În mod normal, la cîtă lamentare naţională, glumiţe ieftine, tînguieli condescendente, pus cenuşă în capul celorlalţi, smuls părul din cap cu suficienţă, acuzaţii de laşitate în faţa istoriei venite de la colaboraţioniştii cei mai jegoşi ai puterii comuniste pre şi post decembriste, la cîte comparaţii jignitoare şi minimalizante pentru români, şi eternele „ca la noi la nimenea” şi „aşa-i românul” am auzit zilele astea, ar fi trebuit să cad într-o adîncă depresie identitară. Iniţial m-am enervat ascultîndu-i pe toate canalele TV şi citindu-le blogurile sau articolele din ziare însă, dacă mă gîndesc bine, toată această isterie antiromânească e o veste bună: dacă lingăii şi lătrăii s-au plictisit de îmbăloşat patriotic istoria naţională şi au trecut de partea cealaltă a baricadei, luîndu-şi cu ei putoarea, îmbufnarea şi acreala cu care au intoxicat orice idee de mîndrie naţională, înseamnă că abia acum patriotismul a devenit respirabil şi frecventabil. O oportunitate pentru ceilalţi de a reîncerca mîndria naţională, cei care pînă acum, aproape instinctiv, s-au îndepărtat de orice expresie a patriotismului, din sila de a se bălăci în cloaca festivismului isteric-naţionalist sau îmbufnat-păşunist. Şi sper că o dată cu patrioţii de serviciu, deveniţi între timp detractori de serviciu, vor dispărea şi miturile lor „naţionale”. Mituri jignitoare pentru români, căci nimic nu e mai jignitor decît mitul care inventează vini pentru a putea veni cu scuze.
Da, ştiu. Tatulici şi Adam Michnik sînt extrem de diferiţi. Şi între Bogdan Chireac şi orice instalator polonez din Germania, Franţa sau Polonia sînt deosebiri fundamentale, şi nu în favoarea lui Chireac. Dar asta e o veste proastă pentru Tatulici şi Chireac, nu pentru poporul român.
Nimic mai adevarat, dar, daca largesti cadrul si incerci sa descoperi legaturile acestor manifestari, vei observa ca toate vor capata un sens si o logica. Aprope nimic nu este intamplator, fapt care decurge dintr-o determinare logica, sau, daca iti place mai mult formularea "nimic nu e gratis", se poate folosi cu acelasi efect. Atent la tot ce misca in media, prima oara cand am observat "bizareria" acestor atitudini a fost cu mai multi ani in urma. Acum aproximativ un an, pe blogul pe care l-am parasit pentru a sta printre voi, scriam un articol cu mult mai amplu in care am incercat sa creionez o schita de ansamblu, un altfel de "Bowup" . A fost o greseala din partea mea sa cred ca va sta cineva sa-l citeasca de la cap la coada si consider ca, jurnalistic vorbind, abordarea ta este una mai potrivita.
Exista un site specializat in astfel de articole si atitudini, acolo unde cei pe masura lui Tatulici se pot simti acasa, un site "pastorit" de doi jurnalisti: Petru Clej si Stefan Maier
Instalatorul e frate cu capsunarul.
mijto 😀
..prb si corect 🙂
Eu unul aș extinde numai un pic: "între Bogdan Chireac şi orice instalator polonez din Germania, Franţa sau Polonia sînt deosebiri fundamentale, şi nu în favoarea lui Chireac". Adică întreb: de ce instalatorul trebuie să fie polonez, nu cred că se schimbă sensul dacă înlocuiești "instalator polonez" cu "instalator" sau chiar cu "instalator român". Scuză-mi doar expresia "chiar cu", nu e deloc antipatriotică. Btw, wtf is Chireac?
Aplauze Mirel, dacă ai timp citește și asta:
http://patrupedbun.net/polonia-intre-nezavisimosc…