Fuziunea PNL-PDL se va face și se va face repede. Klaus Iohannis va fi candidatul prezidențial.
Conducerile ambelor partide sînt amenințate de concurenți din afară. Tăriceanu și Băsescu stau la pîndă. Nici actualii lideri ai PDL și nici cei ai PNL nu sînt siguri că nu vor fi debarcați de grupările Tăriceanu și Băsescu dacă nu oferă ceva de rumegat membrilor de partid. Fuziunea a fost anunțată și ca să acopere eșecul celor două partide la europarlamentare.
Neîncrederea sudează alianța. PSD are nevoie de unul dintre cele două partide pentru a putea guverna fără emoții. Pînă în 2016 PSD încă mai beneficiază de componența politică a Parlamentului rezultată la alegerile din 2012, cînd USL a cîștigat la scor însă, începînd cu 2016, nu va mai avea același număr de parlamentari și va trebui să se zbată serios pentru o nouă majoritate parlamentară. În aceste condițiuni, va apela la PNL sau PDL. PNL și PDL se tem că vor fi trădate de partenerul de alianță și vor rămîne în opoziție. Au liberalii sau democrații vreo garanție că partenerul de alianță nu se va alătura PSD-ului și îi va părăsi în opoziție?
Iohannis este mai ușor de acceptat ca lider al noului partid de către pedeliști. Nu e liberal vechi, hardcore, nu are o istorie de luptă pe metereze împotriva PDL-ului, nu a fost parte a războiului PNL-PDL din ultimii ani. Nu are putere reală în PNL și nu este lider al vreunei grupări liberale sau democrate, de aceea este soluția de compromis între grupările din cele două partide. Klaus Iohannis este singurul candidat cu oarece șanse împotriva lui Ponta. Nu este un personaj puternic, cu rădăcini și relații importante în PNL și PDL și nu va deranja pe nimeni nici în perspectiva victoriei și nici în perspectiva înfrîngerii. Criteriul poziției în sondaje îl avantajează fără discuție în fața concurenților săi, Cătălin Predoiu și Crin Antonescu.
PNL este obligat să se repoziționeze, fiindcă a rămas fără obiect și fără viitor politic. Din 2007 încoace s-a poziționat ca principal inamic al lui Băsescu. Aceasta a fost și justificarea creării USL. Băsescu e pe final de mandat și a ieșit din jocul politic important și PNL nu mai putea rămîne ca remorcă a PSD-ului. O alianță cu PSD era greu de explicat și justificat în continuare, atîta timp cît unicul motiv pentru care s-a făcut alianța, Traian Băsescu, nu mai există.
Cele două partide sînt complementare. PNL are brandul, PDL are structurile. Deși PNL are mai mulți președinți de consilii județene și primari, în realitate PDL este partidul cu structuri mai puternice și mai bine organizate. PNL se confruntă cu agresiunea PSD, care îl destructurează în teritoriu iar marea problemă a PDL e brandul compromis și detestat, pe care tot încearcă să-l ascundă. Prin fuziune PNL își întărește structurile și capacitatea organizațională iar PDL se ascunde sub umbrela unui brand puternic și cu potențial încă neexploatat. Calculul celor două conduceri e următorul: brandul PNL și capacitatea organizațională a PDL, puse împreună, vor da un partid puternic. Pînă acum PNL a trăit pe spinarea structurilor pesediste iar PDL s-a ascuns în spatele brandului Băsescu. PNL nu vrea să fie înghițit de structurile PSD iar PDL nu vrea să fie strivit de brandul Băsescu. De aceea soluția fuziunii este inevitabilă.
PNL și PDL pot ocupa pentru mult timp de acum încolo partea dreaptă a scenei politice eliminînd orice potențial adversar. Pentru PNL e o ocazie extraordinară să rămînă singurul brand politic al dreptei, partidul politic care ocupă singur întreg spațiul de pe dreapta al scenei politice.
Ambele partide știu că cele mai mari șanse de victorie la prezidențiale le are candidatul PSD, Victor Ponta. După o eventuală victorie a acestuia, presiunea asupra partidelor de opoziție va crește. O alianță PNL-PDL e ușor de rupt de către un președinte popular secondat de un partid extrem de puternic. De aceea PNL și PDL își unesc forțele și se baricadează.
Fuziunea este forțată de PPE, mai bine zis, de componenta germană a PPE. Panzera Angela ne trage o fuziune, vrem nu vrem.
LATER EDIT. Am uitat ce era mai important. În condițiile în care președinții de consilii județene și primarii se aleg într-un singur tur, PNL și PDL sînt condamnate să meargă împreună dacă nu vor ca PSD să aibă 90% dintre președinții de consilii și dintre primari. Cu alianțele e mai greu, se rup repede, nu se fac în toate filialele locale, unii mai boicotează șamd. Fuziunea le asigură candidaților la președinția consiliilor județene și la primării șanse bunicele împotriva PSD-ului.
