Uniunea-i gata

Forcepsul democraţiei a mai adus în lumea politică un nou născut. Este adevărat, părinţii săi nu sunt tocmai mândri de creaţia lor, mai ales că din punct de vedere doctrinar pare să fie ceva între asexuat şi bisexual.

Foştii pesedişti par să se simtă cel mai bine sub noul steag: au rechiziţionat degrabă toate funcţiile de conducere, lăsând fără replică ceilalţi independenţi, au început să emită poziţionări în raport cu problemele publice, într-un cuvânt, au planuri de viitor. Foştii liberali mârâie puţin, cică ar fi discuţii despre … hm … cota unică. De parcă ăsta ar fi un subiect care să intereseze pe cineva !

Dar cârtelile par să nu conteze prea tare şi este foarte bine aşa, pentru că în felul acesta nu se lasă loc interpretărilor: comandantul se ştie, direcţia e cunoscută, deci noul partid poate să-şi înceapă lupta. Are parlamentari, are miniştri, are primar la sector şi nu mă îndoiesc că va avea primari şi prin ţară, la oraşe şi sate.

Şi totuşi, de ce a mai fost necesar un nou partid ?

Răspunsul nu trebuie căutat în zona doctrinelor sau ideologiilor. Ajunge să te uiţi cu atenţie la panoplia de lideri ca să constaţi că acolo nu par să fie oameni dispuşi să se înţepenească în consideraţii doctrinare. Chiar viitorul preşedinte Sârbu spunea mai deunăzi că va insera în programul principiul conform căruia se va putea renunţa la obiective politice dacă interesul naţional o va cere …

Dimpotrivă, pentru o posibilă explicaţie, cred că este mai bine să privim în zona aritmeticii parlamentare, acolo unde susţinerea guvernului se face pe voturile parlamentarilor. Observăm că în acest fel, odată cu înfiinţarea sa, UNPPR va determina în Parlament o majoritate mai consistentă decât cea existentă acum, iar acest fapt se va traduce şi în consolidarea guvernului.

Aşadar, miza nu este un nou partid de stânga, ci un nou partid pro-guvernamental.

Mai departe, nu am niciun fel de dubiu legat de evoluţia noului partid. Va continua să susţină guvernarea, fapt ce îl va ajuta să-şi consolideze structurile în teritoriu. La prima remaniere va da un nou ministru guvernului, domnul Sârbu urmând să-i ia locul domnului Şeitan. Guvernarea în comun cu PDL va şterge în scurt timp orice diferenţe cauzate de doctrine sau orgolii locale. Noul UNPPR se va înfrăţi din ce în ce mai tare cu PDL, încât, probabil înainte de Alegerile Locale din 2012, se va constata o identitate desăvîrşită între cele două partide iar cei doi lideri vor anunţa ţării şi lumii întregi o nouă fuziune. În interesul poporului, desigur.

Facebook Comments
Publicat
Din categoria Editorial

De Blogary

Unul dintre cele mai influente bloguri de dreapta, lansat în 4 ianuarie 2010. Scriu la Blogary: Florina Neghină, Claudiu Băcanu, Horațiu Coman, Dragoș Paul Aligică, Alexandru Hâncu, Răzvan Cucui,

14 comentarii

  1. noul partid fără doctrină, măcar sunt sinceri și recunosc faptul că nimeni nu mai crede în doctrine, nici voturile nu se mai duc pe doctrine, doar pe interese, dacă va putea să adune destule voturi să intre singur în parlament NU SE VA UNI CU PDL … nu e nevoie …

    dacă e adevărat controlul ferm de la centru la periferie de ce să se oficializeze relația? se poate și fără căsătorie, dacă e de bunăvoie și nesilit de nimeni …

    cu ocazia asta se mai duce pe apa closetului încă o iluzie … că am avea democrație, cu partide distincte, cu doctrine, care se bat pentru idei blablabla … fiecare ar trage pe zona lui, social democrații, liberalii …

    prostii

    cu ocazia asta se vede mai clar, mai fără perdea, faptul că există în realitate un singur partid reprezentat pe sticlă de grupuri de persoane diferite … care dau impresia că se bat între ei când de fapt în culise sunt pretini toți unii cu alții … inclusiv bunicuța roșie cu marinelul turmentat …

    acum cu circul independenților doar devine mai evident, mai la vedere acest mic detaliu ridicol … mai bine să pună repede de un partid, să dea impresia de luptă politică … cu cât o fac mai cu talent cu atât uităm mai repede că sunt unii și aceeași …

  2. @ zexe: corect. Iar ce spui nu se contrazice de fel cu ceea ce spun.

    @ florin: am mai făcut asta. Totuşi, PNL a fost (şi este încă) demonizat pentru că în minoritate fiind, a guvernat cu sprijinul făţiş al PSD. Acum PDL face acelaşi lucru: caută să obţină majoritatea. Anul trecut a făcut-o guvernând în alianţă cu PSD. Anul acesta stimulează, promovează şi premiază înfiinţarea unui nou partid. Asta-i politica, nu trebuie să se supere nimeni. În definitiv, majoritatea este o realitate aritmetică pe baza căreia funcţionează parlamentul şi nu o opinie politică.

  3. Politica, domnule Horaţiu, şi nu cred că mai este nevoie să vă amintesc eu, este terenul de joacă al celor care reuşesc să aducă în nisiparul lor pe cât mai mulţi dintre posesorii de lopeţele şi găletuşi. Ideologii, anume acele persoane care stabilesc regulile şi strategiile jocului politic, de regulă, sunt cei care, odată ajunşi în nisipar, nu mai apucă să pună mâna pe lopeţele şi fac gălăgie invocând faptul că nisiparul este un loc de joacă comun. Într-un final, în mod invariabil, o parte dintre cei cu lopeţele, sătui de presiunile ideologilor, îşi iau jucăriile şi pleacă spre alte nisipare.

    Morala ar fi că degeaba ai groapa ta de nisip dacă nu reuşeşti sa negociezi cu cei cu care te joci astfel încat să apuci să pui mana pe lopeţică, şi este valabilă pentru orice partid, de la stânga la dreapta şi invers.

  4. Să nu simplificăm ! Senzaţiile care vin dinspre scena politică nu sunt doar de revoltă şi / sau invidie. Oricum, invidia sau pizma fac parte din sentimentele care mă încearcă cel mai puţin, după cum întradevăr, revolta este dintre cele mai pregnante. Mă bucur pentru că măcar acest sentiment ne uneşte şi din acest motiv voi face precizarea că revolta mea nu se bazează pe atitudinea pro-guvernamentală a noului partid, ci strict pe lipsa de moralitate pe care o probează atât cei care dau sprijinul cât şi cei care îl primesc. Aş vrea să privim crearea UNPPR ca pe încă o dovadă că lupta politică în România se dă pentru constituirea de majorităţi şi nu pentru satisfacerea intereselor naţionale.

    În fine, nu vreau să intru în polemică, dar fiind mereu gata să uzez de rezervele de logică de care încă mai dispun, vă ofer la rândul meu exemplul a două partide politice aflate în combinaţie: PDL şi UNPPR. Cei drept, nici unul dintre ele nu are ideologie, dar cred că acesta este unul dintre elementele de legătură.

  5. Domnule Buzatu, simt că va încearcă, simultan, o senzaţie de revoltă şi una de invidie. Dacă sentimentul de revoltă l-am dedus din fraza în care făceţi presupunerea că noul partid este pro-guvernamental,si vă înţeleg revolta, pe cel de invidie, născut din previziunea unei eventuale uniuni, nu îl înţeleg. Invidia, ura, revolta, indignarea, pizma pe vecini, toate acestea sunt sentimente umane tolerabile, într-o oarecare măsură, dar, dacă mai aveţi rezerve de logică, vă rog să le folosiţi judicios atunci când doriţi să combinaţi două partide politice, unul de dreapta iar celălalt de stânga. Vă dau un exemplu grăitor, al celor două partide ”istorice”, anume PNL şi PSD. Se iubesc vizibil dar este o iubire contra naturii şi nu permite uniunea dintre ele din cauza părinţilor şi bunicilor. Partea proastă este că, încă de pe vremea când mai citeau din biblioteca părinţilor, nici Crin Capulet şi nici Ponta Montague nu au citit ”poveştile” până la sfârşit.

  6. ai-a-ia-ia-ia! se cam pravale baba! ce de procese… va trebui sa-si numere Nastse singur ouale. cu manivela lui Mitrea.

  7. 🙂 Nu, mestere, nici o sansa.

    Nu dupa greseala fuziunii cu PLD. PLD intrase in parlament in urma alegerilor cu 6%, avea potential sa creasca pana la 15% lejer, dar in urma fuziunii PDL a crecut cu doar 1-2%, pentru ca nu se adresa acelorasi alegatori.

    Nu te cunosc, nu stiu pe ce te bazezi, dar chiar daca Basescu ar vrea foarte mult unificarea (nu e cazul), ar face un efort eroic si ar refuza.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *