Şansa PDL

Se vehiculează ideea că PDL ar sta mai bine în sondaje şi că actuala conjunctură creată de scandalul din PSD, precum şi aşa zisa dezbinare a opoziţiei i-ar fi favorabile la alegerile viitoare. Nu numai că nu cred acest lucru dar, în cazul în care ar fi adevărat, ar fi nociv de-a dreptul. Să le iau pe rînd. De ce nu cred? Nu voi comenta sondajele, cu atît mai mult cu cît nu am acces la cele destinate conducerii PDL. În plus, s-a discutat şi răsdiscutat volatilitatea procentelor în timp. Şi cum pînă în 2012 mai e cale lungă, cred că nu ar trebui să se îmbete nimeni cu apă chioară. Scandalul din PSD nu aduce, în fapt, nimic nou în ceea ce se întîmplă în acest partid. Este reeditarea unei piese deja jucate, cu aceleaşi personaje, aflate doar în funcţii diferite. Mircea Geoană şi-a acordat un interviu şi a stîrnit o furtună într-un pahar cu apă. Subiect extrem de ofertant pentru interminabile „analize” în mass media, în decorul politic românesc nu va schimba nimic sau, să zicem, mai nimic. Mai nimicul în cazul în care, puţin probabil însă, Mircea Geoană va părăsi PSD, exclus sau prin demisie. Să admitem că se va întîmpla asta. Şi? Va pleca actualul preşedinte al Senatului cu o grupare atît de semnificativă numeric din partid? Nu cred. Dar să zicem că s-ar întîmpla şi acest lucru. Cine l-ar urma? Reformiştii, se spune. Posibil. Numai că PSD numai de reformişti nu are nevoie, aşa că unde va fi paguba? Nu va fi. Nucleul dur al PSD rămîne neclintit. Observaţi cu atenţie cum s-a mobilizat exemplar întru neutralizarea elementului perturbator. În spatele şefuleţului este grupul compact al celor care nu doresc altceva decît să revină cu orice preţ la putere înspre binele personal, nu al statului social în numele căruia rostesc zilnic tirade menite doar să păcălească în continuare un electorat fidel, care abia aşteaptă pomenile mult promise. Analizaţi cu atenţie comportamentul lui Ponta. Da, băiatul pus în vitrină să facă gălăgie pentru cei mulţi şi năpăstuiţi, chipurile, are toate datele unui comunist autentic. Dacă, la vremea lor, v-au scandalizat „măi, animalule” şi număratul ouălor, v-au oripilat, cu siguranţă, asocierile PDL – fascism făcute de o bună bucată de vreme de către liderul PSD. A luat cineva din partid atitudine, măcar, împotriva acelor declaraţii? Nu. Şi cum din anii ‘ 30 încoace, comunismul cel mai feroce şi-a creat, practic, duşmanul, printr-o diabolică întorsătură de condei, în nazism şi fascism, cred că lucrurile devin clare. Să mai punem la socoteală cheguevarismele şi atitudinea aşa zis revoluţionară şi inepţiile complet iresponsabile şi antidemocratice ale respectivului? Să le punem. Ei bine, nu numai că nu a fost măcar lovit peste degeţele pentru aste isprăvi, dar în jurul lui sint adunaţi acum toţi greii partidului, în vîrf cu Iliescu, strîns uniţi să-l apere în disputa cu Geoană. Şi atunci, care-i şansa pe care o oferă PSD PDL-ului? Dezbinarea opoziţiei îmi pare o altă iluzie pe care sînt unii tentaţi să o ţină strîns la piept. E drept, induşi în eroare de frumosul din pădurea adormită a PNL-ului, care mai se lasă, mai nu vrea să se lase trezit de apetisanta gură roşie a PSD-ului. Atît despre Antonescu, cred că s-a dat deja prea multă atenţie zornăielilor de tinichea pe care le emite constant şi care rezistă, indiferent de starea vremii, doar fiindcă a fost urcat pe piedestal iar pe plăcuţă scrie „şef”. Şef al unui partid pe care analize pertinente îl descoperă a fi o simplă formă în permanentă căutare a fondului. E cuceritor, da, numele, liberal fiind o opţiune de bon ton în zilele noastre, dar unde-s principiile, unde-s soluţiile? Nu vă sună a gol? Ei bine, ce ar putea împiedica PSD şi PNL să se alieze împotriva PDL? Orgoliile supradimensionate ale liderilor? Posibil, dar cît contează, de fapt, aceştia? Pot fi daţi jos la fel de uşor cum au fost urcaţi în funcţiile respective. În schimb, ce ar putea foarte lesne să unească social-democraţii şi liberalii sînt interesele financiare, personale şi de grup, ale celor aflaţi cînd în umbră, cînd în lumină, dar permanent acolo, la baza sacilor cu finanţări. Aşadar, dansul nupţial tot la nuntă duce şi pentru că e nevoie şi de un martor, să nu uităm PC-ul. N-are procente dar are televiziuni şi ziar. Contează. Şi se oferă să facă onorurile la orice sindrofie i se pare profitabilă. Că doar nu imortalizează momentul din generozitate! Deci, eu cred că pînă la urmă va fi cu lăutari, deci, unde-i, din nou, şansa PDL-ului? Dar să zicem că democrat- liberalii ar avea, din cauza (da, da, din cauza) aparenţelor de acum, şansa unui scor bun la localele şi, mai ales, parlamentarele din 2012. Atunci ar fi ghinionul nostru. Procentele în plus aduse de o atare conjunctură nu înseamnă altceva decît un cîştig pe greşeala adversarului. În nici un caz un merit. Şi perpetuarea halucinantă a speculării slăbiciunii celorlalţi. Dacă asta este tot ce vă doriţi de la PDL şi, mai mult, dacă acesta este peisajul politic în care doriţi să se desfăşoare guvernările viitoare ale României, nu citiţi mai departe. Pentru că, în acest caz, faceţi parte din categoria celor pentru care reforma statului nu este decît o sintagmă cu care să defilaţi mîndri, dar în fundul gol. Aparent paradoxal, şansa noastră, însă, a celor care vrem într- adevăr reformă, este ca PDL să piardă alegerile viitoare. Numai în acest fel acest partid ar putea, pentru că nici aşa nu-i sigur dar măcar există o şansă, să se convulsioneze intern şi să înţeleagă exact ce se doreşte a fi şi, eventual, ce doreşte pentru România. Experienţa a demonstrat-o: în fruntea mesei fiind, împărţind bucatele, un Oltean, un Falcă sau un Solomon vor fi întotdeauna mai importanţi decît Macovei, Voinescu, Baconschi sau Preda. Primii nu doresc altceva decît ce ceea ce doresc şi cei din PSD şi PNL. Şi se uită la ceilalţi ca la nişte invitaţi de onoare, buni doar să se mîndrească cu ei, dar aşezaţi permanent la o masă paralelă. Primii discută despre bani, ceilalţi despre principii şi reformă. Din cînd în cînd, îşi mai aruncă o vorbă peste mese. Dar nu se aşează niciodată unii lîngă ceilalţi. Bun, o să spuneţi, şi de ce ar face-o nefiind la guvernare? Pentru că, într-o mare măsură, i-am forţa noi să o facă. Noi, cei care ne-am săturat de ceea ce cu duioşie amară numim „politică dîmboviţeană”. Noi, cei care dorim o dreaptă reală, structurată şi consolidată, nu o paradă de întîlniri la care să discutăm şi, odată plecaţi de acolo, să simţim gustul metalic al aceloraşi bani zdrăngănind în buzunarele celor care fac jocurile. Cum putem face asta? Simplu. Începînd de acum şi transmiţănd mesajul clar că nu vom mai vota un astfel de PDL. Nu votînd alte partide, ci doar nemaivotînd în cazul în care acest partid continuă să fie o dezamăgire pentru noi. Este, cred eu, singurul mijloc prin care cei care, în PDL fiind, urmăresc un singur lucru, să împartă bucatele şi nimic în plus, vor înţelege că noi vrem altceva. Şi da, de noi trebuie să le fie frică. Pentru că fără noi, fără voturile noastre, nu vor mai ajunge acolo unde îşi doresc. Şi această frică, să sperăm, îi va determina să se aşeze la aceeaşi masă cu cei care ne reprezintă pe noi. Şi nu numai atît, ci să îi determine să îi asculte, pentru că, de fapt, ne vor asculta pe noi. Şi să înţeleagă, precum în autenticele democraţii, că ei depind de noi şi nu invers. Este primul pas pe calea reformării statului. Numai că în timpul rămas la dispoziţie pînă la următoarele alegeri nu se vor putea face prea multe. S-ar putea, eventual, mima o deschidere către nucleul reformator. De aceea sînt necesari patru ani în opoziţie. Pentru ca totul să nu rămînă, în continuare, la nivel de intenţie. Dacă pentru construcţia unei drepte reale este nevoie să trecem prin avatarurile unei guvernări de stînga, sacrificiul nu este mare. La capătul acestui drum vom fi deja exorcizaţi.

Facebook Comments

79 de comentarii

    1. @Imperialistu'

      Nu am încercat niciodată să jucăm imparţialitatea şi nici n-am pledat pentru ea. Dealtfel, nici nu se poate vorbi de imparţialitate în societatea civilă sau spaţiul public sau cum vrei să-i zicem. Au încercat s-o mimeze anumiţi jurnalişti şi oengişti dar să fim serioşi, nu-i crede nimeni. Însă, a crede în ceva nu înseamnă automat a susţine anumite structuri sau organizaţii, aşa cum, pe de altă parte, a fi parte a unei structuri sau a o susţine nu e echivalent cu a crede. Din punctul ăsta de vedere Ioan Oltean, Videanu, Blaga, Falcă şi alţi lideri ai PDL sînt cît se poate de imparţiali: nu cred în nimic.

      Sînt de acord că "mişcare" este unul dintre cuvintele-cheie, însă nu cel mai important. Cel mai important mi se pare "revoltă". Asta înseamnă tea party, revoltă. Revoltă împotriva imposturii, minciunii, hoţiei şi populismului. Astăzi, în 2010, o mişcare conservatoare nu se poate baza decît pe revoltă şi exasperare, chiar dacă la prima vedere poate părea paradoxal. PDL, ca partid, se poate situa în interiorul acestei revolte, poate fi un vehicul pentru ea, deşi mă îndoiesc profund, sau poate fi una dintre ţintele acestei revolte. Dacă e să vorbim de Tea Party-ul american, trebuie să recunoaştem că este în primul rînd o mişcare împotriva Partidului Republican sau a ceea ce a devenit el în ultimii ani.

      Spre deosebire de americani, noi nu avem tradiţii de dreapta la care să facem apel. PDL, spre deosebire de Partidul Republican, nu este un partid care şi-a pierdut busola, este un partid care nu a avut niciodată busolă (şi asta e valabil şi pentru partidele din care s-a născut, PD şi PNL). Noi nu avem documente întemeietoare la care să facem apel, nu putem flutura o Constituţie de acum 250 de ani, nu putem clama întoarcerea la principiile fondatoare ale naţiunii. România ca stat, ca naţie, ca filozofie, e rezultatul împerecherii unei Franţe caricaturale cu maneaua şi colhozul (care, printre altele, sînt şi ingredientele ortodoxiei româneşti).

      De aceea nu cred că putem vorbi de reforma PDL-ului sau a statului. Nu putem vorbi decît despre fondare, despre naştere.

  1. nedormitul

    că vrei, că nu vrei, societatea civilă, că vorbim de ong-uri, sindicate, influenţează mai mult sau mai puţin partidele (mai corect spus, autorităţile).

    un exemplu – organizaţiile evreieşti care au protestat față de afirmațiile lui cristoiu din emisiunea eugeniei vodă, referitoare la codreanu, influențînd sancțiunea cna-ului. a fost o prostie? nu știu. dar de influențat au influențat. pîk!

    Personal, consider ca genul asta de sanctiuni nu isi au rostul, dar inteleg ce spui. Problema e ca genul asta de actiune este insuficient. Trebuie sa construiesti ceva si nu mi se pare ca poti construi cu arhitecti care au opinii atat de diferite despre cladirea care trebuie ridicata. Ideea mea era ca pentru a influenta ceva in mod real, la nivel de substanta, trebuie sa ai la randul tau substanta, adica sa aderi la jocul politic, sustinand ceva. De pe margine, nu stiu, poate se vede mai bine, dar in mod cert nu poti face mare lucru.

    Imperialistu, depinde ce intelegi prin societate civila si ONG-uri. Daca vorbesti de Salvati Vama, ProDemocratia, TI si multe altele de la noi, da ai dreptate. Dar daca te uiti putin la americani ai sa vezi despre ce e vorba. Tea-Party e cit se poate de societate civila, ca doar nu e partid. NTU e societate civila si ONG. Iar miscarea neo-conservatoare a aparut si datorita unei multimi de personalitati (presa, finante, economie) neinregimentate politic. Asadar “societatea civila” joaca un rol crucial inclusiv in SUA. Ratiunea pentru care discutam de societatea civila ca mecanism al reformei e simpla: partidele nu au in interior nici un mecanism de auto-cenzura. In mod normal presa e acest mecanism. Nu e cazul in Romania. Atunci sintem intr-un cerc vicios pe care Mirel il explica de mai bine de 2 ani de zile, de la celebrul “sa dam cu umbreluta din sex on the beach de pamint”: la vot ies cei al caror vot poate fi cumparat. Ca sa cistigi alegeri, trebuie sa ai cei mai multi bani. Asadar, daca ajung la putere, trebuie sa am bani. De asta sintem in situatia in care asistatii decid votul, populismul e in floare si accesul la resurse e singurul obiectiv al politicienilor. Explica te rog, cum anume il convingi tu pe Videanu sa se reformeze daca votul tau nu conteaza?

    Florin, e un pic mai complicat de atat. Nu stiu daca ai citit cartea lui Nash despre miscarea conservatoare. Daca nu ai facut-o, incearca sa o gasesti, o sa vezi ca este o lectura incantatoare. Ce reiese din ea:

    1. personalitatile au luat atitudine si s-au implicat in politica; Buckley and Co. nu au actionat in calitate de observatori impartiali, din contra, au fost cat se poate de hotarati: noi suntem astia si sustinem asta.

    2. sustinerea acordata Partidului Republican nu era neconditionata; numai in acest sens erau neinregimentati politic ca in rest, erau, inainte de toate, conservatori (sau libertarieni, in functie de situatie); nu ezitau ca ai nostri sa spuna ca sustin niste idei si ca au o identitate politca;

    3. termen cheie: miscarea. Partidul trebuie fortat sa tina cont de miscare. Miscarea conservatoare din SUA a reusit intocmai asta: a renuntat la luxul impartialitatii si s-a implicat in politica, reusind sa ii oblige pe politicieni sa tina cont de ea.

    4. Tea Party nu e un ONG si nu reuneste intregul spectru politic, ci conservatori si asa-zisi independenti satui de taxe. In principiu, miscarea este de profil conservator, in ciuda unei componente destul de importante libertariene – pe alocuri, e mult mai conservatoare decat Partidul Republican.

    5. Pe Videanu nu ai cum sa il obligi pentru ca momentan nu prea ai cu ce. Daca insa o iei pas cu pas, poti ca in cativa ani sa ajungi indeajuns de cunoscut incat sa il faci pe un Videanu sa se uite si la tine. E greu, dar nu imposibil, mai ales pentru cei care sunt deja cunoscuti – spre exemplu, cativa dintre intelectualii nostri. Din nefericire, ei prefera sa stea in turn.

    1. @Imperialistu: imi dai un link la cartea aia? Da, miscare e cuvintul cheie. Eu mai mult la asta ma gindesc cind vorbim de societate civila. Ca ea e organizata in asociatii sau e informala, e secundar.

  2. @Bleen

    Ca @valessa, ma declar si eu de partea ta. Plenar si cu toata familia. N-am vazut inca nicio bacanie din asta, dar mi-a zis pisica.

  3. @Bleen

    Perfect de acord cu tine. Mi-a povestit o prietena despre marfa scumpa si proasta gasita in mic-uri, eu n-am avut curiozitatea sa intru. Patriciu se incapataneaza sa arate tuturor ca nu se pricepe la afaceri "pe bune", el e bun doar la smecherii.

    E un singur lucru bun in tampenia asta cu mic.ro: sunt cel putin 4 salariati in fiecare magazin (in ture), plus distribuitorii si producatorii care ii livreaza marfa. Ar fi minunat daca lumea nu s-ar inghesui sa cumpere prea mult de la el (din masina cam asa se si vede situatia), dar nici sa nu iasa in pierdere prea mare, astfel incat el sa fie tentat sa pastreze deschise magazinele alea si sa plateasca in continuare salarii la peste 1300 de oameni.

  4. @mfg

    Am intrat în calitate de client. Clienţii decid calităţile antreprenoriale ale lui patriciu, aşa cum clienţii au decis calităţile antreprenoriale şi ale lui Jobs sau Gates. Uite, dacă crezi că e aşa de bun, te invit să cumperi numai de la el o lună, să laşi Mega Image-ul, Cora, Carrefour şi magazinele de cartier. Mere stricate la 4.5 lei kilu cînd tot atît sînt şi în Mega Image, numai că arată de 50 de ori mai bine? (în primul rînd, nu sînt stricate) Mai pe scurt, nu găseşti ce vrei iar dacă găseşti ceva, găseşti la preţuri egale cu cele de la Mega Image (mult mai sus decît la magazinele de cartier şi la hypermarket-uri). Preţuri mici nu, proximitate şi diversitate nu (am două Mega Image-uri lîngă mine, unul la 5 minute de mers pe jos, celălalt la un minut) plus o duzină de magazine de cartier cu preţuri mult mai mici şi cu mult mai multă marfă şi mai diversă. La diversitate şi preţuri stă mai prost şi decît hypermarketurile, şi decît mega image şi decît magazinele de cartier. Cu cine se bate? De unde fură clienţii? (singura şansă ar fi să le facă card-uri peneliştilor şi pesediştilor).

    1. si daca le face card si le da pe datorie, nu cumpara nimeni. Decit daca se lanseaza in piata zvonul ca Billa, Carrefour, MegaImage si restul sint ale lui Basescu.

    2. @bleen
      "de unde fură clienții" – ca în orice economie de piață, trebuie să fie unii care fură clienții și alții de la care sînt furați clienții. mic.ro și-a asumat rolul celor din urmă.

  5. Inseamna ca am inteles eu gresit comentariul tau initial si nu Mirel a decis calitatile de antreprenor ale lui Dinu Patriciu. Nu mai zic nimic, ca ajunga la moderare.nedo.

    Edit admin: 😀

  6. @Florina, m-a uns pe inimă articolul tău. "Stau la mese paralele" Premianții în față, pentru insprectorii UE și bagabonții clasei în spate, joacă barbut.

    P.S. mic.ro mai au defect. Majoritatea sunt la dos sau în vaduri moarte. Cineva l-a fraierit pe conu Costache și cu achiziția.

  7. @Florin Cojocariu

    Pai, tocmai ideea asta, ca toti s-ar pricepe la toate m-a facut si pe mine sa pun comentariul ala in doi peri. Cu mii de scuze pentru Mirel, da-mi totusi voie sa mi se para usor comic argumentul tau care sugera ca, iac-asa, a "intrat Mirel" si si-a dat el seama. Pai, care Mirel? Mirel care se pricepe la afaceri, nu ca Dinu Patriciu? Dinu Patriciu sau Mirel? Ma iubeste, nu ma iubeste?

    Inca o data, ii cer scuze lui Mirel pentru acest comentariu.

    Nici pomeneala sa compar calitatile antreprenoriale ale lui Dinu Patriciu cu cele ale lui Bill Gates. Mai la misto un pic, declar ca nici daca as vorbi de Cocos sau pe Vieanu nu m-as incumeta sa merg chiar pana acolo. Asocierea cu Bill Gates am incercat sa o fac vis-a-vis de remarca ta ca Dinu Patriciu, desi se pretind capitalisti, baga bani in stanga politica. Apropo de Bill Gates si de democrati.

    1. mfg, sa inteleg de-aici ca Mirel nu e calificat sa vada ca e marfa putina, proasta si scumpa fata de buticurile din jur?

  8. mfg

    verifica, te rog, cit costa produsele in mic.ro si cit in alta parte. mi-e lene sa caut in ce ziar a aparut un reportaj pe tema asta.

    dar e mai simplu sa vorbim fara sa stim care-i realitatea, nu?

    atentie, n-am zis realitatea tv.

  9. Aha, pai daca nu i-a placut lui Mirel, atunci mic.ro chiar ca e o afacere aiurea.

    Pai cine e Patriciu? Un tip nepriceput de care s-au lipit banii pentru ca e socialist. Ca si Bill Gates, un alt afacerist de carton, care da bani la toti comunistii.

    Astia nu se pricep la afaceri, mai!

    1. @mfg: eu am intilnit romani cu foarte multi bani si, nu stiu daca din nefericire, am si lucrat cu unii. Aproape invariabil au aceeasi boala – daca au facut bani inseamna ca se pricep la orice, sint convinsi ca au un fel de dar mistic si o inteligenta supraumana. In doua saptamini de cind iau contact cu subiectul iti explica cum merge internetul desi ei nu stiu sa trimita un mail si n-au trimis unul vreodata. In citeva zile de cind inteleg cum merge un motor cu combustie interna sint convinsi ca pot construi unul mai bun. Bref, se pricep la orice mai bine decit oricine. Ca doar n-ar fi facut atita banet daca erau ca ceilalti, nu? In particular, pe tema mic.ro au mai fost niste reportaje, bine facute. Bottom line: toate bacaniile din jurul lor pot lua (si iau) marfa fara acte, macar in parte. De aceea pot da preturile jos la un nivel la care mic.ro nu-si permite. De aceea merg prost si sint goale. Comercial vorbind, mic.ro, inclusiv cu bacaniile mobile, e un esec. E posibil insa ca scopul lor sa nu fie sa faca profit, dupa cum RTV nu pentru profit a fost facuta.
      Nu-l pune pe Gates sau pe Jobs sau Buffet in aceeasi oala. Marii capitalisti produc valoare adaugata, nu fac shmecherii. Averile nu si le-au facut cu statul, nu furind de la oameni si nu speculind monopoluri. S-au imbogatit pentru ca au fost cei mai buni in bransa lor. A te pricepe la afaceri nu inseamna sa te pricepi sa furi ci sa te pricepi sa creezi si sa monetizezi idei cu valoare adaugata. Patriciu nu e un capitalist, dupa cum nici Voiculescu sau SOV nu sint. Sint doar niste profitori. Cu aere. Plutocrati, daca e sa vorbim tehnic, nu capitalisti.

  10. Bravo Nedormitul, superbravo Florin!. Daca si cativa din acualul PDL se uita macar pe acest blog si mai siiau ceva notite, cred ca vom fi pe drumul cel bun. Asa sa ne ajute Dumnezeu.

  11. Florin, cred ca e amuzant ca te faci ca nu intelegi cine sunt oamenii astia si ce interese au. Nu am spus saraci si cinstiti si e normal ca orice miscare trebuie sa fie sustinuta financiar, dar de dragul unei conversatii serioase, nu de Koch Industries. ideea e ,sa inteleg, sa fie oamenii bogati care sustin pe cine trebuie. haha. tea party,iti recomand sa te mai documentezi. chiar si de pe wiki. haha, stai, wiki e de stanga? new yorker e de dreapta?

    deci, din ce inteleg de la tine, tea party, societate cat se poate de civila, ca doar nu e partid, sustinuta de opozanti pe fata ai lui obama, putrezi de bani si de influenta, care nu doresc reformele propuse de noua putere ( economica si medicala in principal). da e civila. maine fac si io una care sa fie in contradictie cu ce zice basescu si sustinuta de patriciu si sov. o sa fie civila pana la capat. 🙂

    1. Guta, amestecam totul pina devine indigest. Tea Party e miscare a societatii civile cu scop politic. E absolut firesc ca cei cu simpatii declarate de dreapta sa o sprijine financiar. Nu reusesc sa inteleg ce ti se pare tie suspect. In Ro nu avem astfel de exemple, ele trebuie construite. Patriciu si cu SOV sint niste pseudo-capitalisti, care se pretind de dreapta dar care baga bani cu nemiluita in partide de stinga pentru ca doar cu stinga pot ei fura. Apropos, mi-am amintit de mic.ro. marele om de afaceri Patriciu. A intrat Mirel intr-un magazin: cea mai proasta marfa, in cea mai redusa varietate si cel mai scumpa fata de magazinele din jur. Un adevarat geniu economic, Patriciu asta. Sa fii cel mai bogat om din Ro si sa dai chix cu o retea de magazine de cartier care se cheama mic.ro, asta spune tot despre cum si-a facut banii.

      1. patriciu nu se pricepe deloc la manageri. l-a adus pe imre de la țigări la ziar (o mișcare inteligentă, dar nu strălucită, să pui mic.ro pe ziar.ro), însă vanghele, se știe, e un fel de dragoș stanca pă partea dă miccpăziarcubereladraft.ro

  12. Para

    Băsescu îşi face treaba cu ajutorul PDL, aşa nevolnic cum e şi proporţional cu nevolnicia lui.

    Că alt partid parlamentar care să vrea aproximativ ce vrea şi el n-are.

  13. fără impuls şi presiune nu se face nimic (de la sine)

    e valabil de la primul motor pînă la motorul în V

    tot ce-a făcut Traian Băsescu a făcut contra curentului: împotriva inerţiei sau împotriva unor forţe (politice sau non-politice) de sens contrar

  14. Nedo, apropo de coerenţa guvernării sub Năstase:

    De câte ori alegerile au fost câştigate de non-PSD, au apărut ca din senin revolte sindicale, pensionarilor nu le mai ajungea pensia, profesorilor leafa, minerii nu mai puteau de dorul Bucureştiului iar armata şi miliţia conduse de generali made in KGB nu puteau chipurile să-i oprească.

    În schimb, sub Iliescu/Năstase, linişte şi fericire, minerii veneau doar ca să elimine pe cei care-l deranjau pe Iliescu.

    În condiţiile astea, când mardeiaşii sindicali fac sluj la picioarele tale, e uşor să fii coerent, mai ales la hoţii.

    1. nea
      sub văcăroiu n-a fost chiar așa de liniște. năstase, ce-i drept, îi șantaja sau îi co-interesa pe sindicaliști sau pe patronii de ziare. a fost pregătit să guverneze și să își asigure liniștea socială. pe de altă parte, ar fi bine să recitești cu atenție ce-am scris. citez: "e drept că e mult mai uşor să fii organizat şi coerent în hoţie, autoritarism şi populism decît în reforme…"
      oare ce-oi fi vrut să spun cu asta?
      iar tentativele de greve de acum au fost apă de ploaie, în ciuda eforturilor mogulilor și ale șefilor de sindicat. și asta nu pentru că populația n-ar fi fost nemulțumită. mulțumim lui dumnezeu, populația e foarte nemulțumită. dar, pe de altă parte, nu e atît de proastă încît să nu-și dea seama cînd păsărelele ciripesc fals.

  15. @Florin

    1. Contactul PDL cu alegătorii, deci mesajele PDL au ajuns mai lesne la alegatori prin intermediul Blogary. De acord.

    2. Prim ministru diferit- deocamdată nu este, iar preşedintele a susţinut că Boc va cîştiga alegerile interne.

    3. Re-motivarea absenteiştilor către ce? Către ideile de dreapta sau către PDL? În momentul în care Monica Macovei a lăsat să se înţeleagă că s-ar putea să ia în considerare ACZ, Sebastian Lăzăroiu s-a arătat circumspect "Și dacă s-ar înscrie în PSD, Monica Macovei ar fi utilă. Eu am îndoieli cu privire la metodele prin care vrea ea să atingă aceste standarde. În politică, uneori, metoda paşilor mici s-ar putea să fie mai eficientă."

    Cred că Blogary a influenţat relaţia între electorat şi PDL, mai mult dinspre PDL către electorat decît dinspre electorat(cititorii Blogary) către PDL.

    Aş fi dorit să văd că PDL a preluat din ceea ce propunem noi aici. Nu e aşa. PDL merge pe varianta clasică, populistă, de a face politică şi de a discuta în interiorul său mai secretos decît CIA.

    1. @Guta: hahaha, inteleg ca miscare sociala e doar una care nu e sustinuta financiar de nimeni? Ca eu nu cunosc oameni bogati absolut neutri politic. Saraci si cinstiti, asta e civic, nu? 🙂

    1. Exista cel putin 3 teme care spre marea mea surprindere au plecat de aici si au intrat pe agenda discutiilor PDL-ului: 1. Contactul PDL cu simpatizantii intre alegeri 2. Prim ministru diferit de presedintele PDL 3. Re-motivarea absenteistilor cu simpatii de dreapta (in cazul asta postul cu Alba ca Zapada a devenit chiar subiect transpartinic). Discutate mai mult sau mai putin public, mai lamurite sau mai in coada de peste insa, in orice caz, subiecte de discutie care erau in adormire acum un an si care acum sint subiecte curente. Da, Oltean nu vorbeste despre asta, vorbesc insa altii. Repet, spre marea mea surprindere, acum un an nici nu ne trecea prin cap ca o sa ne ia cineva in seama. Visam la asta, la fel cum visezi sa te sune intr-o zi Robert Plant sa iesi cu el la o bere. Insa nu prea credeam.

  16. @Nedormitul

    dă-mi te rog un exemplu în care Blogary a influenţat ceva. Nu-mi veni cu evreii, că acolo e o veche vorbire internaţională care a influenţat.

    Cît influenţează Blogary?

    1. para, nu știu cît o fi influențat blogary, dar bleen sigur a influențat, sub toate formele lui, de la bleen24 pe cotidianul, la bleen.ro cu umbreluţele de pe pămînt şi, cred, un pic şi mirel axinte pe blogary. nu ştiu cît e de cuantificabilă această influenţă, vorbim de multe lucruri necuantificabile, dar cu toată subiectivitatea, putem spune că a avut o influenţă.
      în ceea ce priveşte blogary, am tot analizat şi răs-analizat scopurile noastre pe care le-am expus în about, mijloacele, capacităţile noastre. însă aici ar trebui să-ţi dai tu – ție un răspuns. a însemnat ceva pentru tine? te-a ajutat cu ceva? a răspuns sau nu aşteptărilor tale şi, dacă da, în ce măsură. a greșit? unde?

  17. singura carte pe poate miza în continuare PDL rămîne continuarea reformelor şi modernizării (statului şi a lui însuşi)

    (cel puţin) pînă în 2012 PDL merge pe sîrmă

    dacă realizează acest lucru îi poate ieşi numărul. dacă are impresia că se află pe bulevard, pe trotuar sau pe arătură deja a pierdut

    1. votul în cazul ritzi e un pas înainte. mă rog, asta era o răutăcizmă.
      avem acum legea educației, legea salarizării unitare. două nuci greu de spart. prima, pentru că în parlament pdl-ul are profesori universitari, din care cel puțin un rector mascat – metoda marga.
      în rest, gabriel, un partid reformist va merge tot timpul, pururi și în veacul veacului pe sîrmă. asta e politica, trebuie să ne obișnuim cu gîndul ăsta. o să mă împuște imperialistul, dar cu o presiune constantă din partea societății civile, nu numai pe pdl, ci pe toate forțele politice, pe administrație, pe autorități, în general, se poate face reformă. s-a tot vorbit de reforma clasei politice. după părerea mea, e cam greu să o schimbi. aduci oameni tineri prin nepotisme și influențe netransparente. asta nu rezolvă nimic.
      o direcție bună, tot pe termen lung, în care poate merge societatea civilă (imperialistule, pot să includ și presa?) este reformarea electoratului, crearea unor nuclee influente de simpatizanți, militanți, spuneți-le cum vreți, dar și propria reformare. e o muncă grea, cere timp, dar se poate face cu și fără pdl la putere.
      o altă direcție în care pot acționa, tot pe termen lung și tot cu succes, societatea civilă și partidele (pdl-ul nostru drag, mînca-l-ar mama) este transparentizarea influenței politice și a lobby-ului.

  18. Dar ce e cu non-ideea asta ca societatea civila trebuie sa influenteze partidele? Hai, sa fim seriosi, mai credem mult in aberatiile astea soros-iste? Societatea civila nu inseamna nimic, este o abstractiune lipsita de chip. Politica nu se face cu societatea civila, ci cu politicieni si cu oameni care isi asuma o identitate politica si nu se ascund, ca unii, dupa cires, spunand ca sunt intelectuali si, deci, se afla dincolo de bine si rau.

    Oare miscarea conservatoare din SUA a aparut datorita "societatii civile" si a "moderatilor"? Oare Buckley a stat in turn pentru de acolo "se vede mai bine"? Nici vorba. Cititi cartile lui Nash, daca nu ma credeti pe cuvant. "Moderatii" nu au schitat nici un gest pentru a impiedica politicile distrugatoare ale unui Wilson sau FDR, iar intelectualii turnului nu au facut altceva decat sa dea frau liber socialistilor si liberalilor.

    Cu cat scapama mai repede de prostia ongista, cu atat mai repede ne vom schimba soarta.

    Cat despre PDL, atitudinea trebuie sa fie una rationala: daca ajuta, il sprijinim; daca nu ajuta, il tratam ca pe ceilalti. E simplu, uimitor de simplu: daca nu esti parte a solutiei, esti parte a problemei.

    1. că vrei, că nu vrei, societatea civilă, că vorbim de ong-uri, sindicate, influenţează mai mult sau mai puţin partidele (mai corect spus, autorităţile).
      un exemplu – organizaţiile evreieşti care au protestat față de afirmațiile lui cristoiu din emisiunea eugeniei vodă, referitoare la codreanu, influențînd sancțiunea cna-ului. a fost o prostie? nu știu. dar de influențat au influențat. pîk!

    2. Imperialistu, depinde ce intelegi prin societate civila si ONG-uri. Daca vorbesti de Salvati Vama, ProDemocratia, TI si multe altele de la noi, da ai dreptate. Dar daca te uiti putin la americani ai sa vezi despre ce e vorba. Tea-Party e cit se poate de societate civila, ca doar nu e partid. NTU e societate civila si ONG. Iar miscarea neo-conservatoare a aparut si datorita unei multimi de personalitati (presa, finante, economie) neinregimentate politic. Asadar "societatea civila" joaca un rol crucial inclusiv in SUA. Ratiunea pentru care discutam de societatea civila ca mecanism al reformei e simpla: partidele nu au in interior nici un mecanism de auto-cenzura. In mod normal presa e acest mecanism. Nu e cazul in Romania. Atunci sintem intr-un cerc vicios pe care Mirel il explica de mai bine de 2 ani de zile, de la celebrul "sa dam cu umbreluta din sex on the beach de pamint": la vot ies cei al caror vot poate fi cumparat. Ca sa cistigi alegeri, trebuie sa ai cei mai multi bani. Asadar, daca ajung la putere, trebuie sa am bani. De asta sintem in situatia in care asistatii decid votul, populismul e in floare si accesul la resurse e singurul obiectiv al politicienilor. Explica te rog, cum anume il convingi tu pe Videanu sa se reformeze daca votul tau nu conteaza?

  19. pie, nedormitule, la comunicare PSD l-a avut pe Vasile Dancu. PDL se tine cu de-alde Olteanu, iar Boc are o fatuca. singurul coerent in comunicare ramane Basescu. nesansa PDL consta exact din sansa pe care a avut-o pornind catre politica "mare" cucerind orasele importante (Bucurestiul l-au pierdut si se cam vede). acolo, la nivel de colcaiala de baronas local nu se face delor reforma. baronii locali l-au ingropat si pe Nastase cand a fost vorba despre "continuitatea" putinelor sale reforme (chiar mai mult decat aroganta personala a specimenului). tot baronasii locali au sa ingroape si PDL (cu toate sansele). discursul politic al anului 2012 trebuie sa porneasca de la bani. "show me the money"! atatia am avut, atatia am cheltuit – uite podul, uite si vila lui cumnatu si podiumul lui Ridzi… dar, uite si suta de kilometri de autostrada si mica reforma din Justitie samd. asta la capitolul ce-am avut si ce-am pierdut. la promisiuni: uite saculetul de bani – d-aici pot face 5 podete si vopsi 10 pruni sau pot pune 10 roabe de pietris pe alei – ce alegeti?. daca au altii mai multi bani si vi pot arata, nu promite, atunci sa faca bine sa preia conducerea. dar acestea sunt sursele/resursele, restul sunt povesti. sper ca sunteti satui de povesti.

  20. Florin, Florina,

    Modul vostru maniheist de a privi lucrurile, acordand exclusiv credit unei singure formatiuni politice poate fi OK doar in perspectiva lui 2012. Pe termen lung insa e sortit esecului.

    Motivul ar fi stacheta scazuta in plan politic, dezavantajoasa pentru toate partidele. Transformarea unei grupari politice in iepurele care sa castige fara emotii in fata testoaselor n-a dat niciodata rezultatele asteptate. Pilda cunoscuta se aplica si in acest caz. De aceea este si mai important ca, valoric, contracandidatii sa nu fie departe. E frumos pentru un supporter inrait ca meciul sa se incheie cu 5-0, insa pentru frumusetea jocului e preferabil 3-2.

    Daca rememoram momentul crearii PD vom vedea ca nu neaparat dorinta de reforma i-a stimulat pe democrati, ci cea de capatuiala, PD-ul de atunci adunand multimea de membrii ramasi cu buzele umflate, obligati sa ramana la cules firimiturile colegilor mai bine plasati in ierarhia FSN. Nici ulterior, in interiorul ADA n-au avut initiative reformatoare, ci mai degraba clientelare. Doar nevoia stringenta de schimbare a societatii civile, aflata in cautarea unui instrument care sa foloseasca acestui scop, i-a apropiat de ADA si, tipic esteuropean, de liderul acesteia. Meritul acestuia a fost ca, sesizand sansa formidabila ce I se oferea, a mentinut-o in siajul sau, chiar daca motivatia oferita era subliminala: “ceilalti sunt inca si mai rai!” Inevitabil asta a condus la acea siguranta a victoriei, ce a determinat in subsidiar o prevalare a interesului personal in dauna celui public. Nevoia de reforma a venit abia ulterior, cand, aflati la guvernare, au constatat dimensiunea “mostenirii grele”, ceea ce ma face sa affirm ca reforma nu este un apanaj exclusiv al PD-L ci doar al guvernarii, orice culoare ar fi avut ea. De altfel, nici opozitia n-a contestat nevoia de reforma niciodata, cid oar masurile respective, considerandu-le inapte.

    De asemenea, inca inainte de a purcede la reforma s-a putut constata o "pesedizare" a PD-L, nefiind exclus ca dupa o eventuala victorie in 2012 sa vorbim de PSD-L, exact la fel ca acum de PSDNL. Dorinta suporterilor PD-L, oarecum prematura din acest punct de vedere, de reforma partinica este mai degraba o speranta ca investitiile electorale nu se vor duce pea pa sambetei, insa privind pragmatic, nici existent unei ACZ n-ar salva lucrurile, filtrarea piticilor cu posibilitati si interese materiale nefiind posibila decat daca simt in ceafa suflarea celorlalti. Sa lasam declaratiile lor menite sa abata atentia! Daca ar fi la guvernare ar avea aceleasi prioritati reformiste, fie si pentru ca dimensiunea unui buget national atractiv sau puterea de cumparare a populatiei sunt ingredientele ce asigura si capatuiala proprie. E improbabil sa ramai bogat intr-o tara, fara prea multe resurse, dar cu 22 milioane de saraci!

    PS. Problema rewind-ului ti-am semnalat-o si eu, Florine, in trecut, legand-o de exstenta liderului ce umbreste totul: se stie ca la umbra nucului urias nu cresc alte plante! Iar istoria ne arata ca realizarile de lider, desi cele mai spectaculoase prin dimensiuni, sunt la fel de efemere. Aici ne salveaza doar constiinta de sine a reprezentantilor, numarul lor cat mai ridicat asigurand un fel de High-Definition a vietii noastre. Trebuie insa stimulati, exact la fel ca si executivul, mentinand mereu spectrul pierderii pozitiei de lider. Odata pierduta pozitia respective, delasarea si interesul privat vor predomina. La fel de sigur ca legile newtoniene ale mecanicii!

  21. nedormitul

    scopul partidului este exercitarea puterii. corect, de manual. numai ca asta implica, printre altele, si gindirea in cicluri electorale. da,tot din carti. dar acum, concret. vorbim de Romania la sfirsitul lui 2010, nu de orice tara vest-europeana, la alegere. PDL, pina acum, a facut cite ceva pentru reforma si tocmai asta e posibil sa-l coste pierderea alegerilor viitoare. pentru ca, dar asta este un alt subiect de abordat, majoritatea electoratului vrea in primul rind papica, plasme si excursii cu familia, nu reforma. PDL se afla, in acest moment, in fata unei situatii in care oricum se pare ca va pierde: daca va continua reforma, vezi ce-am spus despre electorat. daca nu, va fi perceput asa cum spunea Cristian Preda, ca partidul care spune ca hotii lui sint mai putin hoti decit ai celorlalti. iar ca sa cistige niste procente cit de cit onorabile, e foarte probabil sa abandoneze reforma. cu atit mai mult aceasta perspectiva este posibila, cu cit gruparii reformiste i se da periodic de inteles ca nu stie cu ce se maninca politica. asta a spus, de fapt, Oltean, cu referire la Macovei si Preda. deci, eu consider ca, daca tot va pierde, sa piarda macar continuind ce a inceput: reforma.

    apoi, unde-s lamentarile in text?

    si apropo de Oltean, declaratii proaspete, de ieri.
    http://www.realitatea.net/oltean-enumera-posibili

    1. cred că ar fi decent şi de bun simţ ca ioan olteanu să fie invitat la seratele dansante ale thinktankurilor de dreapta şi, de ce nu, cineva mai îndrăzneț să-l roage să țină un discurs. gîndirea olteniană ar trebui, cred, să fie dezbătută în amănunt la toate aceste întîlniri, fie că este prezent, fie că nu. există un decalog oltenian? că dacă nu există, ar trebui inventat, iar intelectualii ar trebui obligați să poarte acest decalog pe noptieră.

  22. şi mai e o problemă cu reformele astea. uneori merge accelerat, alteori dau înapoi cu 5 sau 10 ani, în funcţie şi de interesele partidului sau grupului aflat la putere. că ne place sau nu, pe lîngă nenumăratele năzbîtii, reforme a făcut şi guvernul năstase. a fost, trebuie să recunoaştem, cel mai organizat şi coerent guvern de după revoluţie. e drept că e mult mai uşor să fii organizat şi coerent în hoţie, autoritarism şi populism decît în reforme, dar poate că pdl-ul ar trebui să studieze cu atenţie procedeele, mijloacele şi gîndirea guvernării năstase – în primul rînd, comunicarea.

    revenind, de ce merg uneori reformele accelerat şi alteori nu. vă aduceţi aminte de referendumul pentru constituţie? ăla făcut pe genunchi, în două zile nelucrătoare. s-au încălcat atunci în masă orice reguli democratice, numai ca să se adopte acea nenorocită de constituție. în afară de cîteva reacții palide în presă, și puterea și opoziția au închis împreună ochii, pentru că acea constituție, bună-rea, votată pe genunchi, ne băga în uniunea europeană. ar trebui, deci, ca reformele să fie adaptate și în funcție de conjunctură, astfel încît să fie în acord cu voința/interesele opoziției și a/ale electoratului. nu putem fi reformiști și de dreapta dacă țara nu vrea sau nu o interesează. nu putem impune o reformă radicală, cum e cea a constituției, dacă țara nu realizează că fără acea reformă nu mai există, moare. am ajuns iarăși la comunicare și nu m-am prins?

  23. Nedo, exemplul e, ca întotdeauna, la Iliescu: El a făcut o reformă în 1989 şi văd că sistemul moşit de el se menţine de 21 de ani fără să i se clintească multe fire de păr din cap.

    E drept, o să zici că Iliescu a fost la putere în toţi aceşti ani. Şi nu voi avea ce să-ţi răspund.

  24. florin, ok! hai să discutăm de ceea ce pot face reformiştii cînd nu au pîrghiile de decizie (sună a limbaj de lemn, recunosc, dar asta e).

    nu spun că nu se discută. spun că de cele mai multe ori ajungem la aceeaşi discuţie. ce se va întîmpla cu reformele de acum? nu ştiu. într-un fel, e bine că în perioada asta s-au încheiat nişte contracte cu drepturi şi obligaţii. discursul unui partid tinde să devină utopist, iresponsabil, romantic pe alocuri. o soluţie, aşa cum văd eu, este ca opoziţia de acum să fie constrînsă, cînd va ajunge la putere, să respecte nişte contracte semnate de puterea de acum. poate nu e cel mai nimerit să dezvolt aceste mijloace de constrîngere într-un comentariu, dar e o idee bună de dezbatere. ai făcut o reformă – cum reuşeşti s-o menţii şi cînd nu vei mai fi la putere? zbîc!

    1. Da, iata o tema noua si serioasa: ce se poate face pentru ca daca Opozitia vine la putere in 2012 sa nu apese pe rewind si sa ne trezim cu legile din 2000?

  25. Hantzy

    Ce alt partid, din cele existente acum, crezi tu ca ar fi capabil sa lucreze la reforma statului? Si, oricum, in text despre sansa reformei este vorba, dar este asociata PDL-ului tocmai pentru ca niste oameni din PDL au initiat-o si se lupta pentru ea.

  26. Nedo: "vorbim de șansa pdl, megașansa pdl, șansa nesperată a pdl, șănsuța pdl. de şansa reformei statului nu mai vorbim?"

    Evrika! Ata ete!!! Bravo, Nedormitule!

    Mie mi-e perfect divergent CINE, important e CE, CUM si CAND face.

    1. reforma statului? ce ar mai fi de vorbit? sint aici cel putin 10 articole care sumarizeaza foarte limpede si argumentat ce e de facut. ce, cum si cind e destul de limpede. Problema e sa faca cineva, nu ce sa faca. Si cine ne asteptam ca ar putea face? Ponta? Crin? Patriciu? Voiculescu? Nu, asteptam de la PDL si de la Basescu. Nu e deloc secundar sa vedem daca PDL are o sansa sau nu. Daca are, ne luptam sa le-o crestem, pentru ca ei sint singurii care ar putea face reforma. Eu, hantzy, nedo, Mirel si multi altii de pe aici neimplicati politic, putem doar sprijini pe cei care ne par capabili de reforma si care sint implicati politic. Noi nu putem face nimic, ei trebuie sa faca. Sint acesti "ei" PDL-ul? Daca PDL nu are nici o sansa, ne luptam pentru sciziune, partid nou, etc. Ne luptam sa propulsam la putere pe unii care ar avea o sansa sa ajunga la putere in 2012. In realitate intrebarea daca PDL mai are o sansa sau nu e cea mai importanta intrebare, nu cea mai putin importanta. Asta daca sintem rationali.
      Cu o nota pentru nedo: se face aproape un an de la interviul cu Valeriu Stoica. Reciteste-l. Ai sa vezi ca acolo e pomenita pentru prima oara problema problema existentei partidului si intre campanii, nu numai in timpul campaniei. Da, e clar, e mai important ce se intimpla intre campanii. Dar, te intreb eu, daca vine PSDNL la putere in 2012, nu crezi ca e cam clar ce o sa fie intre 2012 si 2016? Nu ti-e limpede ca PSDNL va da inapoi toate legile reformei de acum? A invatamintului, justitiei, pensiilor, salariilor? Mie mi-e clar. O sa revenim in 2000 si o sa ne blestemam zilele. Da, dar noi am discutat aplecat si in profunzime si vom fi fericiti. De obicei eu sint cel acuzat de lipsa de realism…

  27. oameni buni, problema cred că se pune altfel. cînd ajunge la putere, un partid îşi dă arama pe faţă, oricare ar fi el. sau gunoaiele ies la suprafaţă. între un partiduleţ înger în opoziţie sau chiar în afara parlamentului şi unul plin de videni, olteni, blagi şi ce mai vreţi voi, dar la putere, îl prefer pe al doilea. ştiu că este complicat să impui reforma statului unor băieţi cu tatuaje pe firme, lanţuri de aur pe conturi şi gel pe vile, dar asta înseamnă că am fost naivi cînd am crezut că pdl va veni la putere şi, pocnind din degete, va reforma statul în secunda următoare.

    problema se pune aşa: au partidele din românia, în general, şi pdl-ul în special, capacitatea de a se autocurăţa? este societatea civilă suficient de puternică încît băieţii veseli să fie, pe cît posibil, îndepărtaţi de borcanul cu magiun al puterii?

    eu m-am săturat de lamentările ăstea.

    de doi ani încoace gîndim numai electoral. oameni buni, scopul partidului este exercitarea puterii, nu modul în care ajunge să o exercite. bun, admit că procesul electoral şi raportarea la electorat consumă o oarecare doză de energie și de timp și că, fatalmente, trebuie să te orientezi și în funcție de asta. ține de marketing. deci treacă de la mine. dar ce facem cu exercitarea puterii?

    vorbim de șansa pdl, megașansa pdl, șansa nesperată a pdl, șănsuța pdl. de şansa reformei statului nu mai vorbim? adică să avem suficienţi politicieni cu suficientă voinţă politică şi o societate civilă suficient de puternică astfel încît, chiar şi cu doi paşi înainte, unul înapoi, această reformă să se facă. avem politicienii ăștia? avem societatea civilă? avem un mecanism eficient de control? nu. de ce? în concluzie, dacă pdl-ul (chiar şi în forma asta, de caşcaval) poate să facă reformă, chiar dacă mai lent, să ne ajute dumnezeu. dacă nu, să vină naibii acea masă critică de politicieni cu suficientă voință de reformă, să se organizeze în ce vor ei, în triburi, în clanuri și să se apuce de treabă. cum? nu ştiu, nu mă întrebaţi pe mine.

  28. Citez: "Dar să zicem că democrat- liberalii ar avea, din cauza (da, da, din cauza) aparenţelor de acum, şansa unui scor bun la localele şi, mai ales, parlamentarele din 2012."

    Scor mai bun decit daca adversarii n-ar fi tinichea pura, da, dar oricum insuficient pentru a cistiga sau pe-aproape. Cei 4 milioane de salariati citati de Bleen ii vor vota pe ailalti fie si numai ca sa mai schimbe măştile, chiar daca "toti sunt la fel". Daca nu fac acuşica o mişcare spectaculoasă de primenire (a) de comportament, (b) de discurs, (c) în unitate, pac! 4 ani la mânăstire.

    Imi aduc aminte cu mare precizie ca, atunci cind taranistii au iesit din Parlament, si-au zis ca in fond e un ragaz binevenit de clarificare doctrinara si a resurselor umane, alea, alea. Nu merge, trebuie facute toate din mers. My 2c.

  29. Nea,

    Nu le cer codasilor sa-i mingiie pe cap pe premianti, dar nici sa le dea permanent castane dupa care sa-i puna sa scrie eseuri ca vine inspectia odata la 4 ani si trebuie sa iasa bine.

    Si nu stiu de unde ideea separarii in codasi si premianti, eu nu vorbesc de nici o separare in text, ba dimpotriva, in masura posibilului, de incercarea de a fi impreuna. Repet, politica fara bani nu se poate, dar nici sa faci, chipurile, politica, numai ca sa faci bani nu mai pot accepta.

  30. Florin

    Si eu vorbesc despre unitate, alaturarea meselor asta insemnind. Dar numai daca se poate si fara compromisuri majore. Iar daca, in opozitie fiind PDL, cei ce fac afaceri cu PSD, PNL, PC etc, afaceri necurate, evident, vor pleca, e clar ca dreapta lor inseamna numai bani. Si pentru destui, din pacate, chiar numai asta inseamna. Nu sint idealista si stiu ca politicii ii trebuie finantare. Dar nu numai, cum considera unii. As vrea sa vad leadershipul de care vorbesti dar, din pacate, mie nu mi se arata. Nu inca, cel putin.

    Despre Udrea-Blaga… alt subiect, alta dezamagire.

  31. @Theophyle

    Salut, multumesc 🙂

    Sa mai avem rabdare, zic eu.

    @prudent

    Eu cred ca va mai fi.

    @Costin

    Da! Chiar daca unii te vor acuza de naivitate. Cred ca orice mijloc avem la dispozitie pentru a-i atentiona poate fi util. Cu conditia sa fim multi.

    @Monica

    S-a discutat destul cazul Ridzi. Pacatul cel mai mare, dupa mine, dincolo de respingerea solicitarilor DNA, este ca nu stim cine de la PDL a votat impotriva cererii de extindere a perchezitiei.

  32. Interesant articolul, dar, din pacate, trist pentru noi care asteptam altceva de la acest partid. Ultima deceptie majora fiind votul negativ din parlament privind bunul mers al justitiei. Spuneam in alt comentariu ca infiintarea unui nou partid in conditiile actuale are sanse nule de izbanda. Din aceasta cauza cei cu bani nu intra in lupta, iar cei cu idei si dornici de a face ceva (posibil si din categoria comentatorilor de mai sus) n-au bani. O sansa ar fi daca s-ar gasi in PDL o personalitate (nu exclud si din afara partidului), recunoascuta si agreata de actualii liderii si cu priza la electorat, care sa fie capabila sa coaguleze cele 2 grupuri. Obligatia noastra morala e sa-l identificam si sa-l incurajem sa-si asume acest rol. Un cuvant greu, daca nu hotarator, ar fi avut presedintele, dar se pare ca influenta lui scade pe zi ce trece (vezi recomandarea facuta parlamentarilor PDL).

  33. Florina, fără codaşi, nimeni nu i-ar mai mângâia pe cap pe premianţi, poate să-ţi confirme oricând chiar Stamate. Sau Stoian, la rigoare.

    În loc de un partid care seamănă cu o clasă de şcoală profesională din Rahova, ai avea un grup omogen de birocraţi eficienţi, cu performanţe standard.

  34. @Florin

    "PDL nu mai are timp de schisme, are nevoie de leadership care poate genera unitate."

    Una din două. Ori se hotărăsc reformiştii să ia frîiele PDL, ori ne facem partid. Cînd sunt alegerile interne ale PDL, şi după ce reguli se fac?

    Eu cred că se discută despre două tipuri de electorat. Electoratul reformist, alcătuit din cei care au votat PDL pentru Preda-Voinescu-Macovei în ciuda broaştelor de înghiţit, în ideea de curăţenie şi echitate, o dată. Electoratul "tradiţional", adus cu autobuzele conform sistemului FSN.

    Schisma este la nivel de electorat, ruperea PDL ar fi o aşezare în normal a relaţiei electorat-partide.

  35. @prudent: "Accept ideile din articol. Dar suntem siguri ca dupa o (noua) legislatura PSD va mai fi vreo Romanie???"

    Pai cum, dupa doua legislaturi ale presedintelui si una plina a PDL, dupa reformarea societatii, dupa toti ani astia de crestere economica sanatoasa si de reforme adevarate, va mai temeti ca PSD-ul ar putea sa mai faca vreun rau?

    Poate sa creasca vreun salariu, doamne fereste?

  36. Daca PDL ar fi reformabil, atunci autentica reforma s-ar produce cand este la guvernare; in opozitie, reformarea este mai facila, sub alte imperative si mai usor de abandonat cand/daca se intoarce la guvernare; ex: tema coruptiei in perioada de opozitie si in perioada de guvernare.

  37. Problema cu intrarea in opozitie e urmatoarea: nu vechii PD-isti vor suferi. Ei pareau pregatiti si pentru cazul in care Basescu pierdea alegerile. Va mai amintiti cum fraterniza Nastase cu Videanu prin Parlament? Ati vazut pe hotnews imaginile in care parlamentarii PSD si PDL se pupa si fac schimb de baterii la celulare? Am crezut si eu in solutia asta, acum nu mai cred. Mai cred inca ca daca Basescu pierdea prezidentialele PDL se curata in citeva luni de oportunisti si s-ar fi reformat rapid. Acum e prea tirziu. Cei care vor fi cu adevarat pulverizati din viata politica vor fi tocmai reformatorii. Daca PDL intra in opozitie, tocmai pentru ca ei au morala, nu vor abandona barca pentru a face un partid nou. Ceilalti insa, o vor abandona si vor face in continuare afaceri cu PSD-ul. Iar in felul asta si ideea partidului nou va fi compromisa. PDL nu mai are timp de schisme, are nevoie de leadership care poate genera unitate. Nici intr-un caz de ceea ce pare a a fi acum razboiul Udrea-Blaga.

  38. Unde sa plece premiantii ? La clasa vecina ? Exista clase fara smecheri, mediocri fraieri si premianti tocilari ne-populari ? Oricum ai alcatui-o, rolurile alea se adjudeca pan' la urma.

    Fostu diriginte actual director descopera brusc ca, desi le-a promis mediocrilor ceva mai multa dreptate, trebile au multe aspecte, nu e chiar asa simplu cum parea cand stateau ei de vorba in poienita, sunt interese mari cu scoala, inspectoratu, balul bobocilor, unde canta U2.

    Smecherii clasei cheltuie juma' din fond si banii stransi pentru cadourile prosfesorilor pe bautura, biliard si pantofi.

    Apoi ii pacalesc cumva pe mediocri ca prea putin s-a putut face cu banii stransi. Daca sunt 1-2 premianti intre smecheri intra si ei in joc, nu se face sa strici fratia cool. Cate un premiant ne-smecher mai latra ceva nemultumit, da cum zic sclavii din deep space 9, this is the order of things.

    Cine sa schimbe organizarea si ordinea ? mediocrii ? pai n-ar mai fi mediocri, ar trei sa-si depaseasca conditia. poetic.

  39. Salut 🙂

    Bine scris si trist de adevarat. Nu vad sanse de reforma. Astia habar nu au cu ce se mananca si chiar daca ar fi avut nu se regaseste in "doctrina" partidului.

    Sperante? Numai in afara prtidului. La loc comanda si incepem de la inceput. Bineinteles daca mai avem rabdare!

  40. Florina, sunt de acord cu tine. Cred că accentul trebuie pus pe „Începînd de acum şi transmiţănd mesajul clar că nu vom mai vota un astfel de PDL.” Eu m-am hotărât să scriu mailuri organizaţiei locale PDL şi parlamentarilor din colegiul meu (ambii sunt PDL); nu pierd mai mult de un sfert de oră, o dată la trei-patru luni.

  41. sau pot sa plece silitorii din clasa, satui sa fie buni numai la examene si la inspectii, caz in care clasa devine la fel de mediocra ca toate celelate, nemaidiferentiidu-se prin nimic. iar pentru a-si lua examenele, derbedeii vor folosi fondul clasei, cum fac si altii. dar parca directorul a fost ales tocmai pentru ca fusese dirigintele acestei clase si asteptarile erau altele, nu?

  42. nedormitul

    nu am zis sa fie exmatriculati derbedeii clasei, dar nici ei sa nu mai arunce cu cocoloase in silitori sau chiar sa doreasca ei sa-i elimine pe acestia. la examene sint buni silitorii, nu-i asa, ca altfel cum se trece, daca nu copiind de la acestia? ei bine, cu copiatul merge o data, merge de doua ori, dar nu merge permanent. ceva, ceva trebuie sa invete si ei daca vor sa ramina in clasa respectiva.

    a, da! si mare atentie la colectarea fondului clasei. si la cum este folosit.

  43. am vorbit cu boc și a promis că lui oltean i-a angajat deja un meditator la limba franceză, pe solomon o să-l trimită la școala de balet, iar falcă deja a făcut progrese la folosirea furculiței (furculision – varianta olteanu). nu vi se pare că bulldogul a început să vorbească mai articulat? a zis miți-udrea că îl angajează la pdl bucurești pe post de cîinele vasile – nu e o simplă coincidență de prenume. cu alte cuvinte, ce vreți, fraților? îngerași în politică? îi vedeți pe ăștia cîntînd cot la cot cu mai silitorii macovei, preda și baconschi oda bucuriei, sau aruncînd cu cocoloașe de hîrtie din spate? n-o să-i dea nimeni afară. sînt utili (uneori și pentru jumătate de mandat sau chiar mai puțin, dar sînt utili). asta e, consolați-vă cu ideea. construiți alții noi.

    Florina, dacă nu ar exista ei, silitorii clasei ar fi nevoiți să vorbească ei despre fondul clasei, cadoul la învățătoare de 8 martie, șpaga la bac, etc.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *