Puterea lor stă în slăbiciunea noastră

În Predica de pe munte Hristos le-a zis celor care îl urmau că „Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni”.
Tâlcul parabolei lui Hristos trebuie căutat în învățăturile Torei și Talmudului. מלח הארץ – melakh haaretz, sarea pământului sau sarea țării este metafora prin care sunt desemnați fruntașii obștei, cei aleși, cei valoroși, care conduc destinele oamenilor.
Expresia a căpătat aproximativ același sens în toate limbile majore ale creștinătății. Pentru că păreau sarea pământului norodul i-a ales să-i reprezinte la vremea cuvenită pe întâiul, al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea de sine stătător, protipendada, soborul, divanul.
Când sarea și-a pierdut gustul a fost lepădată afară și călcată în picioare pe 24 noiembrie și 1 decembrie 2024. Dar sunt neamuri care pot trăi cu hrană nesărată, noi suntem unul dintre acelea. Nesărații sunt lipsiți de sens, de conținut, dar se țin unii de alții cu ghearele, se îmbărbătează în fața primejdiei, fac scut la povețe și legi, își îngroașă obrazul.
Suntem în punctul în care puterea lor stă în slăbiciunea noastră, în care sarea stricată alterează tot ce a mai rămas de vătămat în organismul obștei. Un popor cu inima de leu n-ar sta mult pe gânduri, ar rupe izvoarele adâncului celui mare, ar deschide stăvilarele cerurilor ca potopul să topească stricăciunea sării.