Stiam că nu e bine pentru noi, și totuși mi-am dorit crîncen să cîștige tabăra Brexit.
Mi-am dorit și așa mă bucur numai anticipînd ce tîmpenii se vor scrie la noi și in Europa. Cît sînt de rupți de realitate politicienii și elitele conducătoare ale momentului.
Mi-am dorit pentru că s-a speculat politic uciderea lui Jo Cox. Și asta nu trebuia să se întîmple, dar am uitat să fim oameni.
Mi-am dorit pentru că se va dovedi iar că cei ce ne conduc nu au înțeles nimic din ce se întîmplă, mi-am dorit pentru că aici, în România, și în Europa se vor consuma tone de cuvinte plîngînd ruptura, mi-am dorit pentru că cei care nu înțeleg sau se fac că nu înțeleg au dat piept cu ceea ce vor oamenii, în primul rînd. Și vor trebui să țină cont de asta de acum încolo.
Mi-am dorit pentru că părem sau chiar sîntem niște profitori ai ideii de Uniune Europeană. Pentru că de la idee la fapt sînt ani-lumină. Pentru că dacă asta înseamnă întoarcerea la popor, cu tot ce-l doare, so be it.
Mi-am dorit pentru că nimeni și nimic nu mai ținea cont de oameni, de indivizi. Pentru că un colos, un monstru birocratic și de-un autoritarism în creștere exponențială, precum UE, e rupt complet de realitatea cotidiană a omului simplu. Pentru că ei nu vor înțelege nici acum, dar riscul surprizelor abia a început.
Mi-am dorit pentru că mai sper să se termine epoca minciunii, a falsului și a imposturii la cele mai înalte niveluri ale politicii.
Mi-am dorit, recunosc, pentru că va fi testul modernității și al maturității noastre. Vom lăsa sau nu Rusia să-și facă jocurile de acum încolo? Și dacă da, măcar vom ști cum stau lucrurile, nu ne vom mai minți.
Mi-am dorit pentru că, în primul rînd, nu mai suport minciuna. Și jalea, și bocetele, și pentru că prefer întotdeauna o naștere în chinuri cumplite celei mai fastuoase înmormîntări. Iar UE cea de pînă mai ieri asta făcea, prelungea agonia unui sistem mort de ceva vreme.
Mi-am dorit egoist, îngrozitor de egoist, ca să asist la neînțelegerea istoriei de către cei care o trăiesc. Nu e prima dată în istorie cînd se întîmplă asta, nu va fi nici ultima. Dar așa măcar se vor separa apele. Iar binele de rău trebuie să se distingă clar și întotdeauna.
Mi-am dorit pentru că, așa cum în psihologie se spune că o cărămidă așezată strîmb poate strica întreaga construcție, așa s-a întîmplat și aici. Și-au bătut joc de o idee atît de generoasă, atît de ofertantă, și zidul oricum e pe cale să se dărîme. Mai bine, dacă și cînd se va putea, îl vom face la loc. Drept, de data asta.
Și nu în ultimul rînd, mi-am dorit pentru că știu că Margaret Thatcher și-ar fi dorit. Și am învățat, de-a lungul anilor, ce înseamnă adevăr, instinct politic și autenticitate, ce înseamnă să îți susții ideile contra tuturor. Și să nu dai greș.
(Foto: freshbusinessthinking.com)
