Se revarsă valuri de emoție de pretutindeni, din fiecare colț al vieții digitale și din fecare colț al vieții reale. Sîntem, toți, pradă unei emoții atît de copleșitoare încît e dificil să mai vedem adevărul.
Mai precis, adevărul nostru e bun, suprem și de neclintit, al celorlalți e rău. Nu e adevăr de fapt, e minciună. Ei nici nu există. Sau există, dar în alt timp decît al nostru. Dar ei au votat. Majoritar, pentru PSD. E singurul mic impediment în calea fericirii noastre.
Avem cele mai spectaculoase proteste din Europa, probabil, și cei mai mulți creativi pe metru pătrat. Nici nu mai contează că telefoanele aprinse au fost deja folosite la Kiev, în Ucraina, acum 4 ani. Nici nu mai contează că aceiași creativi sînt autorii reclamelor de care rîdem sau pe care nu le mai suportăm, atîta vreme cît ei sînt în slujba binelui comun.
Cînd în piață cînți, dansezi și folosești aceleași efecte ca ale ucrainenilor, care crezi că poate fi sfîrșitul poveștii? Altul decît la ei?
Sîntem deja în stare de război cu ei. Un război inegal ca forțe, ei au toate instituțiile care sînt implicate în proces, noi nu avem decît strada. Adică aproximativ 500 000 de oameni, nici aceia furioși. Determinați să nu cedeze, da.
Atît de determinați încît se ceartă prieteni de-o viață, se blochează pe Facebook, ești dușman dacă nu ai fost în piață, dacă nu spui ce spune lumea. Este o atmosferă extrem de încărcată.
Și sper că știți că indiferent cît de mari și de frumoase ar fi manifestațiile, codurile trebuie puse în acord cu Constituția. Altfel, vom avea cea mai mare demonstrație ÎMPOTRIVA Constituției. Absolut nici un motiv de bucurie.
Astăzi a căzut moțiunea de cenzură a opoziției – surprinzător, mai avem așa ceva – iar la Curtea Constituțională au fost respinse sesizările CSM-ului și cele ale administrației prezidențiale. Mai rămîne să vedem mîine ce se întîmplă cu cea formulată de avocatul poporului.
Am marcat și un punct bun, președintele a ieșit la Cotroceni să discute cu cei care îl contestă. Că nu s-a putut purta un dialog e altceva. Acum să meargă și Dragnea în Piața Victoriei, pentru simetrie măcar. 🙂
De remarcat sloganul pesedist, același de pînă acum: Iohannis nu e român. Prostie, lene să gîndească, nu știu. Cert e că alimentează superficial și fără nici o bază reală o minciună.
Cel mai mișcător în piață, cel puțin pentru mine, s-a cîntat ”Mai bine mort decit comunist”. Mulțumim, PSD, e ca și cum am fi trăit degeaba.
În condițiile astea, în care Dragnea spune că nu e de acord cu aprobarea în parlament a ordonanței 13, dar poate parlamentarii doresc să arate că nu e stăpîn și votează exact pe dos, ce facem?
Nu am putea copia si modele de succes, dacă tot am făcut-o la mișcarea cu telefoanele aprinse?
Și care ar putea fi modelul acela? Unul care nu rezolvă nimic peste noapte, cum nu rezolvă nici altceva, de altfel. Unul de construcție, muncă în anonimat, alergătură pe coclauri, lipsă de somn, o muncă serioasă, însă cu beneficii potențiale mari.
Tea party. La asta mă refer. Modelul american al mișcărilor de jos, de la firul ierbii, de la adevăratul fir al ierbii. Pe structură de valori bine determinată. La americani a funcționat, în momentul de față au oameni de la președinte în jos. La noi de ce să nu meargă?!
Și astfel am putea recupera și legislația stricată de ei, o face acum Trump, în SUA, cu Obamacare, și am acomoda și mentalități aparent diferite.
Așa că deocamdată studiați. Voi reveni asupra subiectului.
