Mandatul lui Dragoș Sprânceană a fost de a spune adevărul despre România, se împărtășea Marcel Ciolacu în fața națiunii, în clipa în care și-a lansat în urmă cu patru zile racheta cu emisari spre Mar-a-Lago. Și Sprânceană exact asta a făcut, a reprodus cele discutate la 5 dimineață cu Ciolacu:
că administrația Trump ar trebui să ignore trilurile de susținere a Ucrainei făcute de un țâști-bâști interimar; că președintele tranzitoriu îi cară trena lui Macron; că Macron vrea ca războiul din Ucraina să tot duduie; că Macron nu reprezintă nicidecum, UE; că SUA nu vor fi deloc încântate de slugărnicia lui Bolojan.
Cu alte cuvinte, România are și o altă poziție vizavi de Ucraina, nu cea a rândașului lui Macron, iobagul Bolojan. Iar această poziție este exprimată de vizionarul Ciolacu, argatul credincios al României și de ce nu, viitorul curtean al Licuriciului.
Ciolacu a schițat și statutul juridic al emisarului special când l-a trimis pe Sprânceană la Mar-a-Lago. Dacă l-ar reprezenta pe președintele României, s-ar face prin decret. Dacă ar înfățișa Guvernul, ar trece prin HG. E bătaie de cap în ambele situații.
Dar noi n-o facem pe bani guvernamentali, ci din dragostea nețărmurită a premierului față de România. Ciolacu nu l-a dojenit pe Sprânceană pentru cele spuse, când țara a luat foc. Dacă focul nu i-a aprins sprâncenele, n-a fost pus în situația de a-și salva ochii.
Or, dacă nu l-a criticat, înseamnă că s-a pus de acord cu declarațiile sale și oricum, părerile exprimate în spațiul public de diverși mocofani neoficiali, nu târăsc statul român în acte iresponsabile.
Statul se exprimă oficial prin gura președintelui și prin cea a Ministerului de Externe, iar prioritățile politicii externe românești rămân bătute în cuie. Adică gura lui Bolojan toacă în continuare despre Ucraina, pe când voi vizionarii jucăm golf la Mar-a-Lago.
Facebook Comments
