De ani de zile acuzăm jurnaliștii că sînt vînduți. Eu însumi am reluat acuzația asta de sute de ori. Însă e o mică problemă de logică în acuzația asta.
Jurnaliștii vînduți ar face propagandă și ar manipula publicul. Deci pornim de la premisa că au audiență, că publicul îi citește, privește și ascultă. Deci există cerere pentru producțiile lor. Dacă pentru publicul care le face audiență ceea ce scot ei pe gură și tastatură e important și relevant, publicul îi plătește. Dacă nu-i plătește, înseamnă că nu-i consideră importanți și relevanți. Cu alte cuvinte, șansele ca propaganda și manipulările lor să aibă succes sînt minime spre nule.
Jurnaliștii sînt plătiți de moguli fiindcă fac jurnalism de proastă calitate și nu au audiență, fiindcă publicul îi consideră irelevanți, se mai spune. Păi și care e problema? De ce ne-ar afecta pe noi ca societate? Nu e bine că mogulii își cheltuie banii aiurea, pe unii care n-au nicio audiență, credibilitate și influență, unii care vorbesc în deșert sau la pereți? Ce efect negativ să aibă manipularea dacă nu există manipulat, receptor al manipulării?
Și dacă totuși jurnaliștii au audiență, dacă totuși sînt importanți și relevanți, dar nu suficient cît publicul să plătească pentru produsele media? Dacă publicul e dispus să delege decizia pe piața media mogulilor? Dacă e mulțumit cu alegerile pe care le fac mogulii?
Cînd plătești, alegi. Cînd plătește altul pentru tine, alege el. Cînd cumperi un măr, un telefon sau o mașină, tu alegi cum să fie mărul, telefonul sau mașina. Cînd le primești cadou alege cel care ți le face cadou.
Probabil nu s-a copt piața. Probabil jurnalismul nu e suficient și relevant pentru consumatori. Nu probabil, sigur.
Cu alte cuvinte, ceea ce se întîmplă azi în media românească nu e foarte grav și catastrofal pentru societate. E o etapă normală. Mass media nu sînt o prioritate pentru consumatori și poate că așa e normal să fie acum. Cînd consumatorii vor simți alte nevoi, cînd vor simți că ceea ce se întîmplă acum nu-i satisface, vor țipa, vor cere. Iar piața va reacționa și le va da ceea ce vor.
Un om normal n-ar trebui sa se uite nici la B1 nici la A3 . Un om normal ar trebui sa se uite si pe B1 si pe A3.
Omiţi cercul vicios. Dacă îi dai zahăr de 5 ori pe zi unui copil, nu va simţi alte nevoi peste 1 an, ci tot zahăr va cere.
În plus, publicul nu plăteşte direct cu bani produsele media, ci prin timp, prin audienţă. Banii vin din publicitate. Această fractură permite ca un produs prost, chiar nociv, să fie plătit cu bani mai mulţi decât unul bun.