13-15 iunie 1990. Minciuna si adevar.

Nimeni nu a făcut mai mult rău României  în ultimii 23 de ani decît a făcut Iliescu. Deși concurența e mare. Voiculescu, Ponta și Antonescu, împreună cu ”intelectualii” și trepădușii de partid și televiziune din dotare, au încercat anul trecut. Mineriadele din 1990, 1991 și 1999 și tentativa de lovitură de stat din iulie-august 2012 rămîn cele mai negre momente ale României postcomuniste. Iliescu nu a fost niciodată recuperat de lumea civilizată. Nici Voiculescu, Antonescu sau Ponta nu vor fi. Ponta are o minimă speranță și o șansă aproape imperceptibilă, însă drumul e lung și greu și aproape imposibil de făcut de un om cu caracterul și obiceiurile sale.

Stînga a încercat în iunie 1990 o lovitură de stat prin care spera să impună dictatura, să elimine opoziția și sistemul pluripartit. Nu a reușit. Ca de obicei, au folosit lovitura de stat chiar și în luptele dintre ei, cum s-a întîmplat în 1991, cînd s-au luptat Iliescu și Roman, primul îndepărtîndu-l pe cel de-al doilea cu ajutorul minerilor. În 1999 au încercat iar să răstoarne, cu ajutorul minerilor, prin violență, autoritățile statului. Nu au reușit. În 2012 a urmat o nouă încercare. Nu a reușit. Însă de fiecare dată, încercarea de lovitură de stat a fost urmată de o victorie la urne.

Niciodată stînga românească nu a acceptat opoziția sau puterea limitată. 1990, 1991, 1999, 2007, 2012, cinci încercări de a prelua puterea sau puterea absolută prin forță. Oamenii ăștia pur și simplu nu sînt capabili să accepte opoziția sau puterea limitată.

Dreapta, în schimb, deși a fost în opoziție între 1992 și 1996 și între 2000 și 2004, nu a avut niciodată o încercare de a răsturna prin forță autoritățile statului.

Cei care au trăit acele momente știu că și atunci, ca și în 2012, în ianuarie sau în iulie, la nivel mediatic și popular, minciuna a dezbrăcat adevărul la curul gol, l-a ciomăgit și l-a umilit în rîsetele și aplauzele asistenței. Însă minciuna de atunci zace moartă și violată într-un șanț, în timp ce adevărul e viu, aici, cunoscut de toată lumea. Așa se va întîmpla și cu minciuna și adevărul din 2012.

 

Facebook Comments
Publicat
Din categoria Editorial

De Bleen

Mirel-Valentin Axinte (Bleen) scrie despre politică începînd cu august 2008, cînd a deschis blogul bleen.ro. Pînă în iulie 2014 a fost fondator, redactor șef și autor la Blogary. Din iulie 2014 s-a retras.

53 de comentarii

  1. Unde pot eu să-i spun Elei Teodorescu că dacă în 2013 e fan Sinteza Zilei mai bine s-o lase moartă, nu fiindcă n-aș crede că a trăit-o pe pielea ei, ci fiindcă-i proastă și n-a înțeles nimic?

    1. Yeba Probabil au venit minerii peste ea la Facultatea de drept a Universității Astra din Brașov, că p-aia a absolvit-o. Nu e fană doar Sinteza Zilei. E fană și Esențial Antena 3, și Ruby (n-au auzit tu, n-ai treabă), Romance novel, Pe aripile vîntului, Luis Lazarus, Radu Stroe, Mircea Geoană, Subiectiv cu Răzvan Dumitrescu, Libertatea, Click, Radu Tudor, Gabriela Firea, Florentin Pandele, Victor Ponta și Sorin Oprescu. Previzibil.

      1. Bleen, :))) dar am google. Deci mă duc eu pe google și Ruby is a http://en.wikipedia.org/wiki/Dynamic_programming_language, http://en.wikipedia.org/wiki/Reflection_(computer_science), general-purpose http://en.wikipedia.org/wiki/Object-oriented_programming_language that combines syntax inspired by http://en.wikipedia.org/wiki/Perl with http://en.wikipedia.org/wiki/Smalltalk-like features. – Următorul entry: o rroma de șantan cu clienți. E clar că Ela s-a urcat în trenul de plăcere și le-a ținut ea calea minerilor, să-și ofere experiența.

  2. nu mi place .si aici vorbeste tot ca sa nu intelegi ce vrea sa zica.abureste.nu i nimic clar dar e tot pe val

  3. Unde ai vazut Stinga sau Dreapta in Romania? :)…E o gasca de prietenii care sa distreaza cu o tara, atat!

  4. cea mai rea propaganda e cea bazata pe adevaruri partiale. textul e produdul unei omlete de creiere, prajita pe ulei uzat de tractor. cifreme ma ingrozesc. 42 de indivizi uman apreciaza jegosenia asta? doamne! pai ne meritam soarta. dar ce vina au cei care nu marseaza la propaganda asta odioasa? cine a facut romaniei mult mai mult rau decat ion ilici iliescu? basescu!!!!!! pe o scara mai mult sau mai putin simbolica, raul facut de ion ilici iliescu fie notat cu 100. atunci raul facut de basescu e 13000!!!

  5. Orice libertate si putere sunt limitate prin lege. Important e ca legea sa fie de calitate. Pentru comunisti legea e cuvintul partidului. Adica al liderului.

  6. DA INTRADEVAR ACEST OM A FACUT CEL MAI MARE RAU ROMANIEI NU A EXISTAT NICIODATA VREUN OM CARE SA URASCA TARA ACEASTA MAI MULT DECIT EL

  7. desi…..aia care mi-au bagat mana in gat in iunie ’90 stau acum cu foamea’n gat, si la fel o sa stea si copii lor.

  8. am citit primele 21 de cuvinte si dau like din toata inima acestei pagini! de fapt dau like unui om care a inteles de unde ni se trage mizeria asta in care supravietuim! bleen, tot respectul!

  9. Celor care simpatizeaza/voteaza USL le-as spune ca se fac vinovati de imputernicirea unei formatiuni politice care adaposteste, protejeaza si onoreaza unicul conducator criminal de dupa Decembrei 1989. Daca pana la acea data vocile dizidente au fost inabusite in sange de catre Ceausescu, toti cei care au murit luptand impotriva comunismului, socialismului cu fata umana sau a neo-comunismului dupa 22 Decembrie 89 au fost omorati si schingiuiti de „presedintele de onoare” al PSD, Ion Iliescu.

  10. Iliescu a facut crimele astea pentru ca s-a temut sa nu piarda puterea. 
    Asta stim toti dar el nu s-a temut niciun moment de pierderea puterii in favoarea „partidelor istorice” sau a embrionarei societati civile. Nu dadea el doi bani pe partidele istorice, studenti, ambasadele occidentale. Stia ca partidele istorice erau deja infiltrate de baietii cu ochi albastri iar restul electoratului putea fi aburit.Ambasadele straine puteau fi aburite sau „convinse” cu facilitati economice. Ca este asa o dovedeste faptul ca a ramas la putere pana in 1996 si a mai prin o tura si in 2000-2004.
    In 1990 Iliescu s-a temut ca va pierde puterea in favoarea dementului de Militaru si a gruparii sale (Lupoi, Cico etc) sprijinite de conservatorii de la Moscova plus KGB si GRU. Stia ca 20-30.000 de turisti sovietici se aflau inca in Romania (au plecat abia in octombrie) si ca gruparea Militaru, cu sprijinul lor, putea sa-l rastoarne rapid. In cazul asta rasturnare insemna si cate un glont in cap pentru toata gruparea lui Iliescu. Asta era groaza ce i se citea in ochi cand a iesit la televiziune, pe 13 seara, si a cerut prijinul „oamenilor de bine”.
    A considerat ca trebuie sa demonstreze Moscovei ca stapaneste situatia cu mana de fier si ca se poate conta pe el.

  11. In iunie ’90 ma intrebam asiduu de ce unii prieteni, in aparenta oameni inteligenti si deschisi la minte nu participau la fenomenul Piata Universitatii. Cum de nu-i cutremura intorsatura pe care o luau lucrurile si pericolul ce ne pandea? Cum puteau sta ca popandaii, fara sa faca/zica nimic? Ca parca erau facuti din gelatina. Cand ii invitam in Piata, se scuzau cu aplomb ca au treaba, ca politica nu e pentru ei….Haha, cata naivitate pe mine! Atunci s-au pus la cale marile averi. Noi ne agitam prin Piata, iar ei isi imparteau conturile regimului Ceausist. Ii regasim astazi ca regi ai asfaltului, constructiilor, bancheri, oameni cu averi fabuloase facute si peste noaptile din 13-15 iunie, pe spinarea unor naivi curati la suflet si a unui criminal nejudecat.

  12. Mi se pare evident cum se ‘distribuie”  cronologic loviturile de stat pe durata fiecărei guvernări reformiste, sau cât de cât reformiste: 
    1*_ mineriadele din `90  sunt o reacție umorala la subzistența politica a partidelor istorice si la mesajul democraticc si pro-occidental al Piata Universitatii. Chiar si din unghiul de vedere al comunismului rezidual, mineriada 3-a in ordine cronologica, cea din 13-15 iunie, imi pare a fi cea mai „gratuita”. In fond, alegerile din 20 mai plebiscitasera FSN-ul cu o asemenea majoritate incat nu vor mai fi concurate decat de incredibilul remake actual,  cel din decembrie anul trecut. Mai mult, Liga Studentilor, Asociatia 21-22 dec si celelate nuclee constitutive ale Pietei Univ. anunțaseră ca vor respecta opțiunea electorala si vor părăsi Piata Univ. alegând pe viitor si alte mijloace democratice de protest. Si s-au si retras. Si atunci la ce bun o asemenea ferocitate represiva post-factum?
    2*- cea de-a 4-a mineriada, din 27-28 sept. `91, cea mai periculoasa si in acelasi timp cea mai ignorata in felul ei pentru ca a dus tara la un pas de razboiul civil. A răsturnat prin miloace nedemocratice deosibit de periculoase un guvern si un premier care pareau a fi mai „reformiste” decat linia socialismului cu fata umana. Fiind o mineriada scăpată de sub control, s-a ajuns la confruntări paramilitare cu forțele de ordine in plina capitala a României – minerii au pactizat cu multi bucuresteni care au fost victime cu un an si ceva mai înainte si s-au indreptat a doua zi spre Cotroceni . O grozăvie. Pana si felul in care au fost aparate institutiile fundamentale dovedește undeva era centrul adevarat al puterii, regia evenimentelor : parlamentul  n-a avuit nici macar un paznic, minerii au intrat înauntru si ne-au tinut discursuri, guvernul (cel care trebuia răsturnat) a fost aparat mai mult de ochii lumii de o linie firava de tineri recruți, care au si fost puși pe fuga imediat. In fine, Cotroceniul, de 20.000 de militieni, servicii si mai ales trupe special pregătite..
    3* mandatul Conventiei Democrate a fost agresat mai ales prin mineriadele nr. 8 si 9. Cu toata dezamagirea produsa de esecurile interne, totusi e meritul lui Emil Constantinescu ei si al aliantilor politici ca prin politica externa Romania a revenit in vizorul Nato si UE . Atunci s-a reluat proiectul eoropean si euroatlantic, tot atunci s-au pus bazele intrării ulterioare in aceste structuri si tot atunci au revenit mineriadele in forță.
    4*_ despre cele doua mandate reformiste (cel mai reformiste) ale presedintelui Basescu ce sa mai zic! Fiecare si-a avut mineriada sa parlamentara („dusmanul de clasa” nu doarme)

    1. in contrapondere, guvernările tipic pesediste, guvernarile `92-`96 -Vacaroiu si 2000-2004-Nastase, guvernari cu acelasi premier de la cap la coada, au fost cele mai „calme”, cele mai „calme” mediatic, cele mai lipsite de convulsiuni sociale intretinute de Oculta postcomunista. Nici macar framantarile „sindicale” nu le-au tulburat. „Pax Romana”, in masura in care nu a fost reclamata in vreun fel sau altul independenta justitiei, cheia de bolta a puterii lor mascat-discretionare. Semnificativ, nu!?

      1. adina geronimo In total au fost 6. 3 in 1990 (30 ianuarie, 19 februarie, 13-15 iunie), 1 in 1991 si 2 in 1999.

      2. adina după știu eu au fost 9 mineriade in total – mineriadele 5, 6, 7, au fost mai putin vizibile pentru ca au fost „înghețate” in faza de mobilizare in Valea Jiului. Ortacii nu au mai ajuns la Bucuresti, si nici nu au mai iesit din Valea Jiului ca apoi sa fie eventual interceptați pe traseu, asa cum s-a întâmplat cu mineriadele nr. 8 (din ianuarie`99) si nr 9 (din februarie acelasi an). Insa au fost si ele folosite ca intrument de presiune politica consacrat de practicile comunismului rezidual.

  13. http://www.facebook.com/profile.php?id=100004900389833
    http://www.facebook.com/pauldragos.aligica?directed_target_id=0 si http://www.facebook.com/bleen.ro?directed_target_id=0 au facut referire la adevaratele intentii ale lui Ion Iliescu in 13-15 iunie – distrugerea opozitiei, si asa slabita dupa campania electorala murdara si violenta ce fusese dusa Iliescu, si ideologii sai – Brucan si N.S. Dumitru (responsabil atunci, daca-mi aduc bine aminte, cu aducerea muncitorilor de la platformele industriale bucurestene). 
    Intentiile lui Iliescu de a guverna prin forta si de a distruge opozitia reies clar din discursul sau tinut in 15 iunie in fata minerilor. Voia sa-i transforme in „garda nationala” – „oameni hotarati, oameni decisi pentru interventii in momentele exceptionale”. 
    Intreg discursul nu stiu sa fie valabil on-line, eu l-am regasit intr-o investigatie asupra mineriadei facuta de GDS in 1990 sau 1991, publicata intr-o brosura. Am scris un articol in Romania libera „Ion Iliescu, program de guvernare” pe aceasta tema in 2005. 
    Iata frazele relevante din discursul lui Iliescu din 2005:
    “Ne gandim la instituirea unei garzi nationale, o sa vedem cum o s-o denumim, cu oameni bine instruiti, oameni hotarati, oameni decisi pentru interventii in momentele exceptionale ca cele care au avut loc pe 13 iunie. (Urale) Am retinut si dorinta unora dintre dumneavoastra, mineri din Valea Jiului, care s-au oferit sa se incadreze intr-o asemenea garda nationala, vom lua in considerare acest lucru. (Urale)”
    “Trebuie sa ramanem cu vigilenta treaza si sa fim pregatiti pentru orice alte incercari de escaladare, de destabilizare a situatiei din tara si peste tot sa intretinem un spirit de mobilizare si de lupta a tuturor celor hotarati sa apere democratia romana.” 
    „Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cand va fi nevoie – vom apela!“
    “Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: un depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament.(…) In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sunt arme periculoase in asemenea conditii, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada.”
    “Este un scenariu mai larg, pe plan european, a existat o actiune conjugata a fortelor de dreapta care au mers pe ideea ca in toate tarile din Europa de Est trebuie sa vina la putere fortele de dreapta,” le spunea Iliescu minerilor in 15 iunie.
    Deci nu a fost un simplu discurs de multumire, necesar pentru a-i convinge pe mineri sa plece acasa, asa cum se justifica ulterior Ion Iliescu. De altfel, chiar el le spusese in dimineata de 14 iunie sa ocupe Piata Universitatii. 
    (Aceasta din urma idee -cu complotul european al fortelor de dreapta- se regaseste in discutiile pe care le avusese Ion Iliescu inca in 27 decembrie 1989 cu ambasadorul URSS la Bucuresti, Evgheni Tiajelnikov: „Acum trebuie lucrat individual, ca să evităm împingerea spre dreapta a proceselor, a problemelor sociale de la noi. Şi eu cred că, din punct de vedere politic, preocuparea principală a celor câţiva care suntem aici este de a contribui la o dezvoltare sănătoasă, pe calea revoluţionară, şi să frânăm posibilitatea elementelor de dreapta de a prelua comanda, tendinţe care se manifestă şi în alte ţări socialiste. (…)
    Am proclamat ideea plurităţii politice, n-am spus mai mult decât pluritate, n-am confundat pluripartismul cu pluri-partide. Nu excludem posibilitatea apariţiei şi de partide şi de tot felul de organizaţii, ba, chiar din punctul nostru de vedere, cu cât vor fi mai multe, cu atât mai bine, va fi mai puţin periculos pentru unitate decât dacă s-ar crea o singură forţă. Îi lăsăm să se difuzeze şi apoi o să acceptăm un dialog în cadrul Frontului.”)

  14. http://www.facebook.com/cultura.inmures?hc_location=streamIunie 1990. La ora 2 AM am fost dusi in Piata Universitatii.
    Daca am jignit atunci pe cineva nu pot decit sa imi cer scuze acum.
    Eram soldat in termen. Prima generatie de jandarmi, transformati din soldati in termen ai Ministerului de Interne.
    Am nimerit sa fiu in plutonul, care a fost dus sa „elibereze” Piata Universitatii. Asta se intimpla dupa ce in decembrie 89 am fost in plutonul, care ii apara pe generalii lui Ceausescu, trimisi la Timisoara sa faca ordine.
    Adevarul este ca nu stiam pe ce lume traiam. Sa fii soldat in termen si sa prinzi schimbarea intr-o unitate militara a MI-ului era cam greu de aflat ce si cum se intimpla.
    Am prins prima manifestatie din Bucuresti, ca soldat in termen, in 12 ianuarie 90 in fata Palatului Victoria.
    A urmat zeci si sute de manifestatii la care participam pentru ca trebuia sa imi fac datoria. Cica jurasem pentru apararea tarii. A celei vechi si a celei noi. Nu stiam atunci cine este noua tara, asa cum nu stiam cine este vechea.
    Da, eram spalat pe creier.
    La Palatul Victoria deschideam usa mai marilor zilei la intrarea din mijloc si faceam de paza in interior.
    Atunci am avut prima si singura ocazie sa stau linga ROman, Iliescu, Chitac , Vatasescu, Adrian Severin, Adrian Sirbu si toate vedetele momentului ce se perindau pe acolo.
    Zilele mineriadei ramin alaturi de cele din decembrie 1989 cele mai dure zile vazute si traite in viata mea. 
    Am vauzut oameni murind, fara sa se stie cine i-a omorit.
    Am avut colegi de pluton, care loveau si nu pricepeam de ce lovesc.
    Aveam colegi de pluton, care pe covoarele groase de persan din guvern scrumau si flegmau. Erau aia bine pregatiti pe vremea lui Ceausescu.
    La final de stagiu militar eram bucuros ca nu mai flegmau si nu mai scrumau pe jos. Nu stiu sa scuip si sa fumez si de aceea am reusit sa ii infuentez putin :).
    Aveam ofiteri, care tremurau alaturi de noi in Timisoara.
    Am fost scuipat, injurat, bruscat, dar nu am dat un baston in nimeni si desi injur destul de des, din pacate, nu am injurat nici un manifestant, chiar daca suna alarma ca iarasi este manifestatie in Piata Victoriei si nu ajunsesem bine inapoi in Baneasa la unitate dupa 8 ore de paza in PIata Victoriei noaptea.
    In 13 iunie in fata la Intercontinental si retin ca s-a spart usa de la intrare pentru ca si de acolo au luat si dus in masina domnitele de companie.
    Ni se spunea ca fac „curatenie”.
    Cred ca au facut prea multa „curatenie”.
    Sincer imi pare rau ca atunci nu am putut face mai mult.
    Dar recunosc ca a fost o lectie de viata greu de uitat.
    Una, care m-a facut sa incep sa iubesc, incet, dar sigur libertatea.

    1. Bleen El mi-o fi tras pulanul ala pe diagonala cocoasei, pe 24 aprilie, dimineata, de-am purtat „diagonala” trei luni?
      A fost prima incercare de eliberare in forta a Pietei. Stateam la palavre, pe trotuar, in dreptul TNB cand s-a albastrit orizontul, spre Batistei. Am luat-o la fuga spre intersectia de la Universitate si am nimerit in mult albastru care venea de la Rosetti. Am incasat bastonul, am imbrancit unul si am ajuns la Unirii cu 80 la ora :-). 
      Dupa amiaza, pe la cinci, ne regrupasem la troita si primisem „intariri”: cei care veneau in piata dupa ce ieseau de la munca sau de la facultate. Scutierii formau obisnuitul cordon pe trei randuri la intersectia de la Batistei.
      Cand am considerat ca suntem suficient de multi am pornit spre ei, intai la pas apoi am rupt-o la fuga spre ei, urland.
      Cand am ajuns la vreo 20 de metri de ei s-au intors si au rupt-o la fuga pe bulevard. Cel mai greu a fost sa-i oprim pe cei care voiau sa-i fugareasca spre Romana 🙂
      Pana in 13 iunie n-a mai fost picior de scutier in Piata.

      1. EroulBula  Bravos! 
         Adevaraul e ca Bulă e pe cat de liberal si nemuritor, pe atât de neînțeles. Dovada ca intre timp si-a făcut si Cezar Avramuta „rivalâțiia” lui..  Oare pe unde i-or fi sticlit ochișorii in timpul adevăratei Piete a Universitatii? .. :))

  15. OstapB  Omul nou farurit de comunisti nu are constiinta, pentru el gandea bartidul. Iti faci iluzii.
    Daca dosarele revolutiei au ramas in coada de peste, la ce te astepti de la dosarele mineriadelor?

    1. Canadiana Pai, da! Sa nu uitam ca tovarășul Ion Iliescu nu e numai ortacul-șef, e totodată si un fost uriaș activist de partid – la UTM in epoca Dej, si la „seniori” in epoca Ceaușilă  -, e si omul morților din decembrie, e si artizanul politic al tratatului cu URSS, din aprilie `91 – atunci cand toate tarile din jur nu stiau cum sa inainteze mai repede „divorțul” de colosul de la Răsărit, nea Nelu convenea la niște pargarafe din tratat care ar fi inrobit Romania mai ceva decât capitulațiile cu Poarta Otomana. Noroc de la D-zeu ca fosila sovietica se va si prăbuși in toamna aceluias an..

  16. Bleen, iti mulțumesc pentru editorialul asta comemorativ. Nu pot uita în ruptul capului ceea ce s-a întâmplat, nu pot uita ca încă nu  s-a făcut dreptate, nu pot uita ca mineriadele-hard au fost momentul inaugural al antipoliticii care continua si acum, dupa 23 de ani, prin mineriadele-soft, parlamentare; cu deriva noastră actuala. Nu pot uita ca „coabitarea” politica cu Ion Iliescu e oglinda promiscuității morale in care ne-am complăcut pana acum ca națiune.  El e standardul de „onoare”, de iure si de facto, al politicianului majoritar din Romania. 
    Bine l-a mai catalogat Patapievici: Iliescu a fost pentru Romania „un președinte INFRACTOR si un politician MALEFIC” – piaza noastră rea.
    Am zis Howgh !

  17. 30 noiembrie 2011
    Nu, declaraţia de mai sus nu este o încercare de istorie contrafactuală. Este o halucinantă încercare de manipulare şi de falsificare a istoriei trăite de majoritatea dintre noi, executată în cel mai odios registru bolşevic. Pentru repetentul la Istorie şi niciodată absolventul propriei vieţi şi pentru cel care tocmai a recunoscut că măcar la arestări se pricepe, următoarele două aduceri aminte. Că doar aţi fost în Piaţa Universităţii, domnule Ponta, nu-i aşa?
    Citește mai mult la http://www.blogary.ro/comentariu/crin-antonescu-si-falsificarea-istoriei/www.blogary.ro/comentariu/crin-antonescu-si-falsificarea-istoriei/ © Blogary

  18. Aș zice să nu-i uităm nici pe ”oamenii de bine”, cei care și-au rupt pălmile aplaudând minerii, cei care erau fericiți dacă puteau arăta cu degetul pe câte unul: ”Uite, are barbă!”, cei care au asmuțit minerii asupra oamenilor, și (la fel de vinovați) cei care au privit și n-au făcut nimic.
    Lor le datorăm că suntem în halul în care suntem.

    1. SimonaM  23 iunie 1990. Plecam la Bacau, la neamuri. In paranteza fie spus, in familie la noi au fost toti taranisti cu traditie si ani grei de puscarie politica pe la Baia Sprie, Aiud etc. Ei bine, aia habar nu aveau care era adevarul despre Mineriada. Erau atat de spalati pe creier de teveu ca a trebuit sa ducem munca asidua de lamurire ca sa-i luminam. Am petrecut cateva nopti albe pisand la ei. Voila, Antena 3.

      1. Canadiana SimonaM 
        Oh, ce războaie am dus și eu cu neamurile!
        Am renunțat la un moment dat, acum câțiva ani. Mie-mi pocnea vena la cap iar ei erau bine mersi în prostia lor…

        1. SimonaM Canadiana În București în vremea aia poate că mai aveați și acces la adevăr, însă în restul țării ce se spunea la TVR era literă de lege. Eu și cu frate-meu, care încă mai ascultam Europa Liberă, duceam lupte grele cu părinții, de altfel niște oameni foarte cumsecade care însă erau convinși de televizor că Iliescu vrea să apere țara de huligani.

        2. Beavix SimonaM Canadiana 
          Făceam cozi în fiecare dimineață și cumpăram maldărul de ziare. Am fost în Piață de când a început până pe 10 iunie. Astea erau sursele mele de informare. În Piață seara doar, câteva ore după muncă. Nu am dormit niciodată acolo, nu am făcut nicio vitejie.
          Atâta doar că acolo respiram aer de normalitate. Și am devenit dependentă. 
          D-aia am o ciudă imensă pe cum au distrus nenorociții ăștia de comuniști simbolul Pieței Universității. Și cum au dus în derizoriu ”ai noștri” termenul de golan și cântecelul de acolo astă vară, când țopăiau cu portavocea la Ghilimele și spuneau cum fac revoluție.
          Nu aveam multe lucruri, iar simbolurile alea erau importante pentru cei care au fost acolo. S-au dus și alea. Nu eram pregătiți (noi, ca oameni, ca popor dacă vreți) pentru ce s-a întâmplat. Din păcate.

    2. SimonaM 
      „Oamenii ăia de bine” au fost,  de fapt, tot o masă de manevră gata să acţioneze la cel mai mic semn. Sau impuls chiar. Erau pretinsele cucoane care, dacă nu ar fi fost comunismul, nu ar fi plecat în veci de la coada vacii, erau tovarăşii cu studiile – de la alfabetizare şi pînă la facultăţile pe puncte – făcute tot datorită comuniştilor, erau batalioanele acelea care în anii ’50 au fost aduse la oraş şi băgate să locuiască în vilele pentru care nişte alţii, oameni de data asta, munciseră nu numai o viaţă,dar chiar generaţii. Erau ăia care au făcut praf biblioteci cu volume rare, care au scrijelit cu cuţitu’ scări de lemn masiv aduse de la Viena, pe unele le-au pus chiar pe foc, erau ăia care au făcut prăpăd pe acolo pe unde au stat. Erau, pe scurt, cei pe care partidul îi făcuse oameni. Iar acum veneau moşierii care nu mîncaseră salam cu soia să înnebunească tineretul şi să nu-l lase pe tov. Iliescu să le dea singurul lucru care le lipsise lor în comunism: mîncare. Ăia s-au îmbrăcat la costum şi alea s-au coafat cu bucle, ca pentru nuntă, să-l voteze pe Ilici în Duminica orbului. 
      Unii au vrut să ajute. Dar i-a oprit instinctul în faţa hoardelor dezlănţuite. Ştiu cîţiva care povestesc şi acum ce coşmaruri şi sentimente de vinovăţie au avut pentru simplul fapt că nu s-au aruncat şi ei – era inutil în anumite momente să încerci măcar intervenţia, luai o bîtă în cap scurt – în masa aceea măcelărită. Se simţeau vinovaţi pentru că au scăpat întregi. 
      Îngrozitor este că nici o forţă de ordine, nici o uniformă nu numai că nu te apăra, dar se uita sau era chiar de partea brutelor. Iar cînd forţele civile se subtituie celor în drept să asigure „ordinea” şi „apărarea”, e război civil. 
      PS Am auzit şi mai rău, pe o agitată isterică zicînd să vină ruşii să facă ordine. I-am găurit subtil fusta cu ţigara. Atît am putut să fac atunci.

      1. Florina SimonaM 
        Adevărat, nu era posibil să se lupte nimeni cu ăia. Asta îmi spunea și mie maică-mea când ziceam că mă duc acolo în zilele alea. Am fost în Piață în fiecare seară până pe 10 iunie…
        Știu ce spui, pentru că după bătaia primită în liceu soră-mea și niște colegi ai ei de clasă au luat un ziar Dimineața și s-au dus pe jos prin centru. Pe 14 iunie era asta. Spunea că a ținut ziarul ca ”pașaport” și doar așa a scăpat nebătută. Nici în ziua de azi nu știu toată povestea, n-am putut scoate detalii de la ea. Era un copil, clasa a zecea, a fost îngrozitor.

      2. Florina SimonaM  Dumnezeule, ce am putut trai ! Ma emoționează si acum detalii de genul celor povestite de voi. Langa cele povestite de Eroul Bula, adaug si fazele cu găurirea fustei cu tigara si ziarul „Dimineata”, ca „pasaport” de libera trecere. Sant memorabile pentru o .. fresca de epoca. Sincer, nu glumesc cu astfel de lucruri!

  19. Și totuși, urmărind imaginile și revăzând mecla lu’ Papașa, așa mă trece și pe mine un ghies să-i umflu botu’ cu bocancii… Și-s pașnică de felul meu.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *