”Trebuie să mințim, să facem promisiuni electorale de stînga în campania electorală și în toate aparițiile publice. Trebuie să ne prefacem că sîntem de stînga ca să ajungem la putere. Trebuie să fim pragmatici. Dacă nu susținem public valorile stîngii nu vom ajunge la putere, ba chiar riscăm să dispărem politic.”
Ați auzit vreodată la stînga discursul ăsta? I-ați auzit vreodată pe socialiști spunînd ”Trebuie să susținem public valorile dreptei pentru a fi aleși, pentru a ajunge la putere.”? Nu.
Aceasta e marea victorie culturală și politică a stîngii.
Statul minimal, piața liberă, tradiția, credința, libertatea, responsabilitatea individuală, competiția, responsabilitatea etică sînt valori care trebuie ascunse. Credem în ele dar nu trebuie să le clamăm public și nici să ne ghidăm după ele politic. Sînt valori de muzeu, inutilizabile. Sînt valorile ascunse în vitrina îngropată în fundul curții. Acestea sînt valorile incorect politic.
Statul atotputernic, atoateștiutor, aberația ca regulă, minciuna ca adevăr, controlul, experimentul social, iresponsabilitatea, egalitarismul, crima, reeducarea sînt valorile cu care trebuie să defilăm și pe care trebuie să le clamăm public pentru a fi acceptați. Acestea sînt valorile corect politic.
Toți trebuie să cauționăm minciuna și să o propagăm pentru a fi acceptați sau pentru a cîștiga politic, ni se spune. Pînă cînd nu va mai fi nimeni care să spună adevărul. Aceasta este strategia electorală și chiar de comunicare în general a dreptei din toată lumea, din Statele Unite pînă în Franța, din Australia pînă în România. Astfel, ”partidele de dreapta” vor ajunge la putere și vor… Vor promova valorile dreptei? Se vor ghida după aceste valori? Nu, că ar pierde puterea, ba chiar s-ar desființa cînd poporul alegător își va da seama că a fost mințit. Responsabilitatea individuală, competiția, statul minimal, piața liberă, responsabilitatea etică și alte asemenea aiureli sînt valori de muzeu, inutilizabile. Alegerile se cîștigă cu valori de stînga, de guvernat se guvernează tot cu valori de stînga. Dreapta e doar o etichetă pentru a putea deosebi diferitele grupări socialiste. De cele mai multe ori, ”dreapta” își zic refuzații stîngii. Acesta e și cazul României. Toți rămașii de căruță cînd s-o împărțit norocul politic s-au trezit că sînt de dreapta.
Ei bine, nu. Trebuie să spunem adevărul și să ne susținem valorile public, sus și tare, fără oprire, fără compromisuri. E singura șansă. Și de departe cea mai bună strategie politică posibilă.
Astăzi, numai liberalii de tip clasic (asa zișii conservatori si libertarienii) mai pot înțelege in mod propice cum a evoluat pana in zilele noastre Marea Iluzie egalitarista. Si in actualele sale variante-soft, occidentale, obiectul principal al adulației politicienilor si societatilor contemporane a rămas tot Statul, instrumentul redutabil si sine qua non al tuturor agendelor „generozității” pe banii altora. La fel ca toti socialistii si „progresistii” actuali, nici „liberalii” de tip PDL-Blaga, sau Jacques Chirac, nu se mai pot dispensa de ideea Guvernului ce va finanța, va proteja, se va ocupa de preturi, de coșul zilnic al cetățeanului, va identifica noi vicii si va institui taxe pe viciu, va crea locuri de munca, va asigura asistenta sociala si va decreta obligatia cetateanului de afi sanatos cu orice pret, va investi etc. Ideea statului ca „antreprenor principal” e fundatura garantata in care se complac „liberalii” zilelor noastre. Mai nimic nu-i deosebeste de socialisti. Doar gradul de impozitare. Prin Statul majusculat redistribuim, in numele „echidistantei” Lui promitem, prin El ne căpătuim, in numele Lui mințim.. Pentru toti stângistii (adica si falșii liberali) , statul e doar o funcție (de Putere)
Da’ pentru cine-ai pus Gadsden flag? Neamțu, MRU, MP? Sau numai așa, să le faci în ciudă…
Pataphyl ia ghici, Pataphyle ! :))
Vechea mea obsesie: Care stânga, fraţilor? Aia care se bazează pe baroni locali în teritoriu şi pe moguli la centru? Aia care e aliată cu un partid istoric de dreapta şi are girul unui rege exilat de comunişti şi hingherit pe autostradă de Iliescu? Aia care nu creează locuri de muncă decât în administraţie şi pasează voios rechinilor imobiliari terenurile pe care funcţionau fabricile şi unde se aflau parcurile din Bucureşti?
Ştiu, e greu de găsit un termen potrivit. Nemţii, conştiincioşi cum sunt, n-au ezitat să treacă la resemantizarea unor termeni după război. Iliescu, cu talentul lui imens de botezător (Ionul, tot Ion), i-a zis parcă social democraţie de cumetrie.
Nea Stînga întotdeauna s-a bazat pe baroni. Locali, comuniști etc. Am mai auzit chestia asta: domle, ăștia nu-s de stînga. Stînga nu e cu oligarhi și baroni și mafioți și bogătani. Stînga e cu dreptate. Alt mit. Ceea ce fac pesediștii e stînga 100%. Stat atotputernic, control cvasitotal al societății, sărăcie generalizată, iar peste toate astea tronează baronii. Așa a fost și așa a fost stînga dintotdeauna. De unde mitul cu conducătorii de stînga săraci și cinstiți și cu poporul care trăiește bine? Mitul ăsta e o altă victorie a stîngii. Stîngiștii americani sînt săraci? Stîngiștii fracnezi sînt rupți în cur? Conducătorii sovietici, cubanezi, chinezi, est europeni, nord coreeni erau săraci? A existat vreodată vreun lider al stîngii sărac? De unde chestia asta: PSD nu e de stînga fiindcă e condus de baroni corupți și bogați și care controlează totul. Stînga întotdeauna a fost condusă de baroni corupți (și criminali, de cele mai multe ori), bogați prin furt și care controlau totul prin intermediul statului.
Bleen Nea Stânga asta se potriveşte doar parţial pe o stângă clasică (nomenclatura bogată şi corpută/criminală). Victoria ei e că prostimea o adoptă drept o stângă, mulţumindu-se să primească o pungă de mălai electoral şi beneficii iluzorii. Fac comparaţia cu singura stângă pe care am cunoscut-o direct, cea a lui Ceaşcă: Atunci mita era mai consistentă: slujbă asigurată, vacanţe ieftine prin sindicat, mobilă, casă şi maşină prin CAR. Absolut suficient pentru 70% din populaţie (70%, unde am mai văzut noi procentul ăsta?)
Nea
Nea, am o intrebare care tot trebuie pusa odată si odată:
LA CE BUN, STÂNGA ???
Chiar nu ne putem dispensa odata de ea? de deghizarea ei „moderna” si „progresista”? Adică.. de „necesitatea” ei istorica?
PS.
Sa nu uitam când au devenit liberalii de.. dreapta: undeva după 1900, când proiectul teoretic marxist era gata finalizat pe hârtie si aștepta.. Întruparea totalitara din sec. următor. Inca din vremea aceea, marxismul a surclasat rânduiala liberala prin deghizarea ei „ultramoderna”, prin impostura care o făcea sa para ca desăvârșește prin modernitate, umanism si echitate ceea ce liberalismul a ratat sau a făcut doar pe jumătate De atunci, liberalii nu au mai fost nici „roșii” si nici de „stânga”, asa cum fuseseră percepuți in sec. XIX – in raport cu Tradiția (si partidele care se mai voiau conservatoare, de dreapta).
Dupa câte știu, in viata noastră publica doar Cătălin Avramescu a pus întrebarea asta in mod răspicat, si in premiera absoluta: LA CE BUN, STÂNGA? (intr-un articol din rev 22, de acum vreo 4 ani).
Prin coincidența, la rândul meu, cu mintea mea putina, de om obișnuit, aceeași întrebare ajunsesem sa mi-o pun cu putin timp înainte. Somația lui Cătălin Avramescu e absolut onesta dacă ne gândim cât rău a făcut Ideea de Stânga in sec. trecut (atât in ipostazele sale-hard, comunista si nazista, cât si in variantele sale soft, occidentale, postbelice).
Eu cred ca e destul loc in cadrul liberalismului pentru variante, curente de idei, doctrine liberale, opinii concurente si partide care sa asigure pluralismul.
Vorba lui Laplace: Sire, nu mai am nevoie de Ipoteza asta!
( de perpetuarea Iluziei Stângii ca alternativa de putere, ca ideologie concurenta necesara – i-am văzut deja potențialul distructiv, e istorie de-acum)
geronimo Nea E o întrebare grea, fiindcă are prea multe răspunsuri. Aş da unul, care e destul de pesimist. Convingerea mea fermă e că, chiar dacă stânga de aici (şi, poate de prin alte părţi) nu ar oferi nimic, nici punga aia de mălai, doar sărăcie şi primitivism, tot ar atrage un procent considerabil de oameni. Pe cei care se identifică cu sărăcia şi urăsc visceral ciocoii, chiaburii, bogătaşii, orăşenii, pe cei care vorbesc corect, care au şcoală, care poartă ochelari/plete/barbă. Sper că Hrebenciuc nu citeşte asta, ar putea face economie la puşculiţa partidului tăind toate mitele electorale şi oferind doar agramatismul (Vanghelie, Geoană, etc).
Nea Da, asa e! Din păcate, stânga se alimenteaza din beciurile resentimentului. Asa a fost mereu si tot asa pare a fi si pe viitor.