Matt Damon, unul dintre cei mai cunoscuți socialiști de la Hollywood, a fost acuzat că a ales să-și dea copiii la școli private și nu la școli publice, așa cum îi stătea bine unui stîngist. Scuza lui Matt Damon este absolut genială, și nu sînt ironic. A justificat alegerea pentru școlile private fiindcă școlile publice nu sînt suficient de stîngiste, de progresiste.
A crezut că e vorba despre bani și despre atașamentul față de o ideologie și a comis-o monumental, fără să-și dea seama: era vorba despre libertate. E ca și cum ți-ai da un autogol ca să eviți cornerul. În sistemul socialist, ăla la care visează Matt Damon, nu ai de ales. Copiii sînt educați de stat așa cum dorește statul. Mintea le e modelată exact după dorința statului, fără ca părinții și copiii să aibă de ales. Copiii sînt educați înt-un fel anume, decis de stat, fără ca indivizii să aibă alternative. În sistemul capitalist, ăla mult hulit de Matt Damon și prietenii lui de la Hollywood, ai de ales, ai alternative. Există școli private, deschise de capitaliști, în care copiii tăi pot învăța chestii progresiste, de stînga. Există școli private care răspund nevoilor, cîh, pieței. Dacă indivizii vor educație progresist stîngistă pentru copiii lor, atunci cîh capitaliștii, adică alți indivizi, cu inițiativă, le vor oferi ceea ce doresc. Acest lucru nu este posibil în socialism. Dacă în Statele Unite nu existau școli private, musiu Matt nu-și putea educa copiii în fașion progresist și trebuia să se mulțumească cu educația standard, neprogresistă, impusă de statul atotputernic. Trebuia să se mulțumească cu unicul sistem de educație existent și acceptat. Dar, din fericire pentru vederile socialiste ale lui Matt, în Statele Unite capitalismul încă nu a murit de tot, încă mai există. Și există și inițiativă privată, și școli private, pe care Matt le poate alege pentru copiii săi, care astfel primesc șansa unei educații socialiste, progresiste. Nu discutăm acum ce vrea Matt Damon pentru copiii săi. Însă, indiferent ce ar vrea, are de ales.
Pe mama, cînd m-a dat la școală, în toamna lui 1982, în Republica Socialistă România, nu a întrebat-o nimeni dacă vrea ca copilul ei să primească o educație mai progresistă, mai puțin progresistă, mai așa sau mai altfel. Nu a avut de ales. M-a dat la singurul sistem de educație cunoscut în țările socialiste, sistemul public, în care este obligatoriu să înveți ce vrea statul atotputernic să-ți bage în cap.
Cu cît socialismul e mai slab și capitalismul mai puternic într-o țară, cu atît ai mai multe alegeri la dispoziție, ai mai multă libertate.
Matt Damon a spus-o superb, fără să vrea: nu e despre bani, e despre libertate. Școlile publice nu sînt bune, că nu sînt suficient de stîngiste. Iar cînd ceva nu e bun, în capitalism ai posibilitatea să cauți ceva mai bun, pe măsura ta, și în conformitate cu credințele și ideile tale. Vei găsi mai greu sau mai ușor, va trebui să lupți, să cîștigi bani ca să obții acel ”mai bun” pe care îl vrei, dar șansa există. În schimb, în socialism, dacă școlile de stat nu sînt bune și nu corespund ideilor și credințelor tale despre lume și viață, trebuie să le accepți, nu ai de ales.
Într-o țară socialistă, Matt Damon ar fi putut juca în oricîte filme proaste care propovăduiesc socialismul și ar fi putut cîștiga oricîți bani și statut social și tot nu ar fi putut să-și dea copiii la școli care să propovăduiască socialismul, așa cum și-ar fi dorit pentru copiii săi. Dintr-un motiv extrem de simplu: nu ar fi existat alte școli decît cele ale statului, care propovăduiesc ce vrea statul.
Matt Damon, deși nu este faimos pentru inteligența sa, ba dimpotrivă, a spus cel mai inteligent lucru din viața sa: capitalismul e libertate de alegere, socialismul e pușcărie și fundătură. Chiar dacă el zice că nu a avut de ales. Ba da, a avut de ales. A ales școlile private. E adevărat însă că nu a avut de ales în cadrul școlilor publice.
Nici măcar nu contează criteriul după care Matt Damon a evaluat școlile publice și cele private. Important este, că în urma evaluării, Matt Damon a putut alege liber și, mai ales, a avut de unde alege. Poate că școlile publice nu sînt suficient de progresiste sau suficient de conservatoare, poate că nu sînt suficient de autoritare sau suficient de creative, poate că nu sînt suficient de bune la literatură sau suficient de bune la matematică, nu contează, important e să ai de ales. Nu este cazul sistemul socialist, etatist, în care nu ai de ales și școlile publice, indiferent cum ar sta la progresism sau matematică, sînt singura variantă disponibilă.
Revealing he is to move to Los Angeles from New York, Damon, 42, claimed he didn’t ‘have a choice’ when it came to his four daughters being enrolled into private schools there – but promised he would continue to try and ‘agitate’ for change in the ‘unfair’ public school system.
‘Sending our kids in my family to private school was a big, big, big deal. And it was a giant family discussion, but it was a circular conversation, really, because ultimately we don’t have a choice.’
[fundraiser_panel id=”62120″ style=”wdf-fresh” show_title=”yes” show_content=”yes”]
Mie mi se pare ca Matt a vrut sa spuna altceva prin ‘Sending our kids in my family to private school was a big, big, big deal. And it was a giant family discussion, but it was a circular conversation, really, because ultimately we don’t have a choice.’
Nu are de ales pentru ca scoliile publice in America ofera un nivel scazut de securitate si pregatire, pentru ca mai sus este :”he would continue to try and ‘agitate’ for change in the ‘unfair’ public school system”
Eu urasc comunismul si socialismul. Insa, daca e sa fim realisti, putem toti sa recunoastem ca nivelul de pregatire din scoli, in vremea comunismului era calitativa. In regimul actual nu mai e aceeasi calitate.
La noi abia incep sa se dezvolte scolile private, si noi o sa avem aceeasi problema. Daca o sa avem bani sa ne trimitem copiii la scoli private, nu o sa avem de ales si o sa-i trimitem la ele. Despre asta e vorba.
Aceeasi poveste si despre sistemul sanitar.
Gargara
Ipocrizia atinge cote maxime, tocmai la socialisti. La noi, baronii locali, sunt socialisti. 🙂
Socialismul e un fel de sport pentru ce-i „cu dare de mana” 🙂
socialismul este de mai multe feluri iar in ziua de azi acesta se prezinta altfel, desprins de trecut. Cat despre „ideologul invins de libertate” libertatea face parte din curentul socialist democrat, de fapt bazele socialismului – democrat s-au formulat pornind de la conceptele revolutiei franceze: libertate, egalitate, fraternitate, socialismul democrat nu presupune restrangerea libertatii individului chiar daca promoveaza actiunea comuna, so Matt Damon are tot dreptul sa aleaga si sa se considere in continuare social-democrat…
Nu exista marxist ( cu toate derivatiile prezentului – progresist, socialist, social-democrat, liberal-democrat, liberal-progresist, comunist de-a dreptul) care sa nu sufere de deficit de rationament, de lipsa gandire critica, insa care sa nu fie bine, temeinic conditionat mental (lozinci, sloganuri, mantre propagandistice). Adica, pe scurt, care sa nu sufere de delir sistematizat ( asta este marxismul) care, ca orice defectiune psihica de gen, se prabuseste la un moment dat intr-o lipsa evidenta de logica. Ipocrizia e doar un efect secundar,nu cauza prima. Defectiunea mentala este si ramane ( fara gluma; nu ironizez).
Nu exista socialist care la un moment dat sa nu fie napadit de ipocrizie, iar cand vine vb de Matt Damon, el si-a facut cariera de actor interpretand roluri de soldat sau agent secret, structuri pe care le injura de cate ori apuca.
Canadiana Nu stiu cine-i opreste sa-si doneze toti banii, sa stea intr-o garsoniera din aia data de local council pe ajutor social, sa manance numa’ plastec la conserva de la walmart, sa bea numai apa de la robinet, sa mearga cu o masina sh veche de 20 de ani sau cu autobuzul, sa se imbrace numai de la chinezi sau indieni. Unul n-am vazut sa faca chestiile astea.
Eu un lucru am invatat despre socialisti, orice socialisti. Socialismul se aplica obligatoriu numai celorlalti, persoanei lor niciodata. Ca altfel nu-mi explic http://www.celebritynetworth.com/richest-celebrities/actors/matt-damon-net-worth/
Bă, e tare Matt Damon ăsta. Are succes la public. Vinde bine. Articolul despre el a bătut toate recordurile (anului, nu le-a atins însă pe alea din timpul loviturii de stat), e un blockbuster.
Yeba Merci! Oricum o sa ma duc sa-l vad, imi plac sf-urile, iar astea big production sint ‘even better’. Si ce nu-i de placut la un sf cu un Bourne cu steroizi si cu Jodie Foster? 🙂 Autoarea din textul de pe IJR insa trage niste invataminte de femeie desteapta. Pun pariu ca marea masa, pustimea care se duce nu trage asemenea concluzii, au sa zica ‘wow! ai vazut ce tare era? deci daca-ti bagi integrate direct in piele devii tare!’
DanCanada , de când Bleen a avut (altă) idee genială, respectiv linkuri cu chestii ff interesante la Off-topice, mi s-a extins orizontul și-ți pot oferi lectura asta:
http://www.ijreview.com/2013/08/72301-4-reasons-conservatives-should-watch-elysium/
Ma bag si eu in vorba si spun ceea ce am spus de cand am vazut filmul : este un film despre unde se poate ajunge daca nu se rezolva anumite probleme si in nici o secunda nu mi s-a parut a fi un film socialist sau care lauda viziunile progresiste . Din contra , arata unde se poate ajunge de pe cararea pe care se merge acum , carare care nu e capitalista niciunde . ijreview are dreptate total . Filmul e futere si nu face propaganda socialista . Arata finalul socialismului american .
Canadiana Nea La mine a căzut a testul ideologic; nu ştiu cum se face, dar în facultate am avut mai mulţi bani ca după aia, dar nu l-am regretat o milisecundă pe ceaşcă.
List Şi Yeba să se uite.
Matt Damon mai are una mai subtila: tocmai a lansat un nou film Vineri parca. Nu l-am vazut inca – Elysium. E un sf in care bogatii se lafaie pe orbita cu healthcare moca si cei de pe pamint sint vai de capu’ lor si mor ca mustele. Iar Matt Damon e sa moara in citeva zile si vrea si el sanatatea de pe orbita, normal. Mi se pare ca e reclama nesimtita la OWS si Obamacare. Hollywood si Washington sint tot mai clar doi paraziti simbiotici.
Nea La noi, pana prin anii „80, Ceausescu si ideologia aveau multi simpatizanti. Multi, mai ales in randul celor care se vedeau mutati dintr-un catun de tara la bloc cu apa calda si salariu bun. Ba unde mai pui ca puteau lua si bilete cu pret redus la Calimanesti sau Borsec. Daduse fericirea peste ei, ce mai. Tot economic a cazut comunismul, nu ideologic.
List Ssst! Îţi spun un secret: pe mine mă seca la ficaţi când câştigau folbaliştii români, ştiam că asa e o bilă albă pentru propaganda lui Ceaşcă, o înghiţeau lobotomizaţii de atunci cum înghit ăştia de acum ce se spune la antene
Şi, în cazul în care cineva se întreabă cum poate fi bătut socialismul, asta-i cheia: să rezişti ca să fii acolo cînd începe să se bată singur şi să-i dai un brînci, să-i oferi alternativa cînd ideologii lui nu mai sînt ei înşişi mulţumiţi de ceea ce le oferă. În fond, aşa a căzut şi blocul comunist est-european. Mitul lui Gorbaciov reformatorul, luminatul, convertitul la valori democratice nu este decît un mit foarte bine întreţinut. În fapt, Reagan, în principal, şi cîţiva lideri europeni au avut inteligenţa de a-l înghesui în imposibilitatea de a mai rezista economic. Nemaiavînd cale de ieşire prin economia centralizată, comunistă, a fost forţat să aleagă deschiderea.
Am văzut de curând o emisiune pe Arte. Povestea era mai lungă, dar pe scurt un tânăr jurnalist din fost RDG povesteşte cum înainte de căderea Zidului Berlinului a mers pentru prima oară în Franţa cu bunicul său, un îndrăgostit de Franţa şi care ţinea legătura cu oarece intelectuali francezi îndrăgostiţi, aşa cum le şade bine unor intelectuali francezi, de socialism. Tânărul jurnalist din fosta RDG spune: stăteam în grădina acelor intelectuali celebri, pe margina piscinei, lumea degusta un vin bun, într-o atmosferă relaxată, idilică, bunicul terminase de vorbit în şoaptă numai după ce au intrat pe teritoriul francez iar ei mă mângâiau pe cap şi-mi spuneau cu o oarecare invidie că ce şansă am eu de a mă fi născut şi de a trăi într-o ţară socialistă iar mie, copil, nu-mi venea să cred. Bunicul în plus de a fi trăit în socialismul „binecuvântat” fusese hărţuit de STASI.
În aceeaşi emisune, care voia tocmai să arate contrastele, vorbeau pe rând germani, foşti redegişti, şi francezi îndrăgostiţi de socialism. Dacă v-aţi emoţionat în trecut atunci când gimnastica socialistă şi fotbalul socialist se aflau în competiţie cu ţări capitaliste, atunci aflaţi că nu sunteţi singurii. Francezii în chestiune, conform propriilor mărturisiri, sufereau mai abitir decât voi şi exultau la fiecare victorie a sportului socialist. Ce petrecere trebuie să fi făcut, atunci când a câştigat Steaua!
Cam asta arăta emisiunea, că una e să trăieşti în socialism şi alta să trăieşti în capitalism şi să fii „fan”socialism.
Mai e ceva. În şcolile de stat, socialismul ne-a fost predat ca la stat, adică prost, neconvingător. Am avut profesori cu orientare antisistem, în general cei mai buni dintre ei, care nu ne băgau socialism în cap (profa de română trecea discret peste absolut toate poeziile patriotice din manual, direct la lecţia următoare) şi profesori îndoctrinaţi (puţini), care ne vorbeau despre socialism, dar în lozinci care ne lăsau reci. Nu ştiu cum e în America, acolo cred că stângismul se predă bine.
O sedere de 10 ani in Coreea de Nord le-ar prinde bine la actorasii astia din Hollywood. Pana atunci, ii va munci pe toti sentimentul de vinovatie ca fac prea multi bani intr-un mod prea usor.