Referendumul din Catalunia.
În Catalunia se bat, la propriu, stînga rusească cu stînga europeană. Ca urmare, tot ce s-a putut vedea ieri pe canalele de știri și social media, de la bătăi cu polițiștii pînă la votul multiplu este rezultatul acestei lupte. Proștește, cu violența pe care mai bine ar fi păstrat-o pentru cauze mai serioase, poliția Spaniei a încercat – fără succes, evident, mai rău a înfierbîntat spiritele – să împiedice defășurarea unui referendum ilegal. Partidul Popular, prin premierul Rajoy, va avea de suferit electoral din această înfruntare fără sens. Referendumul, odată declarat ilegal, conform art. 92 din Constituția Spaniei, trebuia lăsat să se desfășoare și ulterior să nu fie recunoscut. Dar prin folosirea forței ieri, prin încercarea de a nu lăsa oamenii să voteze, prin violențele provocate, separatiștii comuniști catalani au obținut o victorie încă de dinainte de aflarea rezultatului. ”Victorie” care se va transforma, cel puțin pentru moment, într-o nouă problemă a UE, cu toată dorința manifestată de a scăpa de ceea ce va rămîne cunoscut drept Referendumul comunist al Spaniei, din secolul XXI.
Moartea unui securist
A mai crăpat un drac: Iulian Vlad, fostul șef al Securității comuniste, fostul condamnat la 25 de închisoare, în 3 procese, din care a efectuat numai 4, fost turnător al propriului tată și fost participant la naționalizarea moșiilor ”chiaburilor”. Ai zice cel mult un ”Dumnezeu să-l ierte”, în situația asta, nicidecum parada grețoasă de laude și ploconeli fără rușine găsită prin toată presa, la aproape 28 de ani de la evenimentele din decembrie 1989.
Dar nu:
Acum pot să vorbesc mai bine, azi dimineaţă am tot amânat intervenţia la Realitatea pentru a spune câteva cuvinte despre generalul Iulian Vlad. A fost cel mai important mentor al meu şi practic, anul viitor se împlineau 20 de ani de când ne cunoşteam. Stăteam împreună, făceam fel de fel de analize sau discutam despre ale vieţii, şi zâmbea tot timpul pentru că el avea vârsta tatălui meu, care şi el a murit în anul 2000. El (n.r Iulian Vlad) pentru mine era ”bunicul”, aşa îl apelam de fiecare dată”.
Textul integral poate fi găsit aici: realitatea.net. și îi aparține lui Cozmin Gușă.
Vomiți, mai vomiți o dată, apoi te gîndești că punctului 8 din Proclamația de la Timișoara ar trebui să îi adăugăm imediat și copiii, și nepoții celor de atunci și să o facem lege o dată pentru totdeauna, mai ales acum, cînd o stafie tropăie din nou prin Europa.
Știrea weekend-ului
Este pentru mine asta: ”Doi polițiști, prinși în flagrant în timp ce se pregăteau să recolteze din cultura lor de cannabis dintr-o pădure din Arad”.
Doi, de fapt trei oameni, din care doi polițiști, au avut o inițiativă privată. Cum ea este interzisă prin lege, iar ei aplică legea, printre alții, în România, de ce să nu-și facă oamenii parte?! Cîți din ăștia or mai fi? Dar firmele serviciilor, pe care nu le știe și nu le controlează nimeni, niciodată? Dar polițiștii din Catalunia, dar cei care le-au dat ordinele acelea dezastruoase?
Acum mă duc acolo unde este depus tata, și pentru că mă duc plînsă, lumea va crede că plîng pentru că nu mai e tata. Dar eu plîng și pentru că nu mă mai pot certa cu tata, care-mi spunea ”proastă” de cîte ori plîngeam la imnul de stat, ”Deșteaptă-te, române”. Am ascultat imnul, atît, la deschiderea anului universitar a Universității „Ovidius”, Universitatea Maritimă din Constanța și Academia Navală „Mircea cel Bătrîn”.
De 28 de ani cel puțin îmi amintesc că plîng – ca proasta – cînd îl aud. Dar știu că plîngeam și înainte, cînd îl prindeam pe la Europa Liberă sau Vocea Americii. E cea mai blîndă manifestare a patriotismului din mine.
Revin.
(Foto: Narcisa Suciu, Facebook)
