De asta am tăcut pînă acum.
Sper că Luiza și Alexandra se află la Dumnezeu, în cea mai mare siguranță posibilă. Acolo unde, niciodată, nu vor mai fi nevoite să aibă de-a face cu proști, cu incompetenți, cu nesimțiți, cu javre umane, cu Vasilici, indiferent de sex.
Nu voi intra în capcana încă activă a așa ziselor știri date acum, retrase după nici un sfert de oră, și nici în detalii tehnice, unde încă se calcă specialiștii pe bătăturile limbilor.
Uman, ca mamă, cele întîmplate sînt de neconceput pentru mine. Niciodată, nimic pe lumea asta nu te pregătește pentru așa ceva. Nu-ți poți imagina nici în cele mai oribile coșmaruri așa tragedie. Și, mai ales, nu cred că poți scăpa vreodată de un sentiment de vină personală. Dar dacă nu trimiteam banii atunci? Dacă eram acasă, poate nu pleca. Și dacă nu pleca, nu se întîmpla.
Și totuși, se întîmplă. Diavoli cu deghizare umană există peste tot. Eliberați din spitale de psihiatrie sînt deja prea mulți. Răul se mișcă liber printre noi. Cum să te ferești de rău? Sigur, toată lumea este expertă în evitarea răului, cu atît mai mult cu cît nu i se întîmplă ei.
Și totuși, se întîmplă. Altora, celor mai buni dintre noi, de regulă. Celor mai nevinovați, mai puțin cruzi și mai politicoși. Poate că polițistul Vasilică ar fi făcut ce trebuia dacă Alexandra i-ar fi spus: Du-te mă dracului de idiot, trimite echipajul sau vino tu să te fută boșorogul ăsta-n cur. Unde să plec, imbecilule, cu picioarele legate cu sîrmă? Țin linia ocupată??? Ți-am pus muzică și nu-ți place genul, pulică? Te sună gagica și tu vorbești de la serviciu cu alta, mă? Păi se face, cînd ăsta ți-e jobul? A plecat mașina după mine sau ai să asculți muzică funerară, boule? Să plîngă mă-ta, de ce să plîngă mama?
Poate că polițistul Vasilică și-ar fi făcut datoria în cazul ăsta. Dar nu. Fata, educată, i-a vorbit frumos. Limbi străine, adică. Pe care Vasilică nu le știe. Dar știe ce să facă o fată în caz de viol și-n pericol de moarte. Bravo, mă! Meriți și primă, și avansare! Ministerul, se aude?
Cele mai sinistre lepre ale acestui popor au primit posturi babane, plătite gras de… de noi, mă. În loc să dea concurs serios de ocupare a postului, leprele astea sînt angajate direct pentru că au relații. Uneori, și bani, doar nu e ilegal să faci bani negri în România. Și nu le caută nimeni să vadă ce pot, pînă nu simt ei că trebuie să arate.
Și-a simțit Vasilică. Ce o fi simțit Alexandra e mult prea greu să ne și închipuim. O fi sperat că vine mașina Siguranță și Încredere să o salveze? Probabil.
Este o așa mare nebunie în toată povestea asta, încît România pare un ospiciu lăsat de izbeliște. Toată lumea știe ce e de făcut, mai puțin la locurile lor de muncă. Pentru că nu am fi ajuns aici dacă fiecare și-ar fi dat silința să fie cît mai bun, acolo unde e.
Nuuu, de ce? Chiar așa, de ce? De ce Vasilica-ea a uitat despre instrumentul HG tocmai acum, cînd poate să-l folosească? De ce tv-urile și site-urile de știri au uitat și ele, tot acum, despre fake news, și ni le servesc la greu? Pentru că cerem! Ne-au verificat destul pînă acum gradul de rezistență la manipulare și știu ce nu putem. Să vedem clar și rapid adevărul.
Nimic. Nimicul este ce știm cel mai bine. Nimicul și boceala. Boceala de după. După ce se întîmplă nenorocirile.
Rîndurile de mai sus sînt scrise din suflet. Din cap, v-aș alinia de ar funcționa țara asta mai bine ca Germania. Make Romania Great for Once! Dar stați liniștiți, nu vreau să candidez. Încă.
PS: Nu știți ce să faceți cu criminalul? Nu vă lasă UE? MUE! Dați-l oamenilor și plecați de acolo. Știu ei mai bine ce e de făcut. Și apoi, ni vu, ni conu. Că tot sîntem ași la scenariu și regie din seria Jandarmul, cu Louis de Funes.
… m-am linistit…