici curajul, nici statura politică să se ia la trîntă cu sistemul.
Noi rămînem, și problema noastră: sistemul.
Un sistem care nu știm din cine este format, doar bănuim. Dar bănuiala poate fi departe de realitate. Un sistem care face și desface politica românească. Un sistem care trebuie să înceteze să mai facă așa ceva. Cine alege sistemul, cui dă socoteală sistemul și, mai presus de toate, cine controlează sistemul?
Un sistem care ne convine cînd ne ajută să scăpăm de anumite figuri, dar care, mai departe, alege altele. Și atunci, noi de ce mai votăm? Pe cine votăm? Pe cine vrea sistemul?
Nimeni nu controlează sistemul. Nimeni! Tragicul de-a dreptul fapt pentru noi este că ei nu dau socoateală nimănui. De unde, cu mare ușurință, li se inoculează ideea că sînt dumnezei. Nu sînt. Sînt oameni ca noi toți. Ajunși, datorită altor oameni, în niște poziții cheie. Unde trebuie să-și facă numai și numai datoria, iar aici nu intră și amestecul nepermis în politică.
Revenind, Dragnea, nevenindu-i să creadă că i-a venit rîndul, să încerce să mai rămînă. Asta ar însemna invocarea votului popular, deși poporul a votat majoritar PSD, nu pe el. Programul de guvernare, faimosul deja program de guvernare, implementat chipurile de oameni care dau dovadă zilnic că nu înțeleg nimic din funcțiiile obținute, este mai mult o poveste cu prea mulți Feți Frumoși pentru cîte prințese există. Economia crește pînă la cer, cursul euro asemenea. Ce mai poate încerca? Am furat, dar nu am știut că fur. Am crezut că respect procedurile. Și celebrul ”și dacă am furat, am dat și la oameni”.
Nu va merge. Premierul Tudose deja s-a distanțat de el, remaniind două piese de bază din angrenaj: Plumb și Shaideh. Alții abia îi așteaptă capul pe tavă. Cine sînt aceia? Pe unii îi știți, pe alții îi veți afla.
Problema rămîne: sistemul. Problema noastră.
PS. Deși numai de PS nu este. Că vă convine, că nu vă convine, unirea cu Republica Moldova tot se va face. Pentru că istoria nu stă să asculte prostiile așa zișilor influenceri. Istoria, oricît ar crede unii contrariul, nu citește internetul.
Că va fi sau nu cu Băsescu, iar nu o să-i întrebe nimeni. După mine va fi cu Băsescu și așa și e drept, la cît a muncit omul ăsta pentru un asemenea proiect de țară.
Apropo, de Iohannis mai știți ceva?
(Foto: jurnalul.ro)
