Pentru a ne face să-l uităm pe Ciolacu I, Ciolacu II recurge la două trucuri de imagine: tiktok-ul și o nouă și nefirească preocupare pentru patrimoniu. Cu tiktok-ul învață să recupereze tineretul analfabet funcțional. Cu îngrijorarea pentru patrimoniu încearcă să comunice în dialectul intelectualilor.
Patrimoniul a intrat în universul manelist al lui Ciolacu prin două accidente: jaful de la Muzeul Drents și scoaterea la licitație la Casa Christie’s a tabloului “Sfântul Sebastian” al lui El Greco.
Revizuirea reglementărilor privind patrimoniul este binevenită. Cât privește blocarea timp de o lună a vânzării tabloului lui El Greco și a demersurilor inițiate de statul român pentru recuperarea lui, lucrurile sunt mai nuanțate.
“Sfântul Sebastian” face parte din colecția regelui Carol I lăsată prin testament Coroanei României, adică Statului Român. Din această colecție regina mamă Elena și regele Mihai au scos din țară 42 de tablouri între 1940-1947.
Începând din 1978 Securitatea face primele demersuri privind recuperarea colecției estimată la 100 de milioane $. Strădaniile statului socialist de recuperare a colecției cât și procesele intentate împotriva regelui Mihai vor fi stopate inexplicabil în 1985 printr-o decizie a Elenei Ceaușescu.
Problema recuperării colecției va fi reluată de guvernul Petre Roman în 1990. În 1993 guvernul Nicolae Văcăroiu va stopa vânzarea tabloului “Înălțarea Fecioare” al lui Francisco de Zurbarán de către o casă de licitații.
România nu și-a finalizat practic niciodată în mod real demersurile de recuperare a tablourilor, preferând parcă să le lase pe piață pe post de avocați de imagine pentru diverși jucători guvernamentali.
Fățișa îngrijorare a lui Ciolacu pentru patrimoniu este jucată stângaci, în cheie electorală. Ciolacu se pregătește neîndoios pentru a recidiva ca prezidențiabil. Părerea mea este că n-o să-l ajute nici tiktok-ul și cu atât mai puțin tezaurul dacic sau El Greco.
Facebook Comments
