Creştinismul în spaţiul public. O perspectivă a dreptei româneşti (Conferinţă la Institutul de Studii Populare, marţi, 13 aprilie 2010)

picus ne-a semnalat textul integral pe blogul autorului și, la scurt timp, Cristi Pătrășconiu ne-a trimis textul pe mail. Îl recomand cu căldură, e o cană de apă rece și proaspătă în deșertul prea multor ani de cruci iliesciene, ipocrizii liberale și ateisme voxpublicistice. Textul e o adevărată fundație pentru o discuție substanțială despre locul credinței în politica de dreapta.
–––––––––-

Onorată adunare, distinşi colegi,

doamnelor şi domnilor,

Criteriile dreptei

Identitatea dreptei româneşti traversează momente importante de clarificare doctrinară. Se dezbat principiile gândirii populare, se discută relaţia între liberalism, conservatorism, centrism şi creştin-democraţie, sunt comentate apoi raporturile de continuitate sau de adversitate cu trecutul recent al dreptei (partidele istorice post-decembriste) şi, respectiv, cu trecutul îndepărtat (etnocentrismul interbelic). Până acum, conversaţia a tratat oblic problematica religiei în spaţiul public, atât de aprig disputată în Franţa lui Nicolas Sarkozy, Italia lui Marcello Pera şi Benedict al XVI-lea, Anglia arhiepiscopului Rowan Williams sau Polonia fraţilor Kaczynsky[1].

În această prelegere doresc să susţin următorul punct de vedere: oricare ar fi subcurentele dreptei europene, la baza unei atitudini politice opuse progresismului stângist se află respectul viu şi sincer pentru „Civilizaţia Decalogului”. Mă refer aici la Europa fundamentelor morale născute din confluenţa tradiţiilor iudeo-creştine, în dialog cu valorile juridice şi aspiraţiile intelectuale ale lumii greco-romane. Fără Atena (i.e., curajul interogaţiei critice), în absenţa Romei (i.e., exigenţa dreptului) şi, mai ales, lipsiţi de Ierusalim (i.e., nostalgia paradisului), viziunea noastră despre om s-ar şubrezi iremediabil.

A fi de centru-dreapta stă sau cade împreună cu respectul acordat tezaurului comun de spiritualitate al spaţiului nord-atlantic. Da: pledoaria pentru statul de drept şi separaţia puterilor, critica asistenţialismului, încurajarea pieţei libere, nevoia de prudenţă şi raţionalitate, conservatorismul fiscal, dreptul la viaţă şi proprietate, demnitatea individuală în contrast cu pulsiunile colectivităţii — toate aceste valori fac parte din ereditatea unei dreptei moderne, dinamice şi capabile de înnoire. Chiar dacă nu eşti un mic antreprenor, nu ai şanse să devii un bancher bogat sau nu speri să derulezi afacerile unei mega-corporaţii, având totuşi o sensibilitate de dreapta te vei lupta împotriva taxării excesive şi a surplusului de reglementări etatiste.

…[ Citește continuarea]

Facebook Comments

15 comentarii

  1. adminu` florin, e tare onorant ptr. un liberal sa posteze replicile incomode ptr. guru-ul domniilor voastre la rubrica "scandaluri" ale unui forum! Si e si mai amuzant sa constati ca ptr. "liberalii" si dreptacii din România revista "The Economist" are vederi prea limpezi de dreapta. (ambele articole de fond care fac coperta sunt citate sunt din seria "illiberal america" 🙂 ) Insasi ideea de moderare a comentariilor la un text in replica e foarte, foarte liberala!

    Comentariul meu in mod normal merita un raspuns la obiect daca altii chiar simt a nu rezona cu ideile mele (dar daca adulezi demagogia, cum poti sa stii sa te lupti cu evidentele??), mai ales de la unu` atat de cunoscator ca tine in ale dreptei (sau ca ceilalti fani ai ei de pe aici), si nu prapadite etichete de adversitate lipite smecher la finele unei editari… Altfel opiniile voastre nu ramân decat niste credinte prapadite care se prabusesc de cate ori le scoti din menajeria bine protejata a lui "blogary". A fi ateu, sau de stanga, nu e o crima ptr. care meriti ostracizarea, asta cel putin in lumea civilizata, inspre care pretindeti ipocrit ca purtati România (in realitate n-o purtati deloc, a mers ea singura cat a mers realmente, alunecand impinsa fiind de-o sansa istorica ptr. care din pacate românii nu sunt responsabili decat cu faptul ca exista; ca exista in Europa din interiorul unor frontiere trasate in Vest; in rest, voi o purati in timp; o purtati in trecut!).

    Si da, "lungimea comentariului" e tertipul cunoscut sub care se ascunde intotdeauna responsabilul web deranjat de ideile exprimate; in definitiv, asa "lung" cum era el, avea infinit mai multa substanta argumentativa decat simpla logoree retorica a guru-ului vostru, care pe zeci de pagini nu spune de fapt nimic mai mult decat ca iubeste si serveste noua nomenklatura.

    Răspunde

    1. @rk: abuzezi aiurea de politetea noastra. De cind e Blogary nu a mai existat un comentariu lung ca al tau. Pentru ca desi ti se lasa usa deschisa tu esti ofuscat ca n-ai fost tratat cu onoruri, afla ca esti banat. Ca esti de stinga, ateu si anti-Base nu e o problema. Ca esti cu nasul pe sus si impertinent si agresiv fara motiv , e. Pa.

      Răspunde

  2. Am citit si eu textul lui Neamtzu si acesta imi confirma cele mai negre presimtiri in ce priveste viitorul României. Desi logic, sau intuitiv macar, am gandit de mult timp deja ca o asa stare de fapt nu putea fi decat opera unui popor bine descris de analizele sociologice recente dar si (mai ales) a unor "elite" gen Neamtzu, Plesu sau Patapievici, acum am dovada ca o aproape intreaga generatie de educati nu mai vad in români decat o masa de prostime care cu cat e tinuta mai ignoranta, cu atat le va fi lor, boierilor mintii, mai bine.

    Mi-am cunoscut viitoare sotie la Muzeul satului, si dintre noi ea a fost cea mai mult legata de tara printr-un soi de patriotism; asta a facut-o sa refuze repetat tentatiilor vestice care ni se ofereau. Dar am insistat, si gratie unor comporomisuri care pe moment le-am perceput ca pernicioase dar care in final s-au dovedit a fi de fapt norocoase, am reusit sa-mi transplantez familia in Occident, unde cu timpul sotia mea a ajuns sa se simta acasa, ca "pestele in apa" cum zice acum, cand a uitat complet emotia patriotica din trecut, in timp ce eu am ramas "ultimul mohican" al familiei: am reusit sa impun inca limba româna in casa si cand asta a inceput sa devina din ce in ce mai greu din pricina "noii generatii", si am reusit chiar sa-mi invat baiatul sa citeasca româneste; cand efortul a dat rezultate intr-un tarziu, am plâns de bucurie…
    […text editat]

    Restul raspunsului poate fi citit aici: http://forum.blogary.ro/viewtopic.php?f=4&t=24

    Am postat comentariul pe forum pentru ca e extrem de lung si nu-si are locul in comentarii. In acelasi timp autorul, desi ateu si cu limpezi vederi de stinga, la care eu, cel putin, nu rezonez in nici un fel, a petrecut ceva timp pentru redactarea unui raspuns atit de laborios, asa ca nu mi s-a parut potrivit sa-l sterg. Cine are rabdare il poate citi in forum, in cafenea, si-i poate raspunde tot acolo.
    Florin

    Răspunde

  3. eu cind vreau sa fur, fur:
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7133993-vide…
    ca tot ziceam eu la cronica de film ca nu li se dau sanse dotatzilor, dar toata lumea se extaziaza la sordid. nu-i prea crestinesc demersul meu (si nu ma bucura faptul ca am avut dreptate sa nu creditez "actorii principali") – revin si sustzin ca totul face parte din educatzia de baza – cei 7 ani de acasa – atunci trebuie sa se intervina. cind omul a fost infrint de viatza, este destul de greu/tirziu sa vii sa-l mai ajutzi cu ceva.

    Răspunde

  4. Am citit si articolul, am urmarit inregistrarile postate pe YouTube si, intr-adevar, desi Stoica este un vorbitor excelent, Pralong este paralela cu paralele. Asa cum spuneam, doamna in cauza a fost atrasa doar de componenta "spatiului public" a dfezbaterii. De unde se poate trage concluzia ca bancurile cu blonde nu sunt altceva decat prejudecati.

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *